Data: 9 Martie 2014
Locatia: Cheile Turzii
Echipe: Eu, Octavian, Cristina Pogacean, Laura, Adi, Catalin si Ioana Cretu
Activitate: Alpinism
Povestea Laurei: Click AICI
Trasee:
-> Traseul Creasta Sansil (3B,5+, 4LC) cu Octavian
-> Traseul Turnul Ascutit (5A, 7-, 6lc) cu Cristina Pogacean
Copyright fotografie: Numele autorului este scris pe fiecare fotografie. Cateva fotografii sunt preluate din albumul Laurei. 😉
Intriga
Va povesteam in articolul despre traseul Bulinel (vezi aici) cum toate propunerile mele, una cate una, prindeau contur si se legau … sub o forma sau alta.
Ei bine, una dintre ideile mele au inclus-o si pe Cristina Pogacean din Cluj:
– Daca tot ajung in zona, ce ar fi sa o anunt, poate cataram ceva impeuna?! Cel mai probabil ma va refuza, insa sunt sigura ca voi supravietui! 😛 – ma gandesc in timp ce ii formez numarul.
– Eu maine o sa fiu la un concurs, insa mi-ar placea mult sa vin Duminica… – imi raspunde cu entuziasm.
La asta chiar nu ma asteptam! Ce fain! Ce fain! Ce fain!
Dupa Catararea de Sambata din Bulinel ma simt epuizata. Vorbesc cu Cristina abia Duminica dimineata. Fiind din Cluj nu trebuie decat sa isi puna echipamentul in rucasc, sa sara in masina si sa conduca cam 45 min. 😛
Intre timp, dupa un mic dejun relaxat la soare, ne hotaram sa ne miscam si noi, ceilalti.
Poza de grup! 😀
Laura, Adi, Catalin, Ioana, eu si Octavian.
Traseul Creasta Sansil (3B,5+, 4LC) cu Octavian
Dupa calculele mele as avea timp de o plimbare rapida pe Creasta Sansil impreuna cu Octavian pana sa ajunga Cristina in zona …
Octavian pleaca pe prima lungime …
🙂
Cand sunt in lungimea a 2-a Cristina ma suna. E acolo, la scoala Turdeana, ma asteapta.
Paranteza: Sa stiti ca de obicei sunt foarte punctuala la intalniri si nu obisnuiesc sa intarzii … 😛
Traseul Turnul Ascutit (5A, 7-, 6lc) cu Cristina Pogacean
Imediat ce ajung sus stang coarda si fug spre Cristina.
Turnul Ascutit ne asteapta …
Am mai Catarat de doua ori Turnul Ascutit. O data in 2010 cu Cata cand m-am da cap de coarda pe prima lungime si nu am reusit sa o leg si deci aveam restanta (vezi aici) si o data in 2011 tot cu Cata cand m-am dat secund pe prima lungime si … parca iar nu am legat (vezi aici) … deci dubla restanta! 😀
– Ma duc eu prima? Te duci tu prima? – intreb.
– Fiind aici la mine acasa, te las pe tine sa alegi! Poti sa te duci tu prima daca vrei! – imi raspunde Cristina.
– Pai m-as duce, ca am o restanta in pasul din prima lungime si sunt tare curioasa sa incerc sa o leg de data asta … – eu, bucuroasa.
Adi si Laura stau cu Zoom-ul pe noi! 😉
Ajung in pas. Stau, ma gandesc, incerc sa imi fac un plan. Mi se pare usor dar stiu eu ca nu e adevarat, ca nu are cum sa fie asa de usor…. O atentionez pe Cristina, imi iau inima in dinti, pun piciorul drept pe o priza de nimic tin la stanga o priza de nimic … si ZVAC! … imping in picior. Prind la mana fisura de sub urmatorul cui.
– Asta a fost?! Ce stupid! – pe de o parte sunt surprinsa, pe de o alta parte sunt deceptionata … Adica nu scremete, nu incordare la maxim, nu transpiratie, nu sufocare de la NE-respiratie .. ci un simplu ZVAC! Si totusi … a fost acea incredere in picioare si acel ZVAC si acel psihic pe care l-am tot antrenat! – gandesc mai departe lasand loc bucuriei.
Ajunsa in regrupare pun si eu ZOOM-ul pe Laura si Adi.
– Ahaaaaaam! Se dau cap schimbat! Bravo! Bravo fataaaa! Sunt mandra de tine! 🙂 – aproape ca o spun cu voce tare.
Bag un ZOOM-OUT si ii prind si pe Octavian, Catalin si Ioana … 😉
Intre timp vine si Cristina …
Cristina in actiune …
Nu ne grabim dar nici nu prea pierdem vremea. Insa ori de cate ori ne intalnim in regrupari povestim!
Cristina pleaca mai departe in urmatoare lungime.
Catararea este usurica si foarte frumoasa. Este exact ce avem amandoua nevoie: eu dupa un traseu lung si greu precum Bulinel, Cristina dupa un concurs de Boulder solicitant pe care l-a castigat si care … s-a terminat abia la 2:00-3:00 noaptea. 😛
Cu cat urcam mai sus, cu atat senzatia e mai aeriana … 😉
Eu in regruapre incercad sa ies la soare sa ma incalzesc si Cristina in actiune…
A venit si randul meu! Parasesc regruparea …
Cristina in prim plan si prietenii mei in plan secundar: niste puncticele mici rosii/verzi/albastre chiar la finalul Crestei Sansil.
🙂
🙂
Gata! Inca putin si ne punem adidasii in picioare!
Impreuna cu Crisina alegem sa ne retragem incetisor pe sus pana la camping cu promisiunea ca odata ajunse acolo ne aseazam la masa mare, imparateasca cu ceva resturi de mancare provenite din Iasi, Bucuresti, Focsani (zacusca lui Mamita) si Calarasi.
Plimbarea a fost draguta si binevenita dupa doua catarari minunate! 😛
Urmeaza masa promisa, povesti, veselie si apoi … ramas bun de la Catalin si Ioana care se pregatesc de lungul drum pana in Iasi si ramas bun de la Cristina.
Ah, ce weekend superb!!