Lungimea 3

Cata pleaca mai departe. Continua pe culoarul de zapada care, dupa cam 15m il scoate la al doilea camp de zapada…

… Continua diagonal dreapta, pe unde pare mai usurel … spre baza unui culoar evident de mixt. 😛

Eu, din regrupare, avand o perspectiva mai de ansamblu, il ajut sa se orienteze. Dupa inca ~10m de mers concomitent, regrupeaza chiar la baza culoarului din fotografia de mai sus, unde se afla un punct de regrupare fixa.

– Auzi, noi la intoarcere o sa rapelam pe traseul asta. O sa ne ajunga semicorzile noastre de 50m? – eu.
– Ah, chiar! – Cata. Uite acolo inca un punct de regrupare! – il arata Cata in directia din care am venit insa putin mai sus.

Astfel, incepand din acel moment avem grija sa identificam cat mai clar statiile de rapel ce urmeaza sa le folosim la retragere … 😉

Lungimea 4

Iar ma las pacalita de aparente si iar plec relaxata ca o floricica subestimand dificultatile acestei lungimi. Iar dificultatile nu intarzie sa apara inca de la primii metrii. 😛 Insa este acel nivel de dificultate si acel nivel de teama placuta care te lasa sa crezi si sa simti ca totul este sub control … e senzational! 😉

Pe partea finala iar am de mers o bucatica mai lunga neasigurata. Ah, ce frica imi e! Vad o cordelina, stiu ca trebuie sa ajung la ea sa regrupez, imi e frica, dar nu am ce face, si catar, si catar, si catar … si cu inima mica, mica mica .. prind anoul: regrupat!

Pe urmatoarea lungime Cata o sa continue pe coloar in dreapta, asa ca eu am grija sa ma asez in regrupare cat mai pe partea stanga pentru a ma proteja de eventualele bucati de gheata ce vor cadea. 😉

Cata…

Lungimea 5

Continua pe culoarul ingust. Cata reuseste sa sape lateral si sa gaseasca cateva locuri bune de mobile …

Asa cum va spuneam, eu ma refugiez in extremitatea cat mai din stanga pentru a ma feri de bucatile de gheata cauzate de Cata in cautarile/sapaturile lui pentru a monta mobile. Arata usurel, insa incep sa invat sa nu ma mai las pacalita de aparente! 😛

Vin si eu! 😀

Sa iti fac o poza! 😉

Ce mistooo!!! 🙂

Cata reuseste sa surprinda ansamblul … expunerea! 😉

… si actiunea! 😀

Lungimea 6

Mai departe se vede inspaimantator. Si imi e teama ca va fi si mai inspaimantator decat pare. Nu prea am experienta de mixt si/sau drytooling si emotiile sunt mari.

Inspiiir-expiiir, inspiir-expiiir .. hai sa vedem despre ce este vorba. Trebuie sa gasesc eu solutii!

Ii dau in sus si dupa fiecare pasaj sau sectiune rezolvata respir usurata. Apoi ma uit in sus si incerc sa imi fac curaj pentru urmatorul. Posibilitatile de amplasare a protectiilor, fie mobile fie cuie de gheata sunt foarte foarte limitate. Imi e frica de mor. Sunt mult peste limita de confort si adesea simt cum mi se taie respiratia.

OK: am de ales intre un diedru spalat si curat – deci drytooling, sau un diedru spalat cu ceva zapada (sper ca suficient de inghetata) pe interior – deci mixt daca am putin noroc de zapada tare. Il aleg pe cel cu zapada. Incetisor, incetisor incerc sa ma pun pe picioare. Dreptul imi luneca haotic pe fata spalata, zapada de sub stangul se spulbera, raman atarnata in brate, ultimul cui de gheata e la ~5m sub mine…

Cata ma aude dar nu ma vede. crezand ca am cazut trage tare-tare de corzi …

– Liber, liber, da drumu… strig, gafai! Imi e frica tare – tare de tot – de o eventuala cadere! 🙁

Cata intelege imediat si slabeste corzile. Eu reusesc sa ma pun pe picioare, mut pioletii mai sus in zapada multa si tare si sigura si … ma salvez! A fost mai mult frica, mai mult sperietura decat dificultate reala. Acum nu vreau altceva decat sa regrupez cat mai repede si sa imi revin psihic. Dar nu am unde … trebuie sa continui. Si continui usurel pe teren destul de delicat …

La un moment dat vad o regrupare in stanga la care trebuie sa traversez destul de ciudat insa … desi acum sunt situata pe teren usurel, nu ma incred in ce va urma! Aleg sa pun doua cuie pe care le consolidez cu un anou pentru ca nu intrasera decat pe jumatate in gheatza subtire si sa ma las salam diagonal la regrupare.

Vine si Cata … un pic suparat ca a incasat din plin doua bucati de gheata …

Ce lungime! 😛

Lungimea 7

Daca va uitati in poza de mai sus o sa vedeti pe partea stanga un perete tapetat cu gheata subtirica si o pata de culoare maro…. Acolo a inceput Cata catararea … :P. Si, surprinzator, chiar a tinut gheata aceea, atat la Cata cat si la mine si .. se vedea clar ca mai fusesera si altii pe acolo.

Deasupra pretelui tapetat cu gheata iese in culoarul usurel din care m-am retras eu… si la cativa metri mai sus gaseste chiar o asigurare fixa. Ce lux am ratat! 😛

Mai departe se continua catararea pe zapada/culoar/zapada inghetata cu dificultati la nivelul celor din primele lungimi …

Vin si eu! 😉

Ajung langa Cata inca afectata psihic din lungimea 6. Frigul mi-a cam intrat la oase. Am nevoie de o pauza .. sa ma incalzesc, sa beau ceai, sa mananc o ciocolata .. Oh, da, am nevoie de o pauza!

Lungimea 8 arata … de mixt!! 😛 Conform altimetrului si descrierii din carte mai avem inca 2 lungimi, doar.

– Deci pauza?!

Retragerea

Dupa mica pauza ma simt in forma! Insa ne dam seama ca nu mai avem decat cam 2h de lumina asa ca hotaram sa incepem rapelurile de retragere. 🙂

Avem iceline-uri de 50m si stim ca va trebui sa avem lumina pentru a gasi toate statiile de rapel necesare pentru portiunile unde am mers concomitent sau pe portiunea de inceput.

Al doilea rapel …

La finalul celui de-al treilea rapel a trebuie sa improvizam ceva si sa mai coboram ~5m pana la urmatoarea statie. Nu o vedeam insa ii aminteam perfect de ea. Nu stiu cum ar fi fost pe intuneric …

Culorile apusului se tot schimba oferind perspective minunate asupra vaii .. Chamonix-ului. 😛

Rapel peste primul camp de zapada, cel traversat in prima lungime.

Uaaaaaa… ce lumina!

Intunericul se apropie cu pasi repezi. 😛

Cand ajungem jos deja e intuneric. Ne intoarcem pe urmele nostra de apropiere facute de dimineata .. la lumina frontalelor.

Concluzia

Am fi avut nevoie de inca 2 zile de vreme buna ca sa putem sa ne odihnim o zi si sa revenim a doua zi pentru Beyond Good end Evil. Din pacate nu a fost sa fie. Vremea s-a stricat chiar in ziua urmatoare si pe seara a nins, deci am coborat in Chamonix.

Cu toate acestea, Rébuffat-Terray a fost o experienta inedita si plina de nou.

Ce vacanta! 😛