Despre aceasta iesire nu sunt multe de spus… Singura, o saptamana la Londra cu scopul de a participa la un curs tehnic. Dimineata am reusit sa ies la alergat de-a lungul raului, seara m-am plimbat, am vizitat strazile Londrei si, chiar si, sala de escalada. Nu m-au atras obiectivele turistice situate intre 4 pereti .. raul, podurile si parcurile …
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
Londra e un oras frumos. Foarte frumos! Asa de frumos incat iti e greu sa te plictisesti plimbandu-te prin el … 😉
Londra e un oras pe care l-am indragit si l-am vizitat de cate ori s-a ivit ocazia.Cel putin de trei ori.In total,peste 25 de zile doar turism! Intre “cei patru pereti ” de la National Gallery dar si Wallace Collection si Courtauld Gallery si Tate si.. si… si…am petrecut multe ore de neuitat. Iti garantez ca intr-un muzeu, oricat de mare, nu poti sta dintr-odata mai mult de 2,maxim 3 ore.Mai mult,e peste puterile omenesti de a asimila ceva. Restul timpului e al orasului, al strazii,al oamenilor de pe strada. Castigul, zic eu, e mare. Unii zic zanbind (stramband din nas?), ca asta e “turism cultural” dar ma simt in galeriile de arta ca pestele in apa.Stiu ca ai fost la Amsterdam. Te-ai gandit vreodata cum este sa poti vedea 75 sau 100 de lucrari de van Gogh la un loc? (muzeul are in total peste 300 de lucrari in patrimoniu).Si chiar daca nu cantitatea conteaza, in cazul lui doar asa m-am putut apropia in mod real de el. E un pictor mult mai dificil decat sugereaza moda sau cota de piata. In National Gallery, in sala cu pictura spaniola,e un tablou de Murillo.Nu e celebru. Un portret de preot. Tine in mana o carte, iar expresia e oarecum “te ascult si-ti voi raspunde la intrebari dar ma deranjezi!”. E atat de bun ca si facand abstractie ca pe peretele din fata lui sunt capodopere de Velasquez, acest singur tablou ar face fala oricarei galeri de arta.In alta sala, printre mai multe tablouri de Botticelli – superbe – este “Inchinarea magilor”.In centru,Fecioara are o figura de o frumusete si o puritate desavarsite, o figura de fetita. Care zambeste.In jur e o agitatie intreaga, iar undeva in mijloc, e un calaret vazut din profil, cu un picior putin indoit, cu fata intoarsa spre privitor. Aflat langa cal, tine mainile pe sea. E un mic autoportret! Ce vreau sa spun e, ca indiferent de marime, o galerie e formata din tablouri de sine statatoare. O singura capodopera, un singur tablou care-ti merge la inima, face cat toata galeria. La Paris, in Musee D’Orsay, este un tablou de Edgard Degas, “Absinthul”. L-as putea privi ore in sir. Pot continua dar devin plicticos.Cand timpul iti permite, nu ocoli muzeul. Daca si stii la ce sa te astepti, e si mai bine, dar oricum, frumosul va veni singur spre tine. Cei din generatia voastra (hmm, iar generatia) prefera Tate Modern. Aveti dreptate. Sunteti acolo ca acasa.
Uite ce a iesit! M-ai starnit cu imaginile din Londra! E frumoasa. Si e frumoasa si “la firul ierbii” ca intr-una din pozele tale. O vei mai vedea, ai tot timpul. Nu e nici o graba. Vei mai vedea si Amsterdam-ul si Parisul si Italia cea fara egal. Doar generatia noastra am tanjit ducand dorul si nesperand ca le vom vedea vreodata. Daca noi le-am vazut, cu atat mai mult generatia voastra (careia nu-i lipsesc sentimentele!) Ma bucur mult pentru tine.
Cu drag, Adrian.