Data: 5 Aprilie 2014
Locatia: Veliko Tarnovo – Bulgaria
Trupa: Octavian, Vio, eu, Ioana Acsinia (despre ea aici) si partenerul ei Mati
Activitate: Escalada si …. socializare
Copyright fotografie: In tura aceasta Vio si Octavian s-au ocupat de fotografie.

Prima data v-am povestit despre Velico in urma cu … cati ani? Ah, in 2008 (vezi aici) cand am legat si primul meu traseu, cap de coarda. 😛 Desigur ca de atunci am mai fost de multe ori acolo, insa nu v-am mai povestit caci … nu prea aveam ce! Sufletul meu e muntele si nu escalada.

De data aceasta insa … cererea a fost mare!!! 😀 Deci, cu ce sa incep?!

Pai! Vremea naspa rau in toata tara! Doar la Velico “ameninta” pe ici pe colo razele solare si vremea buna. Dar nu-i bai! Am eu acolo “proiectele” mele .. alea prea ambitioase! Alea care cica “sigur nu o sa imi iasa”. Dar e amuzant sa ma bag in ele, macar fac oamenii sa rada si … macar ma conving si eu ca “asta imi e nivelul!”

Nu stiu de ce, dar in ultima vreme, pe partea de catarare la escalada ma amuza si ma motiveaza cumplit ideea de esec: imi place sa ma bag sa incerc trasee despre care stiu ca oricum nu am nici o sansa, sau despre care stiu ca nu sunt pregatita, sau despre care stiu ca o sa le esuez. Nu, nu mai vreau sa ma dau pe trasee despre care stiu ca o sa le fac, sau despre care stiu ca am toate sansele sa le fac … ci vreau sa ma bag in alea in care, in stare “normala” nu as indrazni.

Si mai mult decat atat! Ma mai si laud la lume ca eu ma bag si ca eu o sa il fac. Ma rog! Nu e vb de lume, e vb de mine! E doar o metoda de autoconvingere si de creeare a acelui tonus psihologic care ma ajuta sa dau totul din mine … sa nu o luati personal … 😉

Eh, aici, la Velico, aveam esecul meu de indeplinit, acel esec la care ma gandesc de ceva vreme si pentru care asteptam momentul … un 8+.

[…]

Ne apropiem de faleza! Aproape ca imi vine sa o iau la fuga de nerabdare sa ma catar cand … ma fulgera o senzatie … ca un pumnal in inima:
– Stiti ce?! Eu parca nu mi-am mai vazut papucii de catarat … i-am uitat la sala de escalada! – ma opresc, intorc toata geanta cu echipament pe dos si .. confirm … 🙁

Nu, nu exista cuvinte sa va explic ce se producea in acel moment in sufletul meu. De obicei o am pe aia cu “Asa a vrut Dumnezeu!” dar acum nu prea se mai lega. Adica, de ce ar fi vrut Dumnezeu sa imi uit eu papucii de catarat la sala? Ca doar nu planificam nu stiu ce traseu grandios si periculos in perete .. De ce anume ar fi vrut Dumnezeu sa ma protejeze de data asta! Mai, mai, mai! Sunt trista! Acum nu ma mai protejeaza, acum ma pedepseste … 🙁

– Stai linistita! I-a gasit si i-a pus bine! – primesc raspuns de la admin salii.
– Mda, nici nu iti imaginezi cat de linistita o sa stau eu wekendul asta fara papucii aia … – ma gandesc.

– Fiti pe faza ca o sa fiti martori a unei crize de depresie! – le spun prietenilor mei, abatuta.

Desigur ca toata lumea se ofera sa ma ajute. 😛 Dar voi cei care catarati, stiti bine care este diferenta dintre un papuc masura 34, cat port eu, si un papuc masura 37 sau 42. 😀

Dar asa, de fun si de dragul esecului, ma las convinsa, imi pun papucii Ioanei in picioare si ma bag, cap de coarda … Numai in trasee grele, ca de aceea am venit pana aici! 😉

Si asa … ma dau! Si ma dau bine! Muuuu…huhult mai bine decat ma asteptam! Adica la MAXIM! Adica chiar si acum sunt convinsa ca nu as fi facut treaba mai buna cu papucii mei … 😛

Doua zile!

Ioana in actiune si ea…. papucii ei nu prea au avut momente de respiro! 😛

Mati intr-un 8+ in care eu nu indraznesc sa intru cu tot cheful meu de esec! 😀

Hehehe! Hai ca i-a venit randul si 8+-ului meu! ia sa vedem cu il simt cap de coarda … la papuci 34 + 3 numere … 😀

E bine! E tare bine! M-am obisnuit asa de tare cu Cobrele Ioanei .. incat mi-as lua si eu unele fix asa! 😉

Nu am reusit sa ajung prea departe in traseul meu. Insa am dat niste incercari/caderi senzationale … mai ales petnru partea de psihic. Mai am de lucrat la Power Endurance …

Vio la pozat de martaguse …

LOVE is in the air! .. sau cel putin ar trebui sa fie … eu in love de Cobrele Ioanei, poate! 😛

Incearca si Mati 8+-ul meu …

Octavian in actiune …

Cam asa am trecut peste un weekend de ploi abundente in Romania … Multumesc din suflet tuturor pentru incurajari si mai ales Cobrelor Ioanei care au avut cel mai mult de indurat.