Data: 28 Iunie 2014
Locatia: Piatra Craiului – Calinet
Echipa: Eu si Laura
Activitate: Alpinism
Traseu: Traseul Lespezile Lirei 4lc, 6+7- A0, 7+
Povestea Laurei AICI
Info de pe eclimb.ro
Schita:
Descriere cu adaugirile mele:
Generalitati. Traseul Lespezile Lirei -este un traseul cu dificultate tehnica medie, cu asigurari putine dar acolo unde trebuie, cu regrupari bune care insumeaza 4 lungimi de coarda dintre care una foarte usoara si 3 mai grele. Pitoanele sunt vechi, unele nesigure. Este recomandat a se folosi semicorzi de 60 de metri pentru a putea lega doua lungimi intr-una asa cum am facut noi.
Prima lungime- se pleaca din stanga Canionului Cioranga, catarand un horn de circa 20 de metri dupa care se merge circa 40 de metri pe fete inierbate pana la baza unui mare diedru unde se regrupeaza. Aceasta lungime nu are nici o asigurare- sau cel putin nu am gasit noi dar nici nu este nevoie. Se poate asigura la jnepeni.
Silvia: Daca se merge mai pe directa, adica prin diedrul/hernul cazut se mai gasesc 1-2 cuie.
Lungimea II-traseul porneste in dreapta diedrului la circa 2 metri pe fata urmand linia pitoanelor pentru circa 10-12 metri dupa care se traverseaza stanga in diedru pana la baza surplombei de unde se traverseaza dreapta pe sub ea avand la picioare o fata cazuta spalata. Se traverseaza circa 10 metri si se ajunge la un piton cu o cordelina care preintampina un pas de traverseu la o placa mare foarte buna. Dupa inca 5 metri mai sus se regrupeaza sub o surplomba cu o gaura in ea.
Silvia: catararea e mult mai frumoasa daca se merge de-a lungul diedrului/fisurii. Se poate asigura la mobile sau .. deloc. 😛 Eu as recomanda se se regrupeze inainte de traversare si sa nu se lege lungimi caci pe de o parte ar necesita mai multe bucle echipate, pe de alta parte freaca corzile. 😉 Apoi se continua catararea in traverseu si diagonala pana pe un tanc.
Lungimea III– se pleaca cu un traverseu dreapta de 5 metri dupa care se merge pe fisura 20 de metri. De aici sunt doua variante- direct pe fisura desi nu se vad pitoane gradul 6 sau oblic dreapta, pe unde am mers noi grad 5. Este o lungime usoara, cu prize bune, asigurari sufieciente. Se poate merge concomitent pentru circa 10 m si se regrupeaza sub arcada numita si ?lespezile lirei? din traseu.
Silvia: Varianta direct pe fisura este deosebit de frumoasa. desi nu se vad pitoanele, ele incep sa isi faca aparitia cand ne apropiem de ele. Corzile de 50m sunt suficinete si deci nu se merge concomitent.
Lungimea IV– de aici, desi in carte sunt date doua lungimi de 30 de metri si una de 20, noi am parcurs circa 50 de metri si am regrupat deasupra lespezilor intr-o mare de jnepeni cu anourile dupa un contrafort de stanca. Lungimea incepe pe diedru dupa care se fenteaza prin dreapta 4 metri dupa ce se asigura deoarece diedrul este spalat si fara asigurari. pe fata sunt prize bune. Dupa 5-6 metri se traverseaza stanga inapoi in dedru si se parcurge matematic traversand doua surplombe la dreapta iar cea de-a III a se tece direct pe linia pitoanelor pe un pasaj de 7-/7 pana ce se ajunge la jnepeni. De aici pitoanele dispar cu desavarsire dar si dificultatea traseului scade la gradul 3. Aici putem spune ca am terminat traseul.
Silvia: Noi am avut corzi de 50m si deci am parcus aceasa lungime din 2 bucati. Eu as opta pentru varianta asta si in viitor caci nu freaca corzile.
Pentru retragere am urcat de la amvon pana in strunga (Braul de Sus) intrand in Obarsia canionului Cioranga pe care am traversat-o pe curba de nivel. Am trecut prin Valcelul cu Fereastra printre saritori si grohotis cu un peisaj pe masura. Am coborat la Refugiul Sperantelor si de aici pe poteca inapoi la Izvorul Orlobschi si Plaiul Foii. Total timp retragere: doua ore jumatate.
Povestea mea
Ma simt rau! Ma simt foarte rau! Nu, nu fizic, multumesc lui Dumnezeu. Ci psihic … simt ca mi s-au scufundat corabiile! Privind lucrurile dpdv obiectiv, totul arata superb! Dar, deh! Poate ca noi oamenii nu suntem construiti sa ne bucuram mereu, mereu, mereu! Trebuie sa existe si perioada mai gri in viata noastra tocmai pentru a ne bucura mai intens de cele roz. 😛
Fac eforturi disperate pentru a iesi din starea asta. E clar: am nevoie de terapie prin catarat si munte .. ca de aer!!!
Fara nici un pic de tragere de inima incerc sa reactionez pe modelul perioadelor roz: vine weekendul, aranjez o ieseala la munte, am noroc de a gasi o coechipiera de coarda plina de veselie si voie buna care imi e si prietena, si vorbesc de Laura, am norocul de a prinde un weekend de vreme relativ buna, intr-un munte superb, si vorbesc de Crai .. Noroc cu caru! Si tot nu imi trece! 🙁
Plecam de vineri seara din Bucuresti pe principiu:
– In perioada asta sufar de insomnie si la munte dorm cel mai bine. Tare mi-ar prinde si m-ar ajuta sa ma recuperez doua nopti de somn la munte adica vineri seara si sambata seara! – eu.
In ultima vreme Laura a inceput sa catere pereti si verticalitati. Pe de alta parte, eu ma gandesc de mult mult timp la repetare traseului Lespezile Lirei. Si ca sa fie diferit fata de prima parcurgere, acum e ocazia cea mai buna sa il repet in regim de cap de coarda integral. Toate se leaga:
– Laura ca parcurge un traseu minunat cu pasi de catarare la liber, absolut superb
– Eu repet acest traseu minunat
– Si tot eu am ocazia sa imi antrenez psihicul pe ceva cu asigurari mai aerisite … 😛
– E prima data cand eu si Laura vom face echipa pe un traseu de perete – sa vedem cum merge! 😉
Urcand spre baza traseului ne stropeste ploaia. Suntem amandoua cam demotivate asa ca ii dam in jos pana ne intalnim cu echipa baietilor.
– Salutare, nu ati gasit in drumul vostru o bucata de motivatie? Cred ca am pierdut-o … – ii intreb.
– Ce faceti? – ne intreaba ei.
– V-am spus! Ne-am pierdut motivatia si ne intrebam daca nu cumva ati gasit-o voi! – raspund amuzata.
– Laura, stii care ar fi partea faina daca ne agatam de pasii lor? Ca am avea multe multe poze! – baietii planificau sa catere Muchia Bondarului.
Uite capra! 😛
Astfel, luptam cu lenea si lipsa de motivatie … ne agatam de pasii lor rugandu-i sa nu ne lase in urma si plecam la drum. 😉
Cautam liniile traseelor in perete… 😛
Si plecam mai departe …
Prima LC: Incepe cu un horn si continua cu ceva boschetrareala … 😛
In ultima vreme m-am antrenat destul de mult pe partea de catarare asa ca ma simt in mare forma. 😉
Incerc sa gasesc miscari cat mai economice. Nu, nu ca sa fac economie de energie musai pentru acest traseu, ci ca sa ma obisnuiesc si sa imi intre in reflex sa catar economic. 😛
A doua LC: Catar pe Fisura si .. imi e cam lene sa montez mobile asa ca ma duc intins. Ma iau dupa schita/descriere si nu regrupez ci continui cu traversarea.
Aici e un pas mai delicat, dar pe care vreau sa il scot la liber. Datorita flexibilitatii in picioare dobandita recent .. reusesc sa gasesc o miscare echilibrata si economica … caci din forta nici nu se punea problema sa imi iasa.
Ce mistooo! Catarare e suficient de sustinuta cat sa imi tina mintea acolo…
Regrupez aiurea dupa traversare. Pfff…
Urmeaza un traverseu pe care iar ma ambitionez sa il trec la liber. Pura aderenta la picioare … 😀
M-am salvat!
Lume in Bondar …
Ce de lume in Bondar!
A patra LC: nu prea imi place cum arata pe diagonala. Linia drept in sus imi face cu ochiul. Nu vad nici un cui, insa … arata prea apetisant.
La un moment dat am de infruntat un pas mai delicat cu asigurare mult sub mine .. dar trece, trece … 😀
Privind spre Bondar …
In regruparea de pe brana …
Privesc Bondarul aglomerat si incerc sa … nu ma mai gandesc la nimic in afara de ei!
A cincea LC: Parca erau mai multe asigurari aici, nu?! Cred ca m-am inselat! Dar tot imi e lene sa montez mobile … mai ales ca terenul mi se pare mult prea usor si mai ales ca trebuie sa imi antrenez psihicul la asigurari aerisite … asa ca ii dau in sus.
Pe fisura in jos ..
La surplomba nu am reusit sa trec la liber nici de data aceasta. Of! 🙁
La Amvon! 😀
Dupa o mica picoteca ii dam in jos. Sunt inca trista, tacuta si … probabil ca anosta! Sper ca Laura sa ma ierte … 🙂
Poate maine …
Mii de multumiri baietilor ca … ne-au iesit in cale!!! 😉
Buna seara,
Bravo fetele! Intr-adevar, un traseu superb, ca aproape toate premierele lui Alexandru Floricioiu. Felicitari si lasa tristetea deoparte. Eu tot mai sper sa vad poze cu tine si echipa ta, macar pe pilierul Walker…
O seara buna!
Asa sa fie! 😉 Mersic!
Ce sa-i faci? Tot omul are zile mai bune si zile mai proaste. Totul e sa gandesti pozitiv. Uite: ai facut echipa cu cea mai zambitoare fata din muntii Romaniei! Am citit si povestea ei (iti citesc toate linck-urile, sunt aproape fara exceptie, foarte interesante) si am gasit gandire pozitiva de dat si la altii. Mai apoi, pozele facute de baieti sunt grozave. Precis ei au gasit motivatia pierduta.Zumzaia rau Bondarul! Si in sfarsit, ai mers cap de coarda tot traseul si ti-ai “facut de cap” cum ai vrut. Pentru o zi cu nu prea mult chef si care incepea cu o ploicica, nu e tocmai rau. Si,ca sa parafrazez cunoscutul inceput al unui roman si mai cunoscut: “E un adevar universal recunoscut ca…” unul din dusmanii binelui e mai binele! Te-ai prins? La sfarsit ne oferi un zambet din Amvon, semn ca se poate.
Cu drag, Adrian.
Adrian, urmatoarea zi, pe seara mi-am dat seama ce greseam!
Greseam ca ma gandeam si regretam cateva fleacuri din trecut! Insa nu a durat mult caci la un moment dat am privit prezentul si un sentiment de bine mi-a umplut sufletul. Ei, fix in clipa aceea mi-am zis cu voce tare:
– Silvia, fix din acest moment, priveste in fata! Priveste prezentul acesta exceptional pe care il traiesti si bucura-te de toate sperantele si visele viitorului!
A functionat? Oh, da! Si inca cum!
Laura e EXceptioanala! Ma bucur de prezenta ei ori de cate ori o am in preajma!!
Sigur ca da, dupa ce a doua zi ai realizat ca trebuie sa privesti prezentul, cand ai scris articolul inca simteai nevoia de a fi consolata si inteleasa.
Trecutul nu e format din “mici fleacuri” decat daca vrei ca prezentul tau sa fie tot un fleac. Trecutul tau esti tu cea de azi si cea viitoare.
Oricine a trecut macar o data printr-o despartire insa fiecare lucru vine in viata noastra pentru a ne invata ceva. daca nu invatam, suntem condamnati sa-l repetam si de asta ar trebui sa te temi mai mult.
Gandeste-te cum “ego”-ul te-a izolat pe piedestalul performantelor tale. Cum nevoia de a-ti construi o imagine glorificata (nu incerca sa negi asta caci stau marturie multe pasaje ale blogului, ai putea merge undeva doar pentru sufletul tau nu pentru nevoia de a pune poze pe un blog?) te-a facut sa te indepartezi de propria-ti persoana catre persoana pe care ai vrea ca altii s-o glorifice. Te-a indepartat in acelasi timp de orice sansa de a avea prietenii sincere cu altii. Tu nu realizezi, nici nu ai avea cum pentru ca “ego”-ul e cel care te controleaza acum, corpul si viata iti dau semanale insa daca nu le vezi, vei continua sa persisti, Silvia, fata din trecut e doar captiva in propria neintelegere a ceea ce i se intampla.
Bucura-te insa, faptul ca esti atat de buna pe ceea ce faci atrage ca un magnet parteneri(ele) de coarda insa multi simt ca si modestia afisata e tot rodul unei necesitati de moment si a unei infatuari prea mari si e falsa.
Si toate astea cand de fapt totul e atat de simplu, pe masura ce realizezi atatea ar fi trebuit sa realizezi cat de mica esti in univers si ca abandonul ego-ului si acceptarea celorlalti ca egali in fata muntelui iti poate aduce mai multe fericire decat orice sentiment de a fi idolul cuiva.
Nu ti-o spun cu rautate sau ca sa te ranesc (stiu ca n-ai accepta din start lucrurile astea), ti-o spun pentru ca si eu am fost acolo in zona in care te gasesti si tu si am invatat si m-am schimbat si am realizat ca nu-ti trebuie mult ca sa fii un om mai bun (pentru ca e clar ca esti genul care vrea sa se dezvolte).
Ti-am urmarit blogul aproape inca de la inceput si m-am ghidat in multe ture dupa ce ai scris si desi nu ne cunoastem, asta e perceptia pe care mi-ai lasat-o.
Mesajul iti este adresat tie si nu publicului.
Cand te desparti de cineva cel mai dureros nu e ca ai pierdut partenerul ci ca de acum vei ramane o perioada singura cu tine insati si va trebui sa te imprietenesti cu personalitatea ce ai devenit. Iti va placea de tine? that’s the $1.000.000 question!:)
Cu bine,
Silviu
Buna Silviu,
O sa ma rezum sa iti raspund punctual, strict la semnele de intrebare caci restul pare sa stii tu 😉
1. Ai putea merge undeva doar pentru sufletul tau nu pentru nevoia de a pune poze pe un blog?
– la munte merg doar pentru sufletul meu: PUNCT!
– fotografiile le fac pentru a le pune pe blog si pentru ca imi place;
– blogul il scriu pentru ca a il scrie presupune a retrai cu mintea intreaga experienta si pentru ca imi place sa tin un jurnal asa cum facem si in adolescenta si pentru ca imi place sa scriu, caci atunci cand scriu am putearea de deep introspection of my mind;
– blog-ul il tin public pentru ca astfel ofer si altora o experianta
2. Iti va placea de tine?
Eu sunt propria-mi lucrare. Muncesc la ea de 30 de ani. DA, imi place ce a iesit! E perfect, e tot mai perfect. 😛
Desigura ca gusturile nu se discuta … eu am fost intrebata si am raspuns sincer. 🙂
Iti multumesc frumos pentru feedback.
Merci pentru ca ai inteles ca mesajul e pentru tine, nu pentru publicul larg. In felul asta arati ca-ti traiesti viata pentru vizitatori nu pentru tine. ca pestritu, dragusanu si buruiana.
N-ai inteles nimic, mi-am facut karma proasta! 🙂
Pereti verticali si carari insorite!
Silviu,
Imi cer scuze. Pentru mesaje private te rog sa folosesti adresa mea de email, silvique_ms@yahoo.com.
Eu intelesesem ca vrei sa iti si raspund intrucat erau acele semne de intrebare.
Nu prea ma pricep la cuvinte elevate. Uite, zice Google ca ““Karma” înseamnă acțiune. Pentru a înțelege mai bine conceptul de karma, Swami Vivekananda în cartea sa, “Raja Yoga”, folosește exemplul unei pietre aruncată în vid (unde forța gravitațională a planetelor nu există). Orice piatră arunci în acest mediu se va întoarce în cele din urmă la tine, cu un moment (masă x viteză) egal cu cel care l-ai folosit pentru a o arunca. În același fel, orice acțiune se întoarce în cele din urmă, egal și in aceeași formă, la cel care a inițiat-o.”
Din ce am inteles eu, intentiile tale au fost cele mai bune. Asadar stai linistit! Totul se va intoarce catre tine cu aceeasi putere si bunatate cu care le-ai lansat. 😉
Carari insorite si tie. 🙂
Buna Silvia,
Sunt convins ca parerile lui Silviu sunt de buna credinta, dar tu esti facuta din acelasi aluat cu mine. Fi constienta de valoarea ta ca si muntoman si da-i inainte, tot mai sus, cat mai sus. Si publica cat mai multe poze pe blog. Sunt extraordinare. Inca odata, multa, multa bafta! Si astept: 1. Directa, 2. Walker-ul! Daca nu anul asta, macar la anul…
Stima,
Cristian
Pingback: 2014.06.29 – P Craiului – Traseul Fata Nordica (5B) din Diana | Jurnal de weekend si calatorie
Ahaaaaaaa, deci d-aia ma intrebam eu cu Mititenii de ce nu mai ajung fetele in Sperantei !? :)) Am crezut ca ati patit ceva de’ nu mai veneati, si cand colo voi cautati motivatia pe la Malul Galben ! Pana la urma ati gasit-o, ma bucur !
Vis-a-vis de altele, asa alandala: este printre putinele bloguri la care citesc ce scrie si nu ma uit doar la poze, pentru ca ma regasesc foarte mult in ceea ce scrii si uneori experientele tale ajuta si pe altii, chiar daca solutiile nu ni se potrivesc ca o manusa, ar fi si culmea. Faptul ca nu-ti ascunzi slabiciunile aici pe blog eu il consider un lucru de respectat, e normal ca oameni sa avem si momente de cumpana, suisuri si coborasuri.
Si nu pot sa nu ma bucur ca exact aceleasi motive de a scrie jurnale le am si eu. Daca credeam in zodii te-as fi intrebat ce esti, dar asa ma multumesc cu chimia ! 🙂
Iuliana,
Referitor la slabiciuni, nu le ascund pentru ca mi se pare important ca cei care imi citesc blog-ul sa inteleaga ca sunt un om normal si nicidecum un SPER-OM.
Asa cum ai subliniat si tu, am suisuri si coborasuri. Zi de zi ma confrunt cu probleme normale, fizice, psihice, economice, sociale, etc.
Imi doresc mult ca cei care imi citesc blog-ul sa inteleaga ca ORICE VIS POATE FI INDEPLINIT PRIN MULTA MUNCA SI DORINTA! NU EXISTA SCURTATURI SI NU EXISTA SUPER-OAMENI! 😉
Multumesc mult de comment si iti urez multe multe realizari!