Data: 20 Octombrie 2013
Locatia: Bulgaria, Vratza
Echipa: eu si Octavian
Activitate: catarare TRAD
Traseu: Rainbow 6+ (5+ A1), 300m, 9lc din sectiunea Estica a peretelui Central
Info: pe website-ul bgclimb.ro
Echipament: 15 bucle echipate de diferite lungimi, un set de nuci (doar cele mari si medii), un set de DMM torque nuts, 2 frienduri medii si semicorzi de 60m
Date tehnice
Mai jos sunt schita traseului, linia acestuia pe partea inferioara si linia acestuia pe partea superioara (din unghiuri diferite)
Apropiere pe P11 si retragerea pe T6 din sectiunea S63
Intriga
Mai fusesem la Vratza in urma cu aproximat un an, tot impreuna cu Octavian, vezi aici.
Cam venise sezonul pentru Vratza si cum mi se cam facuse pofta de putina catarare TRAD si balaureala specifica … ii propun lui Octavian o iesire la weekend cu posibilitate de prelungire pe 3 zile. Dpdv al alpinismului vara lui 2013 a fost un sezon mai slabut pentru toata lumea datorita conditiilor meteo capricioase sau a umezelii din pereti. Astfel hotaram de comun acord sa alegem ceva mai usurel.
Desigur ca atunci cand vorbim despre Vratza, “usurel” are semnificatii relative: un traseu poate fi usurel ca grad, insa mai dificil ca orientare, mai dificil ca asigurare necesitand strict protectii mobile, mai delicat dpdv al catararii datorita elementului friabilitate; un traseu poate fi usurel dpdv al asigurarilor, pentru ca are cuie bune sau spituri, insa mult mai dificil ca grad de catarare ….
Cu alte cuvinte, in pretele Central, elementele “asigurare”, “orientare”, “lungime de traseu”, “grad de catarare” se imbina in asa fel incat, per ansamblu, orice traseu sa se ridice la un nivel specific zonei de catarare … si sa ofere acea delicioasa aventura si surpiza. 😉
Cum, insa, trecuse un an de la primele aventuri la Vratza, si cum iesirea a fost aranjata cam din scurt, detaliile mai sus mentionate le cam uitasem. 😛
Apropiere
Ne trezim la 7:00 si la 8:20 ii dam in sus spre peretele vizat. Deja aveam de infruntat un element nou: indentificarea potecii P11. 😛
Nu reusim sa urcam chiar pe poteca deoarece nu este prea vizibila si se cam pierde prin grohotis. Insa odata ajunsi la peretele nostru, ne uitam dupa numarul 36. Nu e! Nu il vedem. Poate ca incepe de mai sus …
O poteca clara ne conduce si ne indeamna sa cataram pe o creasta usurica in stanga… 😛
Vedere in zare …
Creasta ne scoate in zona centrala a peretelui caci identificam intrarea in traseul Diedrelor catarat cu un an in urma, vezi aici. Hopa! Suntem prea sus!
Hotaram sa ne intoarcem in punctul din care am urcat pe creasta … efectuand un mare ocol prin marea de grohotis. Ratacirea si balaureala nu ne displace absolut deloc, si ne simtim bine amandoi in aceasta mica aventura.
De data acesta identificam o linie/poteca mult mai clara pentru P11. Fara sa mai inotam prin boscheti, ajungem la baza peretelui la care mai fusesem … Ne hotaram sa urcam chiar pana la el, sa il atingem, sa il pipaim, sa cautam numarul 36 centimetru cu centimetru … si il gasim: era scris pe coloana din dreapta, vizibil doar din dreptul lui: Aham! Aici imi erai!!
Si … ne lovim de primele dificultati ale traseului
Descrierea traseului obtinuta cu google translate nu prea ne ajuta. O citim iar si iar si iar si … fie, hai sa ii dam in sus si vedem noi! 😛
Octavian imi da indicatii de jos .. caci are o perspectiva mai de anslamblu decat mine. 😉
Linia cea mai usoara ma conduce prin stanga …
Asa …
Dupa un adevarat slalom printre hornulete, copacei si trandafiri cu spini .. coarda se cam termina asa ca regrupez la protecti naturale si mobile.
Octavian pleaca mai departe. Ideea ar fi sa continue diagonal dreapta, insa traversarea este cam dificila …
In zare … culorile si lumina de Vratza e faina … 😉
Octavian in actiune …
… nu reuseste deloc sa traverseze in dreapta…. linia mai usurica il conduce drept in sus. 😛
Si se blocheaza pe un tanc!
– Hai si tu aici ca sa vezi ca e cam aiurea …
– Am venit! Ce avem noi aici?! 😛
Stam bine pe picioare, insa elementul de baza al regruparii pare sa fie cam indoielnic: un mic bolovan ce vibreaza cam tare la lovituri. Uf!
In stanga un diedru spalat cu o fisura foarte fina pe mijloc care nu pare sa accepte cu usurinta protectii mobile. In dreapta un soi de horn … primele miscari par OK insa nu prea ne dam seama ce e mai sus. Era bine daca tineam linia de jos prin dreapta … unde pare mai accesibil …
– E cam tarziu! Ne retragem?! Desi, cred ca doar astea primele 2 lungimi sunt asa, mai dificile dpdv al orientarii … mai sus cred ca o sa avem si asigurari fixe! – conform traducerii in engleza interpretasem “exclusively fireplaces” cu “asigurari fixe”. 😀
– Da, nu stiu ce sa zic! Da, hai sa ne retragem! – ezita Octavian.
– Pai daca e si pe sus la fel? Sigur nu o sa avem timp sa terminam azi! Ne retragem si revenim maine dis de dimineata sa il facem. Acum stim poteca de apropiere, stim pe unde merg primele 2-3 lungimi … ne ramane sa muncim la partea superioara a traseului .. – continui mai mult pentru EUl meu care se cam opune la o decizie de renuntare luata cu atata usurinta.
Astfel descataram atent 2-3m pana la un copacel mai solid si efectuam primul rapel.
He! 😉
Inca unul …. 😉
Privim inapoi si ne facem planul pentru a doua zi: chiar daca pe stanga o sa para mai usurel, o sa trebuiesca sa ne incordam putin si sa tinem linia din dreapta .. caci pe sus pare mult mai accesibil pe dreapta.
Stand asa la povesti si discutii la baza traseului, caci inca este devreme, constatam ca traducerea asta in Engleza o intelegi abia dupa ce cateri. Iata ca acum are sens fraza “First and second ropes, 45/50 m in unspecified passages, reference is most logical places kaminoobraznite grooves and angles. There is the easiest way, which is to the 4/5 class, but you can choose the time and considerably more difficult.”: Primele doua lungimi de coarda se catara pe oriunde folosindu-se ca referinta linia/hornurile/diedrele cele mai evidente. Calea cea mai usoara este de grad 4/5 (dreapta) insa daca aveti timp puteti alege sa catarati si pe o linia cosiderabil mai dificila (stanga).
Ne amuzam copios la aceasta “descoperire” si traducere Engleza-Romana. 😛
Multumesc pentru tura, Silvic! Ai fost o coechipiera minunata.
Merci si pentru jurnal, foarte fain povestit. 🙂
Octavian
PS: Cred ca iar meriti o prajitura. 😀 😛
Mai oameni buni, o sa dati in diabet.
Traseul e un mare tort 🙂 si voi mai vreti prajituri suplimentare…
Frumos cu mobile pe calcar.
La ramuiala am exersat prin Albisoare, tare sunt curios cum o fi pe acolo, pe hornuri spalate.
Adi
Bine zis, Adi!
Dau la schimb, cu mare placere, prajituta pe o ciorbita de fasole cu afumatura in bol de paine croncanta asezonata salata de ceapa rosie …
Of! Imi e dor de Plaiul Foii in lumina de dupa tura (aka aia de frontale 😀 )! 😛
astept cu nerabdare povestea participarii la maratonul p.crai de anul acesta
Pingback: Mersin Escort