Data: 20 Septembrie 2014
Locatia: Cheile Bicaz
Echipa: Eu si Marius
Activitate: Alpinism
Traseu: Fisura Artei pe Exterior 6B, (7/7+), 7lc din Peretele Nordic

Info

Schita din Ghid de Alpinism, Cheile Bicazului si schita din Trasee Alpinie in Carpati de W. Kargel

Extras din Ghid de Alpinism, Cheile Bicazului:

Fisura Artei este unul din traseele cele mai renumite din tara. Dintre traseele de gradul sase din Romania, se remarca prin faptul ca – aproape pe toata lungimea – poate fi catarat cu tehnica catararii naturale. Linia traseului de la intrare si pana la iesire urmeaza un horn continuu, care pe treimea superioara se transforma intr-o diaclaza foarte adanca. Deschizatorii traseului au urmat partea exterioara a hornului, dar in prezent putini urmaresc acest itinerar frumos, fiind foarte expus. “Tiranii” alpinismului zilelor noastre mai degraba intra 10-20m in intunecimea diaclazei, foarte ingusta, pana gasesc un loc unde reusesc sa-si “trefileze” trupul. Traseu foarte greu pe toata lungimea lui, pitoanele intermediare sunt putine la numar, dar suficiente pentru asigurare.

Descrierea mea

Apropiere: Mergand dinspre Bicaz spre Lacul Rosu, la primul pod, acolo unde soseaua trece pe partea stanga a raului Bicaz parasim soseaua si incepem sa urcam pe un valcel pana la baza traseului, sub fisura, scrie cu vopsea rosie.

LC1, 30m: Se pleaca in dreapta pe niste praguri si se prinde un horn. Fie se regrupeaza deasupra acestuia fie se continua pe urmatoarea lungime. Noi am regrupat deasupra hornului.

LC2, 30m: Un diedru cu o fisura destul de sustinuta ce se poate face fie la liber fie la artificial si care se continua cu un horn cazut. Se regrupeaza comod la doua spituri.

LC3, 40m: Se pleaca prin/pe un horn, apoi se trece de o surplomba si urmeaza catararea de-a lungul unei fisuri largi si rotunjite. Merge la liber.

LC4, 35m: Horn, surplomba apoi se iese intr-un fel de valcel pamantos unde se regrupeaza. Aici se despart traseele Fisura Artei si Fisura Surducului Mare.

LC5, 58m: Tentatia este mare sa continuam pe fisura din dreapta de-a lungul unei fisuri clare cu multe cuie. Dar atentie: pe acolo este Fisura Surducului Mare. Fisura Artei continua pe fisura din stanga sus, intrand in inima hornului. Se catara prin interior. Nu sunt asigurari fixe si nici posibilitatit de montat mobile dar diaclaza e atat de stramta incat caderea libera e imposibila. Se iese pe un prag, se asigura la un cui cu o bucla cat mai lunga, apoi se intra inapoi in diaclaza si se continua pe interior. Chiar in capatul hornului se poate asigura la o clepsidra. Apoi se iese diagonal dreapta asigurand la cuie destul de proaste pana in regrupare, pe un tanc.

LC6, 50m: Pe aceasta lungime putem alege sa continuam prin interiorul hornului (probabil fara asigurari fixe ca pana acum) sau sa cataram pe exterior (spituri si catarare frumoasa si tehnica in genul celei de escalada). Drept in sus fie pe fata fie diedru, fie horn. Regrupam pe un tanc, comod.

LC7, 40m: Horn si teren usurel dar destul de murdar. Regrupam sus la un copac.

Retragere: Prindem o poteca si mergem in stanga. Uneori poteca devine neclara, insa continuam in stanga si poteca se redefineste.

Intriga

Fanteziile mele cu si despre zona Bicaz erau pierdute rau de tot … nu stiu! Pur si simplu nu pot gasi o explicatie logica a faptului ca zona Bicaz nu ma mai atragea cu nimic cand …

– Mi-ar placea sa merg in Bicaz. Nu am fost decat o data, la escalada. Mi-ar placea sa incerc mai multe lungimi! – imi spune Marius.
– Ha, Bicaz? Pentru mine nici nu se pune problema! – rapund fara sa gandesc.
– …
– De fapt, stai! Stii ca e o idee buna? Nu de alta dar saptamana viitoare e ziua de nastere a Mamitei. Nu am ratat nici un an ziua ei! CHIAaaaaaaR! – revin. 😀

Recitind in insemnarile din blog-ul meu realizez ca eu chiar aveam o restanta … din urma cu 3 ani (vezi aici) cand am gresit si am catarat Fisura Surducului Mare.

Povestea mea

Plecam din Bucuresti de vineri seara si facem un popas de cateva ore acasa la Garoafa unde Mamita si Tatutu ne asteaptau cum asa plina de bunatati. Yum-yum!

A doua zi de dimineata plecam spre Bicaz, intam in chei si …. Fisura Artei …

.. nu prea ai cum sa o ratezi … 😛

Lasam masina la podul cu pricina si ii dam in sus pe valcel pana la baza traseului.

Prima lungime de coarda pleaca Marius ca sa ma dau eu cap pe lungimile pe care in urma cu 3 ani am fost secund.

La baza hornului …

Intra hotarat in el …

Marius nu prea are experienta de fotografie. In turele cu mine i-am dat un aparat si l-am rugat sa imi faca poze in actiune insa … usor-usor vad eu ca are si ceva simt artistic. 😛

Vin si eu. Catarare usurica si frumoasa …

Bau! 😛

A doua lungime. In urma cu 3 ani am fost secund si am catarat portiunea asta la artificial. Acum sunt cap de coarda si sper eu sa imi iasa la liber …

Greu, sustinut, la limita … dar ii iese! Si sunt mandra de mine! Ura!

Ajung pe o platforma ce pare a fi o regrupare. Cam repede! Ma tenteaza sa merg mai sus …

…. Si am plecat mai sus. Insa acolo am ramas fara bucle echipate si mai departe vad … drum lung.

Asa ca ma hotarasc sa cobor inapoi pe platforma si sa regrupez.

Vine si Marius ….

Catararea e superba si Marius pare sa o savureze din plin.

Inca putin …

Pe a treia lungime de coarda pleaca Marius.

Na ca ma uit si eu in zare …

Ezita putin la scarita din surplomba insa reuseste sa treaca la liber. Amandoi suntem hotarati sa cataram cat mai mult la liber …

Culori de toamna …

Vin si eu! Cu atentie incerc sa ma misc cat mai rotund si fluid …

Prin horn …

Ce bine ca imi face poze! 😛

Inca putin si ies …

Ma asteptai?! 😉

Cam cum arata regruparea …