Data: 31 August 2014
Locatia: Buila, Canton Cheia
Echipa: Eu si Marius
Activitate: Alpinism
Traseu: Brandusa de Toamna 5A, 5lc din peretele Stogsoare I

Info

Schita din cartea Alpinism Si Escalada Sportiva In Banat Si Oltenia si schita/descrierea ce se gaseste la Cabana Cheia (ii multumesc lui Stefan Dan care mi l-a trimis)

____

Echipare. Traseul este echipat cu spituri si cuie.

Apropiere. De la tunel se coboara pe langa perete pana la intrarea in Valcelul Albinelor unde incepe traseul.

1LC. Se catara pe stanca faramitata. Tendinta generala este usor dreapta.

2LC. Se catara un hornulet si ajungem intr-un valcel pamantos. La capatul acestuia prindem o fisura clara pe stanca compacta asigurata la spituri. Regrupam in capatul fisurii pe un bolovan.

3LC. Se continua in sus pe un horn spalat. Din horn se iese pe o fata, se continua usor stanga si se ajunge pe o branita comoda unde se regrupeaza.

4LC. Se catara un fel de diedru. Apoi se tine directia oblioc dreapta pe stanca faramitata, la intuitie. Regrupam comod la doua cuie.

5LC. Chiar deasupra regruparii se vede primul cui intr-o fisura. De la cui se depaseste un diedru si apoi se continua catararea sus-oblic stanga pana sus unde regrupam fie la 2 spituri, fie la un copacel.

Retragere. Coboram de-a lungul coamei cam 30m pana ajungem intr-o strunga. De aici coboram pe partea cealalata de tunel, adica spre dreapta.

Intriga

Dupa drumul lung de vineri seara spre Buila, putinele ore de somn si catararea traseului Paianjenul Galben (vezi aici) si eu si Marius hotaram de comun acord ca ziua de Duminica sa o lasam la … relaxare.

Eu am plecat din Bucuresti cu planul de a catara doua trasee lungi in doua zile. Insa … e pacat! Mare pacat sa intru si sa ma chinui atat fizic cat si psihic intr-un traseu lung si greu cand stiu ca aici in zona sunt atatea trasee mai scurtute si mai usoare carea ar putea sa imi ofere o reala bucurie!

Duminica dimineata stam la cafea si la taifas cu Marcel Andreescu si Stefan Dan. Din una in alta ne recomanda catararea traseului Brandusa de Toamna. Ma uit in topo si imi place ce vad! Multumeeesc! 😛

Povestea mea

Privind spre Claia Stramba …

Mergem cu masina pana la tunel. De acolo coboram pe langa perete si ajungem in punctul unde … intuitia ne spune ca acolo incepe traseul. Numai bine vine si confirmarea: Marius vede primul cui! 😉

Prima lungime de coarda

Azi ne dam cap schimbat! Marius pleaca primul … 😛

Catarare usurica si placuta …

A doua lungime de coarda

Intai un hornulet usurel care ma scoate intr-un valcel pamantos … 😛

Si apoi un diedru cu fisura absolut spectaculos, asigurat la spituri! Ai, ai, ai! Cata placere!

Ma bucur ca un copil mic pe terenul meu de joaca … 😉

De jos de la cabana se tot aud cercetasii!

Vine si Marius!

Se vede pe el ca ii place … 😛

Si gura nu imi mai tace! Terenul fiind usurel, ma amuza si sunt curioasa cat de mult se poate concetra la aberatiile mele in timp ce catara. 😀

Nu prea! Ha-ha!

A treia lungime de coarda

Urmeaza un horn care arata … intr-un mare fel!

In horn Marius se cam chinuie. Ca e el mai mare, ca are rucsac prea mare ca ….

– Ha-ha! Gradele de horn sunt mai grele! Am descoperit si eu asta cu mai multe ocazii. Mai ales cand am fost in Croatia: am avut de catarat 4lc-6lc de horn spalat de gradul 6a/6a+ (vezi aici). Sa vezi cei distractie! Cand am terminat eram AS la catararea de hornuri … – ii povestesc.

Si imi si raspunde. Pare sa ma auda … 😀

Intr-un final reuseste sa iasa din horn! Bravooo! 😉

Continua in sus pe fata compacta si undeva la stranga iese pe o brana unde regrupeaza.

Ajung si eu prin horn. Si ce imi place! Eu ma strecor fara probleme cu tot cu rucsacelul meu! Ha! 😀

– Trebuia sa stai si tu acolo sa te chinui putin! Ca sa ma simt si eu bine ca asa … – imi zice Marius.
– Ei, nu trebuie sa te simti prost. La hornuri e doar e chestie de experienta. Ti-am zis, am avut parte de ele si in Croatia si in Vratza … – ii explic.

Ce regrupare comoda! Picnic?

A patra lungime de coarda

Directia oblic dreapta pe teren mai friabil …

O traversare mai delicata …

Si tot dreapta sus! Pana in regrupare pe un prag de stanca la doua cuie.

Vine si Marius ..

Urmeaza o mica traversare stanga…

A cincea lungime de coarda

In acel mic diedru e primul cui …

Oblic sanga …

Ar mai fi o regrupare insa Marius hotaraste sa continue pana sus, si bine face! 😛
– Hei, ai ratat regruparea pe spituri! E chiar aici! – eu
– A da? Dar aici ce are? – imi raspunde fix din varf
– Nimic! Ziceam si eu. 😛

E asa de liniste aici sus! Doar de acolo de jos se mai aude cate una alta …

Poteca de retragere ne scoate de partea cealalta a tunelului … 😛

Dupa inca un picnic plecam pe lungul drum spre casa.

CLAR! Buila e un loc in care trebuie sa revin!