ATENTIE: multe poze!
Data: 1 Martie 2014
Locatia: Bucegi
Echipe: Eu, Octavian, Laura si Adi
Activitate: Alpinism in teren de aventura
Povestea Laurei: Click AICI
Traseu: Caminul Alpin – Hornul cu Urzici – Hornul Pamantos – Valea Coltilor – Strunga Magarului – Muchia NE a Coltului Galbinele (2A) – Coltul Galbinele – Traseul Comanescu (1A) – Strunga Coltilor
Articole Inspirationale:
> Povestea aventuroasa a Laurei in una din tentativele ei, AICI
> Poveste lui Baza si a Danei, cei care au readus la viata acest traseu uitat de lume, AICI
Copyright fotografie: Toti participantii la tura au facut fotografii iar numele autorului este scris pe fiecare fotografie.

INFO

Din Monografia Muntilor Bucegi de Emilian Cristea

26 A. VALEA COLŢILOR

Generalităţi. Grad de dificultate: 1 B; traseul este accesibil alpiniştilor pregătiţi.

Materiale: o coardă pentru coechipieri.

Durata pentru 3 – 5 echipieri: cca 2 ore de la confluenţa cu V. Mălinului.

Itinerar pînă la baza traseului:

Caminul Alpin – Poiana Costilei. […] Căminul Alpin de unde intrăm foarte curînd pe poteca Munticelului. Urcînd continuu prin pădure, trecem prin cîteva mici poieni şi după ¾ – 1 oră de la Căminul Alpin, ajungem în punctul ,,La Măsuratoarea Urşilor” (1310 m) ; de aci se desprinde către stînga poteca spre Valea Albă. Traseul nostru continuă la dreapta, de-a coasta şi, după cîteva minute lasă la stînga poteca spre refugiul alpin ,,Coştila” (marcaj bandă albastră). Drumul spre Poiana Coştilei continuă înainte, aproape orizontal, coboară curînd o coastă repede, traversează V. Coştilei, apoi nu departe, V. Gălbinelelor şi după 25-30 min de la ,,Măsurătoarea Urşilor” iese în largul luminiş al poienii. În stînga deasupra pădurii se înalţă Vf. Santinela Văii Cerbului, iar în fund, abruptul răsăritean al Coştilei cu colţii Mălinului.

Poiana Coştilei – Vîlcelul Poieniţei – V. Mălinului. Din punctul în care poteca Munticelului iese în Poiana Coştilei, ne îndreptăm către primul stîlp de marcaj. De aici spre V (în stînga potecii) un intrînd al poienii, acoperit pe alocuri cu stînci, indica locul în care Vîlcelul Poieniţei, foarte slab definit în această zonă, pătrunde în Poiana Coştilei. Părăsind această poiană urmăm prin pădure hăţaşul ce însoţeşte un timp Vîlcelul Poieniţei, trecem după cca 20 min printr-un horn foarte deschis şi pămîntos, acoperit de stînci şi arbori prăbuşiţi, denumit ,,Hornul cu Urzici”, şi ieşim, după un urcuş obositor, pe o creastă îngustă ce ne separa de V. Mălinului, în al cărei fir coborîm printr-un horn stîncos de cca 30 m (Hornul Mare, denumit şi Hornul Pămîntos).

Pe aceeaşi creasta, către stînga (cum privim spre V. Mălinului), o treaptă de conglomerate de cca 8 m înălţime, denumită Hornul Mic de la Scară, coboară la confluenţa V. Colţilcr cu V. Mălinului.

Descrierea traseului.

Intrînd pe firul văii, acesta este întrerupt curînd şi la scurte intervale, de primele două săritori, ce pot fi escaladale direct sau ocolite pe coastele din dreapta. În continuare, valea îşi apropie tot mai mult malurile, luînd aspectul unui canion îngust, iar la mică distanţă este întreruptă de o săritoare surplompantă înaltă de aproape 20 m înălţime, ce poate fi escaladată printr-o fisură şi două mici scocuri, care urcă paralel şi prin dreapta acestui obstacol. La mică distanţă în amonte, trecem peste alte două săritori lipsite de dificultăţi, după care ajungem la baza unei săritori dc un aspect cu totul particular, formată dintr-o grotă surplombantă de un bloc uriaş. Din interiorul grotei, urcăm vertical printr-un cămin foarte îngust, care ia sfîrşit deasupra blocului.

Adăugăm că săritoarea poate fi evitată urmînd un horn pămîntos, situat în dreapta văii (cum urcăm). Din acest punct valea se deschide tot mai mult şi primeşte din stînga cîteva brîuri bogat înierbate. In dreapta, o creastă subţire şi dantelată ne separă de V. Hornului, iar între colţii de un contur foarte caracteristic, ce se înalţă în stînga noastră, identificăm cu uşurinţă Strunga Poieniţei (denumită şi Strunga Măgarului). Este locul de unde părăsînd firul, continuăm ascensiunea pe feţele din dreapta văii (cum urcăm). Panta se măreşte vizibil, atingînd pe alocuri peste 50°. Curînd traversăm brîna ce vine din dreapta, dinspre V. Mălinului, iar la 50 m sub creastă reintrăm pe firul văii, pe care îl urmăm pînă în Strunga Colţiior, situată pe Creasta Strungilor, între Colţul Gălbinelelor la E pentru ascensiunea colţului, vezi 25 F) şi Strunga Hornului, la V, unde ascensiunea ia sfîrşit.

Pe flancul opus, dincolo de făgaşul adînc al Văii Gălbinelelor, se înalţă, impresionant, Peretele Gălbinelelor, limitat în dreapta (către V) de spintecătura Hornului Coamei.

Trasee de legătură. Din Strunga Colţilor, urmînd către V., brînele ce se strecoară paralel şi la cîţiva metri sub Creasta Strungilor (pe faţa Văii Gălbinelelor), ajungem, după cca 15 min, în Strunga Gălbinelelor. (Pentru continuarea itinerarului, vezi ind. 25 ,,Trasee de legătură din Strunga Gălbinelelor”).

Caracteristica traseului iarna. V. Colţilor avînd pe o bună parte a parcursului aspectul unui canion îngust în care zăpezile sînt bine ancorate, poate fi urcată fără dificultăţi, durata ascensiunii, de la confluenţa Văii Mălinului la creastă, variind după consistenţa zăpezii, între 1 – 2 ore.

INTRO

In timpul discutiilor si negocierilor referitoare la destinatia de weekend Laura aduce in discute Muchia NE a Coltului Galbinele pe care o incercase deja de 3 ori. Povestea uneia dintre tentative, suficient de aventuaroasa as putea spune, o puteti gasi la rubricuta Articole Inspirationale. 😉

– Pai hai sa mergem sa vedem despre ce este vorba! – eu, curioasa..

Prima noastra tentativa a esuat chiar dupa intrarea pe autostrada A3 cand Maria (masinuta mea cea batrana si uratica) a hotarat sa se inbonlaveasca. Cu greu am convins-o sa faca un minim de efort pentru a merge macar cu spatele pe banda de urgenta si sa ne aduca inapoi acasa …

Urmatorul weekend insa, era hotarat! De data aceasta ne-au insotit si baietii, chiar daca in urma cu o saptamana nu prea ii inspira acest traseu … :P. Noi, fetele (eu si Laura), eram hotarate … :D. maria fusese tratata la cei mai alesi doftori din Bucuresti, si acum ii era … binisor! 😉

Apropiere

O lasam pe Mariuta la Caminul Alpin si plecam pe marcaj Triunghi Rosu pana in Poiana Costilei …

Valea Coltilor 1B

Ajunsi pe Valea Coltilor …

Depasim obstacolele unul cate unul …

🙂

Alternam intre mersul pe zapada si catarare usoara

🙂

Si ajungem in punctul in care parasim Valea Coltilor pentru a traversa in stanga…

… si pentru a ajunge in … Strunga Magarului

Traversare se face pe un plan inclinat cu zapada bunicica.

🙂

In zare admiram Coltul Malinului

🙂

An actiune artistica … 😛

In zare …

Fotografii artistice in Strunga Magarului 😛

Noi fericiteeee

Luptatorul …

Cumpana peste …. Cumpana! 😀