A saptea lungime de coarda

Uau, cum arata diedrul asta! O sa fie … interesant!
– Hai, pe asta sa il scoti la liber! – ma incurajeaza Marius.
– Daca zici tu … – 😛

Usurel ma ridic in sprait, tot mai sus pe picioare … Inca putin sa pot asigura urmatorul spit!

Dupa ce asigur, mai stau putin, caut o solutie, si … sar hotarat la marginea rotunjita din dreapta sperand sa trag lozul castigator. BINGO! Am trecut! 🙂

Trebuie sa recunosc ca de data aceasta incurajarile lui Marius m-au ajutat … 😛

Apoi ies pe teren usurel si foarte slab asigurat. Nu prea gasesc posibilitati de montat mobile caci terenul e cam murdar si friabil …

Apoi o surplomba imi sta in cale.
– Pffff, parca Marius mi-a spus ca ies pe teren usurel pana in regrupare. Mai, mai, mai! – gandesc.

Incerc sa trec la liber. Dar nu imi iese asa ca o fur … si imi vad de treaba pana ajung in regrupare! 😀

Marius …

– Nu stiu ce s-a intamplat! Data trecuta nu am legat pasul de jos dar am legat la surplomba, acum mi-a iesit pasul de jos dar nu mi-a mai iesit la surplomba! – imi spune.
– Nici mie nu mi-a iesit la surplomba … – raspund. 😀

A opta lungime de coarda

Plecarea mie mi se pare mai mult decat gradul 5. Dar na! O fi de la oboseala … 😛

Continui pe teren usurel dar friabil si nesigur. Mai montez o nuca dar apoi nu mai am la ce sa asigur asa ca … ii dau inainte pana ies pe un tanc unde gasesc un cui si un spit legate cu o cordelina.
– E prea repede, nu cred ca trebuie sa regrupez aici! – ma gandesc.

Asa ca ma iau dupa intuitie si urmez o linie de cuie vechi prin dreapta.

O fotografie in urma mea …

Continui sa catar prin buruieni si teren friabil. Corzile le trag cu greu! Ah ce grea este inaintarea! Apoi ies pe o brana … si mucesc cu greu, tragand de corzi sa inaintez. Phuai!

Nu, ceva nu e bine si nu inteleg! Ma uit la schita si nu inteleg nimic!

Apoi corzile nu mai vin! Gata, m-am blocat! Ma uit in jos si nu imi vine sa descatar. Si acum ce?

Ii dau cu piuit de mai multe ori! NIMIC!
Il strig pe Marius! NIMIC!
Trag de corzi pana se scurge toata energia din mine! NIMIC!

Ma asez neputincioasa in iarba, ma gadesc, astept …
– Of, am uitat sa ii zic lui Marius ca daca se termina corzile sa plece! Of, cum sa ii zic?! Na ca telefon nu am la mine … – sleita de puteri, incerc sa imi fac curaj sa incep descatararea si aproape ca imi vine sa plang. 🙁

Apoi corzile incep sa vina!!! Of, s-a prins! A plecat! Incep sa trag disperat in sus spre perete, inca ~20m poate gasesc ceva.

Apoi aud vocea lui Marius care ma atentioneaza ca am gresit si ca trebuia sa merg prin stanga.
– Pai si ai vreo idee?! – intreb.
– Ma gandesc! Nu ai de unde sa faci rapel?! – Marius.
– Pai asta fac! Caut un cui ceva pe aici … – ii spun scanad atent peretele.

Gasesc un cui cu inel. Trag de el si pare solid. Desfac corzile, le bag prin inel si ii dau in jos cu “Doamne ajuta!” in suflet. Nu e nici prima data nici ultima data cand fac asta …

Marius ma asteapta … 😛 . Da, aici trebuia regrupat!!

A noua lungime de coarda

Plec tot eu! Intai stanga ….

Apoi in sus! Sunt asa de obosita …

Nu, nu inteleg nimic! In cele din urma gasesc doua cuie pe o brana in stanga si regrupez. Vine si Marius si …

– Hai sa incercam aici in sus! As spune ca e acolo desi am ajuns pe partea cealalta si am verificat … – ii zic.

Eu sunt asa de obostia incat il rog sa se duca el, mai ales ca mai fusese pe traseul asta si avea mari sanse sa recunoasca ceva.
A plecat!

Dupa ~15m …
– Hai ca am gasit, e aici! – aud.

Deci trebuia ocolita surplomba prin stanga, apoi sus, apoi se ajunge la un peretel/tanc ce se ocoleste pe dreapta in sus pana la perete, si apoi se merge in stanga pe langa perete pana in capatul branei in regrupare!!! – aici sunt gresite schita si descrierea.

SAU ocolita surplomba prin stanga, apoi sus, apoi se ajunge la un peretel/tanc de la baza cauia se continua pe brana in stanga pana la doua cuie (unde am regrupat eu) si apoi dreapta diagonal sus pana in regrupare.

El e inca plin de energie si vioi, il simt in voce, si asta ma incarca. Ma duc si eu in regrupare langa el …
– Vreau sa ma duc mai departe dar nu pot! Sunt praf! Hai sa luam o pauza ca sa imi revin! – propun fara a-mi pierde speranta. Stiu ca o sa imi revin … 😛
– Ok, stam foarte foarte bine cu timpul, deci nu e problema! – raspunde.

Dupa o pauza de ~15 min imi revin! 😛

A zecea lungime de coarda

O fata verticala! Linia de spituri pare suficienta!

Ha, ha! O sa fie mistooo!

Si incep catararea in ciuda faptului ca suntem pierduti in ceata si peretele incepe sa fie tot mai umed…

Reusesc sa depasec pasajele de catarare unul cate unul pana cand … Incepe sa ploua.

Mai sus vad o bucla echipata. Ce cauta aia acolo?! Nu stiu!

Intre timp peretele se uda tot mai tare! Decid sa ii dau cat mai repede pana la bucla echipata ca sa ma retrag din ea. Intre timp peretele se uda fleasca asa ca ma ambitionez sa ma duc repede si hotarat pe pasajele ude si foarte delicate … E loc de cadere! 😛

Ajunsa inapoi in regrupare …

Bravo echipa!

Retragerea

Ba ploua incetisor, ba sta, insa noi suntem pierduti in ceata si in fundal se aud traznete.

– Asta e! Nu e fost sa fie! – Marius.
– Nu e nevoie sa ma consolezi! Da Doamne sa nu ploia si promit sa nu regret retragerea! – o spun multumita de experienta si fara nici cea mai mica urma de regret … 😀

Marius stie linia de rapeluri caci el s-a mai retras din JAFD… 🙂

Cand ajugem mai jos reusim sa vedem in zare …. 😛

Cerul si sunetul traznetelor continua sa ne ameninte …

Ultimul rapel … La Bolovan!

– Si acum urmeaza lunga retragere! – zice Marius.
– Pai de ce lunga? – intreb.
– Pai o sa fie lunga, nu?! – uimit.
– O sa fie lunga doar daca nu te bucuri de ea… – ii explic.

Pana la urma ploaia nu a mai venit. Cativa stropi pe ici pe colo … Insa sufletul imi e relaxat si ma simt multumita. Am un motiv bun sa ma intorc in acest traseu cat de curand! 😉

Coboram usurel spre Busteni discutand … filizofie!