Cuprins serie articole: AICI
Data: 28 Martie 2014
Locatia: Zermatt – Saas Fee
Echipe: Eu si Catalin Pobega
Activitate: Schi-Alpinism
Itinerar: Unterrothorn – Furggi – Berghaus Flue (cabana) – Ramificatia Adlergletscher – Adlerpass – Hohlaubgletscher – Britanniahüte – Egginerjoch – Saas-Fee

Intriga

Cum Vali si Laurentiu isi doreau foarte mult sa mai schieze am hotarat sa ne spargem in doua echipe: ei au ramas in Zermatt la schiat inca doua zile in timp ce eu si Cata am continuat spre Saas Fee.

Eu lansasem inca de la inceput posibilitatea de a continua pana la Saas Feein situatia in care ne-ar mai fi ramas zile libere. Asadar aveam tot ce ne trebuie respectiv harta si descrierea rutei pe acea portiune. 😉

Asadar, impreuna cu Cata am hotarat sa mergem mai departe pe varianta directa, adica sa nu ne mai oprim pe la cabana Monte-Rosa ci sa parcurgem varianta Unterrothorn – Berghaus Flue (cabana) – Adlerpass – Saas-Fee, un traseu dat de 7h00-8h00.

Dimineata, inainte de plecare … 😛

Povestea

Ne-am trezit la 6:45, ne-am pregatit rucsacii, am luat micul dejul de la 7:30 si la 8:36 eral la casa de bilete: 43 CHF/pers.

Intai luam un trenulet si apoi o gondola care ne duce pana la Rothorn Paradis (3103m).

Vremea e superba chiar si pentru parapanta … 😛

De acolo schiem pe partie … pana la cabana Berghaus Flue

Partii perfecte! 😀

Da: eu cu picioarele paralele si apropiate! Nimic regizat, va asigur! Ura! 😛

La cabana Berghaus Fule nu se poate dormi. Se poate manca doar in aceasta perioada. Aici facem o mica pauza … 😛

Matterhorn in fundal …

Ne echipam si ii dam la piei pe urme… Este deja ora 9:45.

O bucatica de drum mergem pe urme avand in fata alte 3 grupuri de schiori. Pe doi dintre acestia am ocazia sa ii interb unde se duc si astfel aflu ca se duc catre Tasch, in sus spre stanga … pe ghetarul Fluealp …

La Casa Alpina din Zermatt ni s-a spus ca e posibil sa nu fie urme batute caci nu se stia sa fi fost cineva pe aici de cand a nins. Acest lucru se confirma … insa noi suntem pregatiti fizic, psihic si logistic. 😛

In timp ce celelalte echipe continua ascensiunea in stanga sus pe urme bune, noi continuam sa mergem inainte de-a lungul unei creste. Nu suntem siguri de ce anume trebuie sa facem asa ca eu tin creasta pe sus, deasupra unor morene iar Cata continua prin stanga pe la baza crestei pana ajungem la capatul acesteia.

Amandoi ne dam seama conform descrierii, hartii si situatiei din teren ca trebuie sa gasim o solutie de a cobora acele morene pana jos pe Ghetarul Findelgletscher… Asadar ne intoarcem in punctul in care panta pare cea mai mica si mai accesibila si, incet-incetisor, coboram prin morene … 😛

🙂

Ah, ce coborare scarboasa! 😛 Este deja ora 11:00 … caci am pierdut timpul cu orientarea … 😉

Ajunsi pe ghetar ne legam in coarda caci nu cunoastem situatia crevaselor din zona si ne continuam ascensiunea catre locul de intersectie dintre Findelgletscher si Adlergletscher … apoi catre Aledpass. Linia rosie punctata. 🙂

E cald, e foarte cald! Imi tin geaca pe mine ca sa ma protejez de soare …

🙂

La intersectia dintre cei doi ghetari ajungem in cam 1h …

Acolo ne intalnim cu o femeie care schia impreuna cu tatal sau “desenand” primele linii din Adlerpass…. Ei au plecat de dimineata de la 6:00 de la Britanniquehüte si vor continua pana in Zermatt de unde o sa ia un taxi inapoi in Saas Fee …

Ce bine! Avem urmeee!! 😛 Si chiar daca sunt de coborare, macar ne vor ajuta sa ne orientam mai usor …

Ne continuam ascensiunea spre Adlergletscher. E cald! E foarte cald!

Ceaiul primit la micul dejun, 1L, l-am terminat deja. Soarele arde fara mila …

Pe Adlergletscher ne mai intalnim cu un schior venit tot din Adlerpass care trece sageata pe langa noi.

Urmeaza urcarea in Adlerpass …

Phua! Ce caldura!

Urcarea e crunta: caldura mare, soare arzator, sete mare, rucsac greu … parca nici privelistea nu imi mai ofera consolare …

… tarasc alene la schiuri si sper sa ajung … telepatic … sus! 😀

E ora 15:40! Chiar sub Adlerpass, la cam 100m trebuie sa ne oprim, sa ne punem schiurile pe rucsac si sa ne echipam cu coltari caci acolo panta devine foarte mare iar zapada proaspat inmuiata de la soare si instabila ne impune mare atentie …

Aici preferam sa mai lungim pauza noastra cu inca cateva minute pentru a topi zapada si a ne hidrata …

Cata ramane in urma sa stranga “bucataria” iar eu ii dau cu incredere in sus. 😛

Ajungem in Adlerpass la ora 16:00 …

Vai ce peisaj!

Raman, fizic!, cu gura cascata de frumusetea de dincolo de pas.

Analizez rapid terenul si vad 2 linii faine ce vin din partea dreapta … asa ca mai merg putin pe creasta catre vf Strahlhorn. Urmele plecau de acolo de sus de la 4128m. Sunt curioasa sa le identific punctul de plecare. Gata! Aici ma echipez! 😛

La 16:30 incepe schiul! Uraa!

De acolo din Adlerpass venim …

Dupa cateva viraje lui cata ii sare un schi si cade peste aparatul foto. Din acel moment el nu a mai putut face fotografii! Ce pacat! 🙁

Vremea este minunata, zapada este minunata, privelistea este de rai. Cu ochii mari, gura cascata, ma holbez neincetat in jur si nu-mi vine sa cred in ce rai am ajuns. 😛

Schiem intai pe un ghetar imens, Allalingletscher apoi trecem pe ghetarul Hohlobgletscher unde ne apare in campul vizual cabana BritanuqueHüte.

Urme clare ne conduc spre cabana. Este deja ora 17:00 …

Lumina apusului ma fascineaza. Cata se grabeste, insa, spre cabana …

… iar eu nu ma mai satur de facut poze! 😛

Nu ma mai satur de … lumina fantastica, de marea de nori ce ameninta dinspre Italia …de soarele in penumbra …

… de umbra mea “desenata” pe zapada .. pe care o schimonosesc in fel si chip! 😛

Off! Ce multe chestii faine concentrate in asa de putin timp!!! 😀

La 17:30 suntem in dreptul cabanei … 😉

Ne pregatim sa incepem traversarea spre Egginerjoch …

Britanuquehüte

Traversam …

Ma incapatanez sa surprind ultimele raze de soare …

Apoi iesim pe partie unde dam, sau e cat pe ce sa dea peste noi, un ratrac. Siferul ratracului se da jos fara ezistare la semnalele mele si ne ajuta indicandu-ne directia catre Saas Fee.

Urmeaza inca 30 min de schi, fie pe urme proaspete de ratrac …

Prindem si ultimul minimarket deschis. Apoi ne intalnim un Thea Vid pe care o cunoscusem la Herculane, la concursul de escalada HCO din anul 2013. Atunci am stat la poveti cu ea suficient cat sa imi dau seama ca e o fata tare faina cu care mi-ar placea sa ma mai intalnesc. Tot atunci am aflat ca isi petrece o parte din timp prin Saas Fee si am tinut-o minte … sa o contactez cu prima ocazie cu care ajung in zona! 😀

Thea a ajuns acasa abia pe la 10:00 seara si ne-am intans la povesti pana la 12:00.

Ce zi faina!