Data: 5 Iulie 2014
Locatia: Piatra Craiului – Diana
Echipa: Eu si Toma
Activitate: Alpinism
Traseu: Fisura Nordica (5A) din Diana
Info de pe eclimb.ro
Intriga
Mi-am dat eu seama ca ma agit degeaba sa imi fac planuri de weekend din timp. In primul rand din cauza prognozei meteo ce se poate schimba pana in ultimul moment dar si din cauza potentialilor parteneri de coarda care, pe buna dreptate, de Luni si pana Joi ridica din umeri la intrebarea “Ce faci in wee?!”.
Din motive de Time Management ma hotarasc sa las orice plan de wee, asa ca pana … odata, adica pe ziua de Vineri.
Si asa, relaxat, vine Vineri. Linistita, la munca, imi vad de treaba si imi beau cafeaua. Apoi remarc ca e chiar 12:00 si urmeaza sa plec la masa.
– Ar fi cazul sa incep sa ma agit si eu putin, nu? Ca de invitat nu o sa ma invite nimeni … 😛 – imi spun. 😀
Nu imi vine nici o idee asa ca imi deschid mica lista de potentiali parteneri de coarda, ca parca as catara ceva …
(Da, mi-am facut o mica lista de potentiali parteneri de coarda caci Vinerea nu imi pica fisa, asa ca ma inspir din ea! 😀 )
Dupa una sau doua tentative de negiciere, esuate, mai departe privirea mi se opreste la numele lui Toma. Era acolo, pus candva. 😉
Cu el obisnuesc sa ma mai antrenez la sala. Stiu ca la inceput, cand l-am cunoscut, obiectivul lui era alpinismul, insa acum sunt putin in ceata. El a evoluat mult pe partea de escalada si pare tot mai luat de val in directia aceasta sportiva. Habar nu am! Ar fi fain, ar fi prea fain sa vrea! Mult prea tare!
– Vrei sa vi? Ai 15 min sa imi dai un raspuns! – cam asa suna propunerea mea.
Dupa mici ezitari pe motiv ca nu are experienta in Alpinism, imi accepta invitatia! Wow! Ce surpriza! Si ce bine imi pare! 😛
– Aparat foto, haine colorate si fotogenice, rucsac mic … – incep sa ii zic lista de cele necesare urmand sa completez eu minusurile.
Povestea mea si Primul traseu de Alpinism a lui Toma
Vineri seara ajungem in zona Plaiul Foii unde ne petrecem noaptea.
A doua zi dimineata mergem sa ii salutam pe Catalin Cretu, Octavian si Vio care au venit si ei in zona la catarat. Apoi pregatim echipamentul … 😉
De urcat pana la Diana, urcam in echipa mare. Insa pe final eu si Toma ramanem in urma si … eu nu ma pot abtine de la o mica picoteala. Phuai! 😀
Apoi continuam mai departe spre pereti … Chiar in spate se afla linia traseului nostru.
– Uite Toma, aici o sa cataram noi azi! 😛
Prima lungime: catarare usoara, iarba. Ragrupare buna pe o platforma.
Am plecat! Sa nu uiti sa faci poze! 😛
E o lungime usurica insa o simt cam delicata: teren friabil, iarba umeda …
– Regrupat! – strig.
– Am plecat! – rapunde toma dupa numai cateva secunde. Wow, nu pierdem timpul deloc! Fain, fain de tooot! 😉
Vine si Toma …
– Cum fu? – eu.
– Bine! – Toma.
In regruparea aceasta renuntam la zelb si incepem sa folosim Cabestanul. 😛
A doua lungime: tracem spre stanga putin si apoi in sus unde prindem un diedru cu fete spalate dar cu fisura buna la maini. Mai sus este si o mica surplomba dar pe prize mari. Ultimii metri ii traversam spre oblic dreapta pana in regrupare.
Am plecat! Sa nu uiti sa faci poze! 😛
Acum stiu ca cei care nu sunt obisnuiti cu fotografiile in plina actiune, uita de ele … asa ca imi fac treaba … si ii aduc minte.
Ia sa vedem cum vin corzile …
Urmeaza un pas delicat si super fain. Ma ambitionez sa il trec la liber. Uaaaa…
Toma se misca foarte foarte bine.
Da, stiam ca o sa se miste bine, dar parca tot ma simt surprinsa atunci cand o simt asa pe viu: se sincronizeaza perfect cu mine si pleaca din regrupare imediat dupa semnalul de regrupat, catarata foarte repede, si in regrupare face tot ce trebuie sa faca astfel incat sa nu pierdem timpul. Nu sunt prea multe lucruri de optimizat … 😉
A treia lungime: traversam spre dreapta pana primdem o fisura verticala. Atentie! Nu se merge din regrupare in sus. Pe acolo este traseul Fata Nordica care se intersecteaza aici cu traseul nostru. Dupa fisura se ajunge la o zona cu putina iarba dar dupa aceea fisura continua curata tot in sus. Aceasta fisura clara care brazdeaza pe multi metri o fata spalata a dat si denumirea traseului. Se regrupeaza incomod la doua cuie bune cu inel.
Plec. Am punctat doar la un cui prost, mai sus nu vad nici o asigurare si in locul in care sunt imi pare tare delicat. Tot stau si tot ezit … Incerc sa pun o nuca dar nu prea tine asa ca o scot.
– Ma, sincer, de data asta chiar nu as vrea sa cad. Adica as prefera ca prima experiante de Alpinism a lui Toma sa fie cat mai linistita … Asa, pana capata incredere si se relaxeaza! 😀 – e in capul meu. Dar gandul asta mai mult ma tensioneaza pe mine …
Intr-un final gasesc o priza mica mica dar foarte buna de picior, si .. problema rezolvata! Ii dau in sus! Ah ce bine ca a iesit cu bine! 😉
Selfie! 😀 Cred ca asta a venit dupa ce am trecut! 😛
In sus catararea a fost absolut superba! Catarare faina rau!
E randul lui Toma …
Se incordeaza sa treaca la liber si imi place asta. 😉
Cine stie? Poate va veni si ziua cand ne vom da cap-schimbat pe ceva DUR, dur rau de tot. 😛
Inca putin ..
A patra lungime: se continua pe fisura care dupa circa 15m nu mai e asa de dificila iar inclinatia peretelui scade. Se regrupeaza pe o mica platforma.
Traseul acesta e o surpriza! E prea frumos! M-am bagat pe el mai mult cu intentia de a il bifa, ca sa zic asa .. insa in comparatie cu Fata Nordica parcursa cu Laura in urma cu 1-2 saptamani, Fisura Nordica e senzatie!!! 🙂
Am iesit la soare …
Iti place, ai?! 😛
Ce fain e! 😉
