Data: 2 August 2014
Locatia: Bucegi – Costila
Echipa: Eu si Octavian
Activitate: Alpinism
Traseu: Incercarea traseului Sarutul Pamantului (8lc, 7-/7 A0, 8/8+) din Peretele Vaii Albe
Ce ne-a iesit: Noi am reusit sa cataram 5 lc dupa care ploaia ne-a obligat sa ne retragem in rapel… 😀
Info
Traseul are 8 lungimi. Sunt necesare mobile pentru primele 2 lungimi. In a 3-a lungime nici nu ai unde monta mobile caci e catarare numai de fata. Eu as recomanda ca mobilele sa stea pe hamul capului de coarda tot traseul caci nu se stie cand si daca se mai pierde linia traseului. Mie mi s-a intamplat … 😛
Asigurarile sunt rare, foarte rare. Pe bune!!
Catararea e de fata. Prize foarte foarte mici la picioare si foarte foarte mici la maini. Tehnica picioareleor e obligatorie! Echilibru! Psihic bun! Simt de orientare si intuitie buna! Cam astea ar fi ingredientele.
Asigurari sunt fie pe spituri fie pe cuie. Nu intodeauna se vede linia de asigurari asa ca se merge la intuitie si cu “Doamne ajuta!” in suflet. 😛
Recomand a se cauta cuiele si prin putinele smocuri de iarba existente pe traseu! Eu le-am cam ratat pe cele din lungimea 5 caci … mi-a placut mai mult pe fata. 😉
Un aspect negativ ar fi ca … traseul nu e frumos! Dupa catararea lui, ramai asa, cu un sentiment de vid din punct de vedere al poeziei si al frumosului pe care il transmit in general traseele de alpinism. Iti da adrenalina, iti da catarare delicata, iti ofera un context senzational de autocunoastere si iti testeaza capacitatea de a iti pastra calmul, te testeaza din multe puncte de vedere, de fapt.
Doar ca la final ramai cu sentimentul ca lipseste ceva: “Maine cataram si noi ceva frumos?!”
UPDATE: Dupa catararea din 13 Iulie 2016 m-am razgandit cu privire la frumusetea traseului. Ba este un traseu foarte complet si frumos! 🙂
Intriga
Am mai spus si cu alte ocazii! Vreau sa iau la rand traseele din Peretele Vaii Albe!
Sunt in Vama (vezi aici), ma dixtrez insa inima imi e mica, mica cat un purice de sentimentul ca “Uite cum am ratat o catareala la munte!”. Vorbim, vorbim, si eu si Roxana aducem in discutie Traseul Sperantelor… Avem noi planurile noastre de fete! 😀
– Vrei sa cataram weekendul viitor impreuna? – ma intreaba Octavian.
– Te bagi la Sperantelor? Dar ma dau eu cap de coarda integral! – raspund hotarat.
– Pai nu… cap schimbat! – Octavian.
– Am proiecte mai grele si vreau sa ma antrenez. In plus, am catarat deja Sperantelor in trecut (vezi aici), si acum, daca tot il repet, macar sa fac ceva diferit! Uite, cu tine catar cap schimbat traseul Sarutul Pamantului! 😛 – ma justific si o lansez fara sa ma gadesc prea mult.
Insa fix in acea fractiune de secunda se naste si ideea: Da, Sarutul Pamantului cu Octavian, cum de nu m-am gandit la asta pana acum?! 😛
Urmeaza o saptamana de discuti, ezitari, negocieri, vise, sperante, planificari …
– As vrea sa ramanem jos in Busteni. Urcam, cataram, coboram! Ce zici?! – o lansez vineri. Ma antrenez pentru niste proiecte grele grele grele si andurante andurante andurante si … nu vreau sa ratez nici o ocazie de a ma antrena, clar! 😛
– Ok, da, e ok!
Apropierea
Plecam de la Caminul Alpin la 4:30 dimineata, asa cum planificasem. Iesim spre Circul I pe la 5:30…
Lumina rasaritului e superba. Insa eu sunt atat de concetrata pe ceea ce va urma incat … incerc sa o imortalizez intr-o fotografie si fug mai departe … 😛
Suntem la Bolovan pe la 5:45…
Peretele arata bine. Mie imi pare uscat! 😛
Pe la 6:00 incepem urcarea spre terenul de fotbal. 😉
Regrupez la spitul de dinainte de horn …
Vine si Octavian! Pentru el e prima data in zona aceasta. Nu a mai catarat nimic in Peretele Vaii Albe. Ce tare! 😛
Din urma noastra apar si Catalin Cretu cu Andrei. I-am lasat la Caminul Alpin plangandu-se ca e cam devreme insa … se pare ca nu s-au putut abtine si ne-au luat-o pe urme. 😀
Mai e acest horn urmand sa iesim la Terenul de Fotbal …
Chiar inainte de terenul de fotbal e o regrupare. Piu! Hai! Suntem aici pe la 6:35.
Prima lungime de coarda
Traversez Terenul de Fotbal si nu gasesc nimic. Il chem si pe Octavian langa mine, regrupam la mobile si plec direct in sus pe o fisura. Fix asa cum am planificat, e ora 7:00! Cata precizie, domn’le! Cata precizie! 🙂
Mai pun niste mobile, destul de nesigure … dar ce sa fac?! Cu atentie … Merg mai departe! 😛
La un moment dat, dupa cam 30m, depistez un spit mult in dreapta .. si o linie de cuie sub el. Hahaha! Deci se putea si fara asigurari fixe pana aici, nu?! Sa ma simt ca la premiera? 😛
Acum, asigurata la spit … Oho, confort maxim! Pot sa ii mai dau in sus … Sunt pe linia cea buna si pe alocuri mai gasesc spituri sau cuie. Dar, rar! Chiar rar! Doar ca eu mi-am facut deja rodajul cu primi 30m, nu?! 😛
Vine si Octavian …
Deci?! 😛
A doua lungime de coarda
Urmeaza cea mai usoara si scurta lungime de coarda din traseu, un gradul V de 25m.
– Octavian, te duci? Drept in sus! – il invit.
– Da, OK! – Octavian fara sa ezite.
Initial asigura la mobile… apoi, pe partea superioara gaseste cuie …
Catalin Cretu si Andrei in Fisura Albastra Directa! 😀
Vin si eu … 😛
Ce urmeaza?! 😀
Catalin ne surprinde din Fisura Albastra … 😛
A treia lungime de coarda
Nu e clar! Aceasta lungime are o forma ciudata! Catarare stanga, apoi traversare, apoi catarare dreapta .. phuai, ce ciudat si complicat! Si cand ma uit in sus e .. doar fata! 😀
Plec!
Asigurari foarte rare la cuie sau spituri. Catar cu atentie pe muste sau alveole. Nu ma pompez la antebrate. Nu am de ce! Ca nu prea am de ce sa ma tin, asa ca tot timpul trebuie sa ma asez si sa ma echilibrez foarte foarte atent pe picioare.
In celasi regim continui in stanga …
Apoi traversare dreapta fara nici o asigurare. Acum e acum sa nu cad ca bag un pendul de ma ia …. naiba!
Dar respir calm, si ma simt relaxata. Rezolv problema cu problema si inaintez incet si echilibrat. Apoi, la finalul traverseului dau de o fisura diagonala cu cuie. Da, rare!
Si continui sa catar traversand ascendent de-a lungul acelei fisuri…
Vine si Octavian! Il iau mai starns ba pe o semicoarda ba pe alta … doar doar sa se simta confortabil si sa ii dea cat mai repede in sus.
Dar catararea e delicata, al naibi de delicata! Si stiu asta!
Felicitari echipei pt indrazneala.
Am un comentariu de facut:
Probabil totusi traseul a fost deasupra voastra de vreme ce nu v-a placut.
Din ce vad … v-a cam scos din zona de confort, si pana la urma cam despre asta e vorba in alpinism. N-ar strica sa iesiti mai mult din zona de confort cu care ati fost obisnuiti.
Legat de cum a amplasat Titus pitoanele …
Pana la urma Titus a facut ce-a putut. Gandeste-te ca el a mers in premiera pe acolo si nu cred ca s-a gandit el cat de sus sa puna pitoanele ca sa ajunga si altii. S-a gandit doar sa treaca mai departe.
Duracel
Buna Duracel,
M-am tot dat pe trasee care m-au scos din zona mea de confort. Eu cred ca am fost foarte pragatita pentru acest traseu. Nu mi-a placut din cauza monotoniei …. Oricum, nu trebuie sa existe o explicatie la toate. 😛
Nu a comentat nimeni cum a pus Titus pitoanele. Ceea ce a facut el e fantastic!
E o autoironie care imi place sa o fac ori de cate ori catar, chiar si la sala: cand nu ajung la urmatoarea priza sau la urmatoarea asigurare o dau pe “cutare sunt sigura ca ajunge…”, unde cutare e autorul traseului. Apoi rad si caut o solutie. E legat de inaltime, desigur! Dar am trecut de mult, de prea mult timp de faza cu “sunt prea mica si nu pot!”. 😉
O zi faina.
Pingback: 2014.08.3 – La Crucea Caraiman | Jurnal de weekend si calatorie
Bravo Silvico pt tot ceea ce faci!Toate pozele respira o tehnica excelenta de catarare,multa daruire,multa luciditate.Te identifici total cu ceea ce faci!bravoo!
Ai dreptate, fete ca ea, mai rar…
Buna Silvia,
Daca tot vrei sa razuiesti traseele din Valea Alba, de ce nu o iei de la stanga la dreapta, nu de la dreapta la stanga??? Concret, Fisura Pintenului, Fisura Verde, Fisura Rosie, Traseul Central din Peretele Vaii Albe, etc… Sunt vechi, dar clasicele raman clasice… Cati fac ultima lungime din Rosie? Marea majoritate ies in Eftimie Croitoru, de frica… Hornul terminal este intr-adevar bestial… Nu greu, dar superpericulos…Multa bafta!
Stima,
Cristian
Buna Cristian,
Pai nu exista o ordine anume! Le iau cum ma tuna si dupa cum se aliniaza planetele …
Mai ales ca inca mai am destule de aflat despre Peretele Vaii Albe caci se pare ca exista cateva linii “ingropate”. 😛
Multumesc de sugestie.