Traseul ATP (3B) din Tancul Ascutit
Cum am terminat destul de repede, hotaram sa mai cataram ceva. Dana Propune ATP.
Ajunse la baza traseului …
– Sa vedem ce o sa iasa… – spun oftand, cu privirea pierduta in gol, bagand mainile pe rand in sacul de magneziu.
– Pai? Ai emotii sau ce?! – ma intreaba Dana ingrijorata.
– Ah, nuuuu, fata! Ma gandeam la altele! – ii raspund razand, trezita din agonie, si ma uit la ea cu subinteles.
Urmeaza inca o portie sanatoasa de ras … 😛
Gata, hai sa ne intoarcem la de-ale cataratului! 😉
Ma surprinde …
Nu e banal! Ma simt ciudat! Imi vine peste mana traseul …. o fi pentru ca e greu sau o fi pentru ca ii zboara mie mintea aiurea si nu ma pot concetra la traseu?!
Dar e interesant … 🙂
Cu atentie in sus …
Vine si Dana …
🙂
Asa .. deci ..
Plec pe a doua lungime. E destul de prost asigurata. Nu, nu am mobile la mine deci trebuie sa ma descurc cu ce … NU AM! 😀
Iar e randul Danei!
Pregatim rapelul …
Dana pleaca si eu imi pierd privirea in zare … Ah, ce bine e la munte!
Intre timp Baza ajunge sus cu bebe .. 😀
Coboram in echipa mare .. 😉
Misto! Tare misto! 😛
Nu pot sa nu ma mir ce denumiri au traseele voastre: Sarutul Pamantului! De Dragoste Ranita! Noua Dictatura! ATP! In sfarsit, daca asa a vrut “artistul”. Treburi d-ale voastre! Inteleg ca vrei sa cateri toate traseele din Costila. De fapt, nu inteleg pentru ca nu am catarat niciodata, dar cred ca nu te astepti sa fie toate la fel de spectaculoase. Ca doar in viata mai iei si plase! Si apoi, la cat ai umblat pe munte, e firesc sa te intalnesti si cu “fleacuri din trecut”. Au si ele un farmec al lor, mai ales privite mai de departe. Se zice (J. Steinbeck) ca, cu cat te concentrezi sa le rememorezi mai in detaliu, cu atat detaliile se sterg si amintirile (grele),dor mai putin si apoi dispar.Ei nu, nu chiar dispar. Ramane partea placuta si gandul hoinar!Ca o plimbareala pe Caraiman.Foarte frumoase ture si foarte frumusel bebe. Cele doua poze in care apare impreuna cu Dana, sunt deosebite. Mamica are un zambet fermecator. De mamica! Cu drag, Adrian.
Adrian,
E adevarat ca traseele sunt diferite: mai frumoase sau urate, mai spectaculoase sau mai putin spectacuoase, mai sau mai …
Insa nu, nu am cum sa imi iau “plasa”. Si stii de ce? Pentru ca orice traseu vine cu o experienta noua. Si orice repetare a unui traseu vine cu o experienta noua.
EXPERIENTA este o combinatie de multe multe ingrediente: vremea, existenta sau lipsa norilor de pe cer, cel/cea cu care te legi in coarda, felul in care alegi sa parcurgi traseul (cap de coarda, cap-schimbat, secund), starea psihica in care te aflii, starea fizica in care te aflii, nivelul motivational … ah, sunt asa de multe!
Ori de cate ori merg la munte imi dau o sansa: sansa de a trai inca o experienta deosebita prin unicitatea ei!
Mersic.
Buna Silvia,
Trece vara si inca nu te vad in Directa! Sa nu mai vorbesc de Alpi!
Curaj! Se poate…
Cu stima, Cristian
Cristian,
O sa ma vezi si in Directa. Usor, usor .. toate la timpul lor! 😛
Cat despre Alpi … nu prea ma trage ata pe periaoda verii. As prefera sa ajung acolo iarna. 😉 Dar pe principiu “nu spune nicioada NICIODATA” cine stie cum se vor alinia planetele pana la urma?!
Buna Silvia,
Cand m-amm referit la Alpi, m-am gandit doar la cei trei GIGANTI: Pilierul Walker, Pilierul Freney, Peretele nordic al Eiger-ului, Eigerwandul. Astea sunt ture extreme, care e bine sa le faci prima data vara, nu iarna. Sper ca am fost inteles. Multa, multa, bafta! Se poate, sunt sigur, dar cu un echipier de nadejde, bine pregatit fizic, tehnic si psihic, scuze enorme, dar, din pacate, ma gandesc la Cata. Inca odata, scuze pentru ca am intrat unde nu imi fierbe oala.
O seara perfecta!
Stima,
Cristian
Cristian,
Cine spune ca “e bine sa le faci prima data vara”?? Exista o reteta in toate si pentru toti? Ei bine, mie nu imi plac retetele! 😛
Cu afirmatiile de genul “dar cu un echipier de nadejde, bine pregatit fizic, tehnic si psihic, scuze enorme, dar, din pacate, ma gandesc la …”:
– imi jignesti in mod direct coechipierii de coarda si deci pe mine 🙁
– ma jignesti in mod direct pe mine 🙁
Dupa cum ai remarcat, de la inceputul anului si pana acum am facut o gramada de ture senzationale alaturi de acestia si nu este nici frumos, nici corect fata de ei si de mine, nici civilizat!
Si mai afla de la mine ca acesti oameni cu care merg eu pe munte nu imi sunt doar coechipieri de tura/coarda ci imi sunt prieteni apropiati pe care ii indragesc foarte foarte mult si iubesc timpul petrecut alaturi de ei.
O zi faina sa ai.
Doamne, Silvia, m-ai inteles gresit, nu am vrut sa jignesc pe nimeni, din contra… Toata stima si respectul meu pentru voi toti, absolut toti. Imi ces scuze daca am gresit, iar pe viitor ma voi abtine de la orice fel de comentariu.
O zi buna si o minivacanta reusita!
Buna Silvia,
Citesc articolele tale si nu vreau sa critic si sper sa nu o iei in nume de rau.
Am observat in mai multe posturi de ale tale fotografii cu tine cap de coarda, in care de multe ori nu ai grija la corzi (iti vin dupa calcai) si acesta e un detaliu care te poate accidenta destul de grav intorcandu-te in cadere.
Iti scriu aceste randuri in speranta ca vei avea mai multa grija data viitoare.
spor la catarat si vreme buna!
Buna Alex,
Apreciez criticile constructive. 🙂
M-am uitat in articolul acesta si nu reusesc sa identific fotografia in care am piciorul dupa coarda. Este un detaliu la care am destul de mare grija si de aceea ma surprinde remarca ta.
Daca te referi la prima fotografie din articol, acolo sunt in dreapta de bucla si daca as avea coarda printre picioare, abia atunci as fi riscat sa ma agat de coarda/bucla in caz de cadere.
buna,
poate poza aceea nu e cea mai buna de exemplificat ceea ce am remarcat eu, dar uita.te la primele doua poze de perete din postul cu Ultimatum.
spor