Data: 1 Septembrie 2013
Locatia: Ciucas
Echipa: eu, Cata si Octavian; Vio ne-a asteptat si ne-a fotografiat de la baza turnului 😉
Activitate: Alpinism si drumetie
Traseu: Turnul Goliat (Mosul cu Oile) 4B, 4A1, 5lc
Topo/Descriere: de pe blog-ul lui Cristian Popescu

Apropiere

Am pornit de la Cabana Muntele Rosu. Am urcat spre Cabana Ciucas, apoi am continuat pe sub Culmea Tigaile Mari (pe marcaj Cruce Rosie) pana in Saua Tigailor. De aici suntem la o aruncatura de bat de destinatia noastra, Turnul Goliat. Vezi harta aici.

Nu, nu este Fluturele de Piatra! Dar atunci ce este?

🙂

Aici facem pauza de afineeeee 😛

Parasim poteca marcata si continuam pe o poteca slab definita spre Turn …

Baietii sondeaza terenul si eu privesc in zare … 😛

Catararea

LC 1 – Pleacă pe o placă ceva cam spălată, dar pe care, cu puţină atenţie, dibuim cîteva prize bune de picior. La cîţiva metri de la bază găsim şi un prim piton în care asigurăm. De aici continuăm în sus pe placă avînd pe dreapta un fel de fisuro-diedru. La vreo doi metri mai sus de primul cui si pe partea stîngă se află a doua asigurare apoi toate celelalte cuie se află pe dreapta. Imediat după al doilea cui dăm de un bolovan pe care îl ocolim prin stînga ajungînd sub un alt mare bolovan incastrat şi puţin surplombat cu un piton la bază. Aici sunt două variante de continuare, una pentru cei necunoscători, ca mine, şi alta pentru cei care ştiu deja traseul sau o descriere amănunţită.

Varianta parcursă de mine, ceva mai dificilă, ocoleşte marele bolovan surplombat prin stînga ajungînd după doi metri deasupra bolovanului unde se şi regrupează la două spituri. La vreo un metru mai sus de cuiul de sub bolovan eu am mai montat un frend mediu.

Varianta a doua şi cea mai uşoară este ca, de sub bolovanu surplombat să se cotească dreapta printr-un mic tunel, iar după vreo doi metri se urcă vertical încă vreo doi metri ajungîndu-se în regrupare. Deşi cam aşa era şi descrierea pe care o citisem am evitat să intru în tunelaşul respectiv neştiind dacă despre el e vorba sau nu.

Cata pleaca primul …
– Fie, la iarna ma duc eu cap! – gandesc. 😀

🙂

Apoi Octavian … caci e legat de semicoarda mai scurta. 🙂

🙂

In sfarsit .. e randul meu!!! 😀

🙂

LC 2 – Se urcă vertical printr-un horn îngust, cu atenţie căci mie mi s-a rupt o priză de mînă. Preferabil să se urce în şpraiţ puţin mai în afara hornului căci dacă se intră în el, aşa cum am făcut eu, rucsacul se cam blochează între pereţii hornului îngreunînd înaintarea. După ce depăşim un bolovan, aflat pe la mijlocul hornului, observăm mai sus un alt bolovan pe care il ocolim prin dreapta. De deasupra lui traseul o ia spre stînga ascendent pe două praguri de iarbă. Deasupra celui de-al doila prag, ascuns de ierburi, se află un piton de asigurare. De aici urcăm încă doi vreo 5-6 metri pînă la regruparea aflată sub un imens tavan şi în imediata vecinătate a unei grote ce se cască spre dreapta.

Aici, in mod normal se sfarseste prima lungime. Insa Cata a continuat fara sa regrupeze. Vio ne surprinde de jos in hornul stramt ..

Cum o fi pe aici iarna?!

Am verde sa plec si eu! Incerc sa nu ma tarasc prea mult in horn … tehnica de tareala o tin de rezerva pentru hornurile de 6a+ precum cele din NP Paklenica (vezi aici) 😀

Hopa sus!

Va uitati la … poza?! 😛

Inca una din regruparea 1! 😀

LC 3 – Se pleacă ascendent stînga pînă sub tavan unde se asigură apoi se continuă stînga pe sub tavan, la terminarea acestuia urcîndu-se sus si ajungînd într-un fel de canion lat aproximativ un metru şi jumătate format din doi pereţi foarte înalţi. La intrarea în canion, pe peretele din dreapta, se află montat un spit apoi la celălalt capăt al canionului se mai află un spit manufacturat, pe peretele din stînga, spit ce poate fi folosit la rapel. Noi am regrupat în cel de-al doilea spit, dar se poate regrupa şi la primul.

Tot Cata pleaca! Asa vrea el!

– Bine-bine! La iarna il fac integral cap de coarda! – ma consolez. 😀 😛

La spectacol …

Inca putin …

De data asta Octavian imi da prioritate … 😛

Cata in regruparea a treia.

Fotografia asta … zici ca e … de sus in jos, nu?! 😉

Pacaleala!!! E pe verticala, dom’le! 😛

LC 4 – Pe la mijlocul canionului, pe partea stîngă, se află o fisură înclinată spre dreapta. Se urcă pe aceasta asigurînd în partea superioară a fisurii la un piton destul de greu de asigurat căci e bătut într-un spaţiu foarte îngust. Pitonul e vizibil şi din canion dacă ştii unde să-l cauţi cu privirea. Eu am mai pus un frend ceva mai jos de pitonul respectiv… pentru moral. De la ieşirea din fisură se urcă pe lîngă perete, pe praguri de iarbă, vreo 10-15m pînă la o regruparea dotată cu un spit şi două cuie.

O mica Plimbare in Muzeul Turnului Goliat! Chiar in capatul culoarului se afla al doilea punct de rapel pentru retragere …

He, he! A venit si randul meu!!! 😀

Acolo montez o nuca … chiar daca la cativa centimetri mai sus e un cui. Nu l-am vazut! Si in plus … ajung la el abia dupa ce trec de pas.

Imediat dupa pas ies pe o panta de iarba la soareeeeee…

Cata in actiune!

… Si ce actiune!!

A trecut!

La soare si el… 😉

LC 5 – Se pleacă spre stînga fix deasupra regrupării. Deşi se zice că pasul traseului ar fi pe această lungime, dar mai sus, mie mi s-a părut că pasul ar fi chiar plecarea din regrupare. Oricît m-am străduit s-o scot la liber nu mi-a ieşit sub nici o formă poziţionarea pe picioare aşa că am trecut-o la A0 trăgîndu-mă de prima buclă. Cred că pasul acesta ar fi undeva pe la un 6+/7- la liber, dacă reuşeşti să găseşti poziţionarea corectă însă, aşa cum am spus, eu n-am găsit-o.
De aici se urcă încă vreo 15 metri, urmînd linia pitoanelor şi a spiturilor, avînd pe dreapta un perete arcadă. Se ajunge la o surplombă brăzdată de o fisură largă unde, din ce am citit pe la unii, s-ar trece cu scăriţă, însă am trecut-o lejer la liber. Cred ca pasul e de maxim 6. După trecerea surplombei se urcă cîteva trepte de piatră şi iarbă puţin friabile pe alocuri, ajungîndu-se pe o placă înclinată pe care se află un spit la care se regrupează.

Atenţie!!! Spitul se mişcă şi aici nu mă refer la ureche ci la axul lui. Nu foarte rău, dar totuşi se mişcă.

Nici eu nu am reusit sa plec din regrupare! 😛 Referitor la locul de se trece cu scarita, eu nu l-am trecut nici pe ala la liber, din ce tin minte! Sau mi-a dat mari batai de cap … 😀

Plec!

Pe o fata culcata … e usor! Dar cum o fi iarna?! 😛

Si Cata!

Cata se opreste sub pas pentru a surprinde o panorama cu Octavian …

Pasul lungimii …

E nevoie de putin curaj ca sa te pui pe picioare! Doar ca, mie, conglomeratul, nu mi se pare totdeauna prietenos.

Privind din regrupare … chiar de pe varful Turnului Goliat!

Gata?! 😛

Strangem? Si de aici?!

In zare …