A patra lungime de coarda e randul meu ….

… in sus pe fisura ….

Aici simt un pas mai delicat … 😛

Catararea mi se pare sustinuta dar ma ambitionez sa trec la liber …

Si reusesc sa ies ….

Catararea e superba! 😉

Ies intr-un fel de valcel pamanatos si regrupez pe peretele din dreapta la doua spituri …

Aici e locul in care se separa traseele Fisura Artei si Fisura Surducului Mare. In urma cu 3 ani, fara sa ne dam seama, am continuat pe Surduc (vezi aici).

Daca nu as mai fi fost pe aici probabil ca si acum as avea tendinta sa fac aceeasi greseala caci …

Iata cat de evidenta este aceasta linie! 😛

A cincea lungime de coarda

Insist la Marius sa cerceze atent fisura din stanga … pe exterior!

Ajuns putin mai sus, mizeria de pe perete, lipsa asigurarilor fixe si lipsa posibilitatilor asigurarilor mobile de dimensiune mici si medii, cum aveam noi la noi, il descurajeaza …

– Vrei sa te uiti si tu?! – ma invita..
– Da, hai sa vad! – eu..

Pfuai, ce mizerie! Nu sunt prize evidente ci, mai degraba, scurse. Si cu prima ocazie cu care incerc sa ma folosesc de o scursa mana mea derapeaza pe perete …

Intru in diaclaza …

… si ma ramonez usurel prin ea …

Dupa cam 20m ies pe un prag unde asigur. Incerc iar varianta pe exterior insa din nou mizeria de pe perete si lipsa asigurarilor fixe ma descurajeaza asa ca intru inapoi la ramoiala …

In diaclaza nu gasesc asigurari fixe. Catar tot timpul la liber insa caderea libera e imposibila.

Dupa inca ~30m linia traseului ma scoate. Chiar inainte de a parasi diaclaza diagonal dreapta, reusesc sa asigur la o clepsidra folosind o bucla lunga.

Mai continui inca 2-3m si regrupez la 2 cuie cam proaste caci corzile vin greu si nu stiu ce e mai sus …

Vine si Marius.

Ajuns pe prag, dupa cateva manevre de coarda, se hotaraste si reuseste sa continue pe exterior. 😀

– Cum e? Daca ai fi fost cap de coarda ti-ar fi venit sa te bagi pe aici? – intreb curioasa…
– Nici vorba! Perete incontinuare murdar, nu asigurari fixe … – imi raspunde.
– Eh, macar am vazut-o si pe asta! – ma consolez.

Pe a sasea lungime de coarda continua Marius, diagonal dreapta …

Dupa numai 7m ajunge la urmatoarea regrupare, mai comoda, pe un mic tanculet, la doua spit-uri.

Aham! Bine de stiut!

In zare …

Imi vine si mie randul si ajung in dreptul regruparii de unde linia continua in sus …

De aici se poate catara fie prin interior ca pana acum fie pe exterior. Peretele este curat si catararea este frumoasa, tehnica, delicata asemanataore cu cea gasita in traseele de escalada. Pe tot parcursul acestei lungimi se gasesc spituri dispuse suficient de indepartate incat pasajele tehnice sa fie impuse. 😛

Ma concentrez sa ma dau cat mai tehnic, elegant, echilibrat …

Cam asa arata peretele … 😛

Cat de fain! Deci asta a fost faza/lungimea cu exteriorul? Nu am ratatat nimic? 😀

🙂

🙂

Imi place cum au iesit fotografiile astea! 😉

A saptea lungime de coarda e usurica si murdara. Plec eu …

Ma scoate sus …

… unde regrupez la un copac si il iau si pe Marius … 😛

Stangem echipamentul si cautam la intuitie poteca de retragere …

Ciupercuta! 😀

A doua zi a plouat asa ca nu am mai catarat nimic. Insa acest adevar nu a venit cu tristete ci cu bucurie caci … am plecat mai devreme spre casa si am poposit mai mult timp pe langa gospodaria parintilor. 😀

Parcurgerea acestui traseu si revenirea in Bicaz mi-a facut pofta! Pofta sa revin si sa iau la rand toate traseele … 😛

Si asa … Pentru Marius s-au aliniat planetele la numai o saptamana din momentul … in care a lansat o dorinta. Pentru mine s-au aliniat planetele caci pe langa faptul ca nu am ratat ziua de nastere a Mamitei nici anul acesta si am petrecut destul de mult timp cu ai mei parinti, am si catarat un traseu super fain. Pentru Mamita si Tatutu .. nici nu cred ca mai trebuie sa mai zic nimic caci e de la sine inteles … 😉