Data: 15 August 2014
Locatia: Bucegi – Costila
Echipa: Eu si Roxana
Activitate: Alpinism
Traseu: Fisura Albastra Directa 6B, 6+/7- A0, 8+, 14lc din Peretele Vaii Albe, circul I
Info preluate de pe fralpinism.ro
Schita
Descriere
Lungimea 1: De la Bolovanul din circ se urca catre dreapta pe o brana inierbata, care este intrerupta de un mic hornulet, dar continua pana in regrupare la exact 50m. deasupra bolovanului.
Lungimea 2: Parcurge un horn si la 30 de metri de la plecarea din regrupare iese pa iarba la marginea “terenului de fotbal”. Atentie, se poate bloca rucsacul in horn.
Lungimea 3: Urca pe iarba “Terenului de fotbal” usor dreapta, pana prinde brana de traversare. Si pentru ca acum exista, e bine sa se regrupeze pe brana cam la jumatatea ei este un spit, care marcheaza, pentru cei interesati inceputul traseului Sarutul Pamantului.
Lungimea 4: Pe brana catre stanga pana la capatul ei si apoi in sus pe fisura cu bolovani numita “La Ruine”, apoi pe iarba pana la o regrupare comoda pe o branita unde pitoanele sunt legate cu o bucata de coarda mov .
Lungimea 5: Este intortochiata asigurati cu bucle foarte lungi ca sa nu frece: pleaca in sus pe o fisurica apoi pe iarba pana la baza altei fisuri care se urca, apoi traverseu scurt dreapta si sus pana la o bucata de coarda carpati. de aici usor stanga pana la un peu(IUS) nou. (atentie zona friabila din care tocmai a zburat o mare bucata). Apoi dreapta pana la iarba, pe Marea Traversare. De aici in stanga pe brana, cu mentiunea ca dupa cativa metri se coboara putin (brana e rupta)si dupa revenirea pe brana de regrupeaza.
Lungimea 6: Se urca catre stanga pe o fata inclinata, pana se prinde o placa mare de stanca pe care se traverseaza catre dreapta, pe sub Aripa din Memorial, pana pe iarba din Bivuacul 1.
Lungimea 7: Din Bivuacul 1 se urca in sus pe un diedru, apoi pe iarba pana la o grota umeda mareu. De aici in dreapta peste o burtica de stanca se intra in Hornul de sub Tendor, la capatul caruia se regrupeaza (incomod).
Lungimea 8: In sus pana la surplomba, apoi traverseu pe sub ea. Se trece Tendorul pe fisura (in dreapta deasupra este spit). Mai sus, pe fisura inca vreo 17m., apoi se traverseaza catre dreapta pe gresie, pana se prinde brana din bivuacul 2.
Lungimea 9: La capatul din stanga al branei, in sus, catre o mica burtica de stanca, care mai sus se continua cu o fisura. La capatul fisurii se traverseaza stanga catre fisura propriu-zisa, apoi in sus printr-un horn ingust. Se regrupeaza pe un bolovan ca o buturuga.
Lungimea 10: In sus pe un horn ingust (se blocheaza rucsacul), asigurarile sunt in interiorul hornului, apoi pe o fisura orientata usor dreapta pana in dreptul Bivuacului 3 (nu regrupati in gresiile din bivuacul 3), de unde pe o fisura surplombata (Fisura cu Lilieci) se ajunge in regruparea de sub Tavan. Regrupare comoda si cu spituri. De pe Buturuga pana in regrupare sunt 50m. intinsi.
Lungimea 11: Se intra in tavan, pe sub care se traverseaza la dreapta pentru ca in punctul lui cel mai mic sa se treaca direct. Se regrupeaza imediat la baza unei fisuri. Lungime scurta.
Lungimea 12: Pe fisura in sus, apoi cand aceasta se termina, traverseu stanga pana la iarba, apoi in sus pe un hornulet, pana in Bivuacul 4.
Lungimea 13: Din Bivuacul 4 in sus pe o fisura fina cativa metri, apoi traversare dreapta pana la urmatoarea fisura, sus, apoi dreapta si in jos, prinzand hornul oblic dreapta pe care se face piciorul de lemn. Dupa iesirea din acesta pe o fisura inca 5 metri in sus si se iese in Creasta Vaii Albe la o ancora chimica.
Traseul a fost reparat de catre Titus Gontea si Adi Cernea pe 1 iunie 2002 reparatie care inseamna consolidarea regruparilor, in tavan, in pasajele cheie, pana in Bivuacul 1. In partea de jos mai trebuie consolidate 2 regrupari.
Traseul este in general bine asigurat. Parte mai dificila este de la bivuacul 2 in sus. Primele 4 lungimi de coarda se preteaza la mersul in paralel.
Intriga
Of, sunt asa de mlte de spuuuuus!
- 1. Visez de foarte mult timp sa ma leg in coarda cu fete, in echipa feminina. Si mi se intampla! Mi se intampla tot mai des! Ah, cat de mult mi-am dorit asta! Pentru ca, DA, sunt o feminista! Ador femeile puternice! Sa le am in preajma, sa ma inspire, sa facem “chestii” impreuna!
- 2. Roxana a fost ca un magnet pentru mine inca de cand ne-am cunoscut
- 3. Dupa ce ne-am cunoscut mai bine am aflat ca in mod paradoxal si ea aspira la a se lega in coarda cu fete
PERFECT! Simteam ca pot avea incredere deplina in ea desi s-a apucat de catarare doar in urma cu 10 luni! Si cand am fost in Crai (vezi aici) simtirile mi s-au confirmat: iubeste natura si se bucura de ea, are psihic foarte bun, nivel de catarare bun si care promite mult datorita ambitiei si perseverentei si … cel mai important, CHIMIA PERFECTA cu mine!
Tot ce ne mai trebuie ca sa facem echipa perfecta ar fi … putina rabdare la mine si putina acumulare de experienta la ea. Dar aceastea vor veni atat de natural! 😉
Povestea mea
Plecam de la 5:00 de jos de la Caminul Alpin povestind si razand continuu… Roxana fie ma consoleaza fie ma dojeneste pentru ca am uitat aparatele foto acasa:
– Mama-mama, cum ai putut TU sa uiti TOCMAI aparatele foto?!
– …
– Lasa … ca facem poze cu telefoanele!
– Deci te hotarasti?! De care parte esti tu? – eu confuza … 😀
Prindem un rasarit de soare absolut superb!
Dupa cum ma simt si ritmul pe care l-am avut, imi dau seama ca nu sunt in cea mai buna forma a mea. As mai fi avut nevoie de 1-2 nopti de somn si recuperare …
O fotografie cu Albisoarele …
Pe la 8:00 incepe catararea! Pleaca Roxana pe prima lungime … Asa ii place ei, sa catere mai pe jos … 😛
Tot ea si pe a doua … 😛
In horn …
Vin si eu …
– Draga mea, gasisi regruparea! – eu
– Dar tu ce credeai?! – ea
– Ca o sa o gasesti … NORMAL! – eu
Asa facem noi mistoo una de alta … 😛
Pe urmatoarea lungime plec eu! E mai complicat cu orientarea si as spune sa ne grabim putin …
Traversez “terenul de fotbal” si apoi ii dau in sus la intuitie. 😉
Regrupez si vine repejor si Roxana …
Haidi, haidi! Moldovence amandoua! 😛
Linia in sus nu e foarte clara asa ca decidem sa plec tot eu … caci am mai multa experienta in peretele acesta …
Hop si ea! 😛
– Pe aici in sus si apoi pe brana pana in capat… – ii arat.
– Ok! – simplu.
A plecat …
Ajunsa pe brana …
… Regrupeaza in capat si vin si eu …
Hop, pe brana! 😛
Plec pana la urmatoarea regrupare … nu a mai ramas mult! 😛
In dreapta se vede Printesei! Yum-yum!
Mi se alatura si Roxana! 🙂
Lungimea precedenta a fost prea scurta! Eu am ramas cu toate asigurarile pe mine! Si, oricum, aveam o restanta pe lungmea asta (vezi aici)!
Plec tot eu… 😉
Valuri de aburi se joaca in zare …
… ale Roxanei … picioruse! 😛
Eu continui …
Pe horn gasesc ud, insa OK pentru a putea catara la liber. Nu ma ud chiar asa de tare … :P. In plus, reusesc sa catar cu rucsacelul in spate .. care nu ma jeneaza absolut deloc! 😉
Regrupez sub tendor! Vine si Roxana!
In zare … e superb!
Inca putin si intra in horn …
Mi-nu-nat!
Ba intra in horn …
… ba catara pe fata …
Coarda suspendata din Traseul Carutul cu Rotile … 😛
Inca putintel …
Asa … si mai departe?! 😛
E randul Roxanei sa treaca Tendorul …
Apoi vin si eu in ceata … 😉
Atmosfera e de poveste!
Catararea este in-cre-di-bil de frumoasa!!!
Ne hotarm sa facem o pauza de picnic in Bivuacul 2… 😉
Un SELFIE!! 😀
care este povestea acelei corzi suspendate in “Carutul cu rotile” ?
PS: felicitari ptr traseu si ms ca ne-ai ghidat pe retragere 😀
Bravo! Daca ai vrut sa ne dai palpitatii, ai reusit. Povestirea a fost pe masura performantei si m-am bucurat sa “particip” la traseu. Desigur, ca de obicei, stand la umbra (adica la birou in fata calculatorului). Voi relua povestirea ,chiar de mai multe ori, dar ma grabesc sa-ti trimit felicitarile pe care le meriti cu prisosinta. Din nou, Bravo! si BRAVO FETELE!
Cu drag, Adrian.
Multumim! 🙂
Bravo fetele si felicitari din toata inima!
Multumim! 🙂
ce frumoasa esti mai silvia in selfiul ala frumoasa de-a dreptul bravo si superrr tare prezentarea mai hai si pe la marathoane montane
Hei, multumesc!
Pai da! Ca in fiecare an … ne vedem la MPC!
bine, bine…si noi, cei carora ne place de colega de coarda, Roxana, pe ce adresa ii trimitem flori si bomboane cu lichior de visine? 🙂
Felicitatiuni maxime! “you make it look so simple” cum ar spune francezul….
:))))
Multumim!
Asa! Cum spuneam, am revazut postarea si am revazut si trimiterile la cele doua anterioare (ca deobicei). Din nou ma asteptam la mai multe comentarii, dar zici ca ele mai vin si pe alte cai. Eu cred ca locul lor ar fi mai potrivit aici. Dar e vacanta, asa ca sa lasam.Intr-un fel imaginea mea s-a mai intregit si bucuria a mai crescut. Totusi, daca am estimat eu corect (fara prea multa “farmacie”), la prima incercare pe Albastra ati ajuns la baza traseului (cu tot cu balaureala) pe la ora 11 si a durat ,pe Mosului, pana a doua zi spre ziua. E deosebit de interesant sa citesti alaturi cele doua povestiri – foarte diferite una de alta. Ce imi pare rau e ca nu ne-ai mai dat alte repere orare la tura de anul acesta. Ati inceput catararea la 8.00, ati facut un picnic de o ora si jumatate in bivuacul 2, si mai departe?. Deduc eu ca nu v-a prins noaptea pe drum, dar cat a durat? Data trecuta era in aceeasi perioada a anului, deci doar norii sa fi grabit lasarea intunericului. E evident ca a fost foarte greu si atunci si a fost foatre greu si acum. Performanta e cu atat mai valoroasa. As zice ca traseul e, intr-un fel, Matterhornul alpinismului romanesc. Mai adaug ca si curajul de a duce un partener de coarda cu numai 10 luni de catarare e impresionant dar si da de gandit. Oricum, felicitari si tie si Roxanei. In fond,cu mare contributie din partea ta, ei i-a iesit traseul din prima incercare! Norocul incepatorului, nu? Nu! Felicitari din nou!
M-am gandit ca, fiind un blog oarecum public, sa adaug adresa unui filmulet de 30 de minute despre Fisura Albastra realizat de Bivuac Media. Mie mi-a placut mult, probabil ca l-ai mai vazut dar, dintre cei care citesc jurnalul tau, poate sunt si unii care nu l-au mai intalnit. Pun adresa la sfarsit, iar filmul e in josul paginii celor de la Bivuac Media (se numeste “Fisura Albastra Ieri si Azi”) si carora le multumesc si pe aceasta cale.
N-am terminat. Cred ca esti o persoana care stie de gluma, asa ca imi permit sa fiu malitios. Despre feminism (cu care n-am nimic de fapt). Din cartile adolescentei (La Medeleni), cu referire la copilarie, e o replica celebra: Danutz catre Olgutza si Monica: “Voi…Voi sunteti niste FETE!”.Si ca nu cumva planetele sa nu se alinieze – cum spui tu – adaug si frumoasa vorba lui Mos Gheorghe: “Numai foc ii duduitza noastra.”
Cu drag, Adrian.
http://bivuacmedia.ro/in/?page_id=38
Buna Adrian,
Multumesc mult pentru impresii.
-> Nu sunt comentarii aici pe blog insa sunt foarte foarte multe pe Facebook. Cred ca exista un plugin care sa imi importe comentariile pe blog insa imi e lene si de implementarea propriu-zisa si de bataile de cap pe care mi le-ar putea aduce.
-> Povestea la care fac trimitere nu este prima mea incercare a traseului Fisura Albastra var Mosului ci a doua catarare. Este o poveste care reflecta foarte bine lipsa de experienta si efectul pe care il poate avea o pauza de 3 luni de antrenamente la sala de escalada si/sau catarare la stanca.
Si chiar spuneam asta in articolul la care am facut trimitere:
* “Si eu si Catalin mai fusesem in Fisura Albastra, varianta Mosului, secunzi, insa …”
* “Nu ma mai catarasem de cam doua luni si ma manca in palme rau” – era prima data cand faceam pauza de antrenamente si nu stiam ce efect dezastruos pot avea aceasta, mai ales cand nu exista experienta necesara pentru a compensa lipsa de antrenament …
Prima data am catarat acest traseu in primul meu an de catarare, si anume in vara lui 2008 alauturi de Cornel Sain. Atunci m-am dat doar secund pentru ca anturajul de cataratori in care ma aflam ma descuraja sa ma dau cap de coarda …
-> Desigur ca experienta mea a ridicat mult echipa. Si desigur ca Roxana a avut norocul sau a stiut sa aleaga sa faca parte dintr-o echipa “castigatoare”. Timpii sunt decenti: la 5:00 plecam de a Caminul Alpin, la 8:00 am inceput catararea, la 12:00 eram in bivuac 2, la 13:30 plecam in bivuac 2, la 18:00 ieseam din traseu.
Multumim, Adrian, pentru filmulet. Pentru mine a fost superemotionant sa revad traseul dupa exact 29 de ani…Chiar nu-mi vine sa cred ca am trecut si eu candva pe acolo…Datorita unei grave erori de itinerar, in 14 ore si jumatate, cu iesire pe bezna totala si cu o “freza” exact dupa Piciorul de lemn, la cativa metri de creasta…Dupa cum spunea si Maestrul Alexandru Floricioiu, corect, 60% la artificial si doar 40% la liber.
Inca odata multumiri tie si felicitari echipei de fete!
Pingback: 2015.04.05 – Houte Route Solitar – Z1: Grandes Montets – Cabana Trient | Jurnal de weekend si calatorie
Pingback: 2015.08.12 – Mocanita si socializare cu fetele pe Rarau | Jurnal de weekend si calatorie