Data: 13 Iulie 2014
Locatia: Piatra Craiului – Diana
Echipa: Eu si Roxana, Laura si Ciri
Activitate: Alpinism
Traseu: Tr Diana 4A, 4lc din Turnul Mare al Dianei

INFO de pe eclimb.ro

Schita -> pe ultima lungime noi am mers pe versiunea drept in sus

Descriere la care adug cateva completari

Prima lungime de coarda (40m): presupune in mare parte catarare artificiala (mi-e greu sa estimez gradul de liber). Se pleaca de pe o platforma de piatra usor inierbata pe verticala unei fisuri care se inchide pe alocuri. Dupa aproximativ 12-15m se face un mic traverseu dreapta pana prindem o noua fisura care ne conduce, dupa 5-6m sub o surplomba. Traversam inca odata 2m pana pe mijlocul ei si o depasim. Dificultatile tehnice scad simtitor dupa aceasta si in 5-6m ajungem in regrupare (4 pitoane, din care 2 solide). Asigurarile sunt preponderent solide, dar se pot monta si mobile. Calitatea stancii e buna; doar in partea mediana a lungimii sunt cateva blocuri care suna putin “dogit” dar, pana la proba contrarie, sunt solide.

L.C. 2(35m): este mai sinuoasa si presupune o atenta orientare in teren. Din regrupare se pleaca drept in sus pentru 10-12m unde intalnim 2 pitoane solidarizate cu o bucata de coarda. Din acest punct Se continua catararea in sus si la un moment dat se vad pitoane atat in sus peste o fata destul de spalata, spre un horn putin mascat (probabil acesta e punctul de intersectie cu traseul Floarea de Colt) cat si intr-o fisura la 5m in dreapta. Aceasta a doua linie este cea a traseului nostru. Pentru a ajunge la acea fisura efectuam un traverseu descendent pe o mica brana de iarba, apoi traversam o fata spalata. Odata ajunsi la aceasta fisura, cataram inca 10-12m pana in regruparea aflata sub o arcada/tanc destul de proeminent conturat in perete.

L.C. 3(50m): Se depaseste mica arcada prin stanga si se ajunge dupa 12m pe un mare prag de stanca. Deasupra lui se deschide un horn scurt (4 metri) dar larg; depasirea lui la liber, presupune efectuarea unor spraituri foarte largi (eu aproximez la 7- pasajul). La iesirea din el ni se deschide un nou horn/diedru mult mai lung (12-15m) si care, in partea superioara, e orientat catre stanga. Pitoanele existente sunt abia in partea superioara a acestuia, la 2-3m de iesire. Pe o mare parte din lungimea sa, este incastrata o mare lespede, asa ca atentetie la ce prize folositi si cum le incarcati. Tentatia de a iesi pe muchia ce se contureaza in dreapta nu aduce numic bun: posibilitati reduse de asigurare si de revenire in linia traseului. Dupa iesirea din acest pasaj mai cataram inca 6-7m pana pe o brana foarte comoda. Regruparea o efectuam la cele 2 pitoane (destul de departate unul de altul: 1,3m; un anou lung este foarte recomandat) aflate pe fata de deasupra branei. Fiind destul de sinuoasa, pe aceasta lungime trebuie avuta o grija deosebita metodei de asigurare (recomand bucle lungi macar in cateva portiuni).

L.C. 4(50m): Se pleaca drept in sus, intalnind un pasaj delicat chiar pe primii metri (6+/7- la liber). Parcursul ramane destul de sustinut pentru inca 15-20m, dupa care se ajunge in partea finala a peretelui unde, dupa intinderea sforilor, regrupam.

Intriga

La naiba! E deja vineri! Prognoza meteo la munte nu arata bine! Dar nici partener de coarda nu am! Nu, nu ca as fi disperata sa am un partener de coarda, unul oricare … mai sunt si pretentioasa pe deasupra! Adica pretenti decente de genul … sa fie chimie buna intre noi, na! 😀

Si cum ORICUM e vreme nasoala la munte, mai bine nu ma mai gandesc si o las balta.

Dar totusi … eu stiu si cred ca e suficient sa ma hotarasc sa ma duc acolo si vremea buna ma urmareste. Nu, nu eu ar trebui sa urmaresc vremea buna .. pentru ca vremea buna ma urmareste pe mine. Asa sunt lucrurile sa fie!!! 😉

Vineri seara…
– Gata, trebuie sa ies la alergat! Imi e dor de un apus … si vedem noi ce pica! – ma hotarasc.

Cu muzica la maxim, alerg, alerg bine de tot! Si prind unul dintre cele mai frumoase apusuri de soare din Bucuresti. 😛 Alerg cu zambetul pe bunze si toata lumea ma saluta. Nu prea aud ce si cum pentru ca muzica imi tuna in ureche. Intre timp ba se face liniste in capul meu, ba ma mai loveste cate un gand, si iar liniste si iar cate un gand … S-a produs CLICK-ul!

Ma grabesc sa termin alergarea caci stiu ce am de facut si simt ca o sa imi iasa …

Ma intind pe iarba, conectez castile la telefon si incep sa dau telefoane urmarind cum dispar ultimele raze de soare. Si cand soarele a disparut cu totul lucrurile stateau asa:
– Sambata ma dau la sala cu Roxana – si ne-am dat amandoua bine, bine de tot, 4 ore continuu!!!
– Duminica plecam din Bucuresti echipa mare: eu, Roxana, Laura si Adi
– Eu si Roxana ne legam in aceeasi coarda si cataram ceva prin Crai – urmeaza sa ma hotarasc ce anume! 😀
– Laura se intalneste cu Ciri si mai departe nu se stie… 😛
– Adi are chef de balaureala solitara in Crai

Povestea mea

Plecam dimineata devreme din Bucuresti. Ajungem in Busteni si incepe sa ploua. Eu sunt la volan, concetrata pe drum si relaxata, foarte relaxata in rest. In jurul meu, insa, lumea isi face griji, se intreaba daca mai are rost sa mergem mai departe, sau ce alternative am avea …

Eu nu! Eu am o tinta si merg linistita spre ea:
– Ne ploua un pic. Oricum e inca devreme. Pana ajungem acolo, pana urcam la perete, are tot timpul sa se usuce! – spun linistita. Culmea e ca … eu cred si simt in suflet ceea ce spun. Si daca intuitia imi spune asa, de ce sa ma opun eu ei? 😛

Ajunsi in Zarnesti il asteptam pe Ciri! Cerul e acoperit de nori.

– Fata, tu ce intaltime ai? – eu.
– 1 64! – Roxana
– Pai si eu la fel! Dar parca esti mai mica! Hai o poza … 😛

Mda, tot oscilez intre 1 64 si 1 65 de ani de zile. Acum imi e clar! Fie si 1 65! 😀

Intre timp isi face aparitia si Ciri. Imediat ce parcam masina pe drumul spre Coltii Chiliilor cerul se degajeaza! Wow! Ce mistoooo!!!

Traseul Diana 4A, 4lc din Turnul Dianei

Ajunsa la baza traseului imi aduc aminte de Iulia. Dap, nu a fost suficient de norocoasa sa vada Flori de Colt (vezi aici).

Iata doua fotografii special pentru ea! 😉

🙂

Prima Lungime: In ultima vreme cam ignor parerea celorlalti. Asadar incerc sa ignor cele specificate in descriere si incerc sa catar la liber … 😛

Pana acolo mi-a cam iesit …

Stanca arata absolut superb! Imi place mult, mult de tot!

Incerc un ultim pas la liber … 😉

Si foarte repede ajung la concluzia ca inca nu sunt la nivelul necesar pentru a catara aceasta lungime la liber, asa ca … adopt solutia artificiala!

– Silvia, eu nu am mai facut niciodata asta! – imi spune Roxana.
– Nu-i nimic! Faci acum! O sa vezi ca nu e nimic senzational … cum ma descurc eu o sa te descurci si tu … – ii spun.

In general ma leg in coarda cu parteneri(e) in care am foarte multa incredere. In ultima vreme am tot catarat sau am mers pe munte cu persoane cu mai putina experienta decat mine (uneori spre deloc 😛 ), insa totdeauna am avut mare incredere in ei.

– Dar mie nu imi place! – Roxana.
– Da, nici mie! Insa la Alpinism se mai intampla si din astea. E pacat sa renunti la un traseu intreg pentru un pasaj sau o lungime de artificial. Trebuie sa invatam sa ne bucuram si de asta! 😉 – eu.
– …
– O sa vezi ca mai sus este foarte foarte frumos ca … asa zice lumea. – continui.

Am la mine doar 15 bucle echipate si in partea de jos am cam facut abuz. Acum terbuie sa inventez ceva … 😀

Si tot in sus la artificial … pana ies pe teren usurel.

– Ei, cum a fost! – intreb.
– M-am descurcat! – Roxana cu mandrie.

Ce simpaaaaatic! 🙂

Imi place mult stilul relaxat de catarare al Roxanei, asa ca o urmaresc cu atentie …

Uaaaa .. si Craiul in spate. 😉

🙂

A doua lungime: plec pe teren usurel. E o catarare din aceea usurica si foarte, foarte placuta!
– Fa cum mana sa fac poza! – Roxana. 😛

Hmmm, de ce mi se pare mie ca e gresita descrierea?!

Mda, s-a cam strecurat o greseala … eu o sa merg tot in sus! Na! 😀

Hopa! Uite-i si pe Laura si Ciri in Fisura Cenusie.

Zoom pe ei! Laura e cap de coarda! Ce tare! Bravo fata!!!

Mai sus identific si eu traversarea mea. Dar pe traseul acesta chiar e nevoie de un bun simt de orientare si experianta. Nu mi-a fost usor sa o gasesc! 🙂

Ce vreme frumoasa!

Roxana vine repede! E o coechipiera foarte faina! Imi place mult! 🙂