Data: 6-28 Iulie 2013
Locatia: Croatia
Echipa: eu si Cata
Logistica:
– Distanta: ~1200km
– Timp de condus: ~14 ore din Bucuresti
– Recomandari: E bine sa mergeti acolo cu masina pentru a avea cat mai multa flexibilitate. Nu este obligatoriu sa va faceti rezervari din RO caci va puteti gasi cazare adhoc, fara probleme. 😉

Intriga

Vacanta se lasa asteptata! Si noi o tot amanam ba pe motive profesionale, ba pe motive personale, ba din motive de vreme rea (prea ploios sau prea cald) … Dar gata! Hai sa plecam, oriunde, sa facem orice, sa ne luam vacanta!

Ploua! Ploua in Alpi, ploua in Dolomiti, ploua in Romania, ploua in …. toaaata Europa mai inalta! In Grecia, Metora, sau alte zone asemanatoare e cuptor! Este joi, mai sunt doua zile pana incepe vacanta si inca nu stim unde vom merge si ce vom face. In sinea mea, insa, sunt asa de linistita, calma, increzatoare … incat zi de zi imi continui cuminte activitatile cu randament maxim. 😀 Nu sunt pretentioasa: sunt multe lucruri pe care le-as face insa in conditiile de fata as vrea macar, in cel mai rau caz, sa stau 2 saptamani undeva in natura si sa citesc 1-2-..-5 carti bune. Micutul meu Kindle este pregatit! 😉

– Vrei sa mergem in Croatia? – imi propune Cata.
– Oriunde. – raspund calm. 🙂
– O sa trebuiasca se plecam cu masina. Am auzit ca e fain in Krk, Iezerele Plitvice, Dubrovnic … – murmura Cata. De fapt el mai fusese cu ceva ani in urma in Croatia si in Muntenegru.
– Ah, iar cu masina?! Hmmm… fie! Bine, mergem cu masina. – ma hotarasc. Realitatea este ca nu imi plac drumurile foarte lungi cu masina. Decat daca acestea sunt combinate cu popasuri placute, probabil … combinatie pe care nu am incercat-o inca pana acum.

Cu cateva saptamani in urma Cata imi spusese ca ar exista ceva trasee de catarare in NP Paklenica. Isi amintea ca a catarat un traseu de 2 lc chiar la intrarea in parc. Asadar urmatoarea zi dupa o scurta cautare pe google, gasesc pe summitpost.org (vezi aici) niste info sumare despre posibilitatea de catarare din NP Paklenica si o mica speranta se indreapta in acea directie.

Asadar vineri seara plecam spre Croatia, Cata cu un mare plan turistic in cap, dar destul de vag (adica ne plimbam pe coasta Adriaticii de la N la S si ne oprim “acolo unde e FAIN”), eu trepidand de nerabdarea de a pune mana pe stanca in Paklenica, pe un perete despre care stiam … foarte putine lucruri. 😀 😀 😀

Vremea?! Culmea! S-a schimbat de joi pana vineri in mod RADICAL in bine. Acum, vineri seara zice ca nu va ploua mult – probabilitate medie, cantitate mica-mica – si in jur de ~30 grade celsius! 😀

– Am inteles ca e fain de vazut insula Krk. Hai sa mergem acolo prima data si apoi sa coboram usor pe coasta: Plitvice … – Cata.
– OK! – raspund cu rasuflarea taiata de nerabdarea de a catara.

Pe mine ideea de turism nu ma atrage absolut deloc. Ce sa vad? Ziduri vechi?! Sunt satula de ziduri … Vreau pereti sa ma catar! – gandesc obsesiv.

Insula Krk – 6 Iulie

Sambata pe la ora 15h00 traversam podul de la Rijeka la Krk (6 Euro). As vrea sa ne oprim cat mai repede si sa ne scaldam, insa Cata insista sa mergem pana in capat, chiar pana in localitatea Krk, aflata in Sudul insulei.

Ajunsi acolo, hotaram sa intram in primul punct de informare turistic intalnit in cale. Acolo exista multe, foarte multe puncte de informare turistice. Practic nu exista un punct de informare turistic centralizat: fiecare astfel de mic centru are ofertele sale de cazare, restaurante si obiective (plimbari, croaziere, scuba, etc). Daca te hotarasti asupra unui astfel de obiectiv sau asupra unei oferte de cazare, iti da un mic fluturas cu numele lui, pentru a arata mai departe sursa de informare si directionare. Este .. un circuit intreg!

Astfel ni se recomanda o plimbare panoramica de o zi cu vaporul Kapitan Nemo.

Mai departe ne hotaram sa mancam. Intr-o tara noua, in regim de turism cum impune situatia :D, prefer sa incerc ceva specific tarii sau zonei, asa ca mi se comanda surlice cu gulash – paste “penne” si mancare de gulas pe care o cunoastem cu totii – si un Karlovačko – ah ce bere buna au acolo! 😉 Este interesant!

In cautarea unui camping de … mai putine stele ( caci langa Krk nu exista decat campinguri **** ) si mai putin aglomerat, ne urcam in masina si ne plimbam de-a lungul coastei insulei Krk pana in St Baška, un mic orasel pescaresc. Nu, nu imi place turismul, insa nu pot sa nu fiu surprinsa placut de tot ceea ce vad in si am vazut pana acum in Croatia.

Pe drum ne oprim pentru a face fotografii … Este ABSULUT irezistibil! 😛

Din sosea avem vedere spre o plaja mai izolata unde nu se poate ajunge cu masina, ci doar cu barca sau pe poteci de treking.
– Venim si noi aici?!
– Ar fi o idee …

Iata si oraselul pescaresc St Baška in care vom ajunge imediat …

Este foarte foarte frumos! Insa, cum nu gasim un camping pe placul nostru ne intoarcem in Krk.

In capul meu un pitic tipa din toate puterile:
– Catarare! CataRARE! CATARAEEEE! – imi este asa de sete de catarare …

Asadar ma gandesc ca acesta a fost primul impact si ca in continuare nu voi am avea nimic de descoperit, impresie pe care o impartasesc deschis lui Cata ;):
– Ok, am vazut, mi-a placut, acum hai sa mergem spre Paklenica! – eu.
– Am putea sa mai stam o zi … sau maine dimineata sa plecam in jos pe coasta, spre Plitvice … ? – imi spune Cata ezitant, nehotarat.
– Ah, vrei sa mai stam?! Am putea sa mai stam! Dar cu conditia sa mergem in acea croaziera cu barca. Ca daca tot facem turism, sa o facem turistic! Acesta este singurul motiv pentru care as mai sta in zona … – continui. Chiar mi-ar placea, sunt curioasa …

Croaziera de 6h cu vaporul in imprejurimile insulei Krk – 7 Iulie

Orar: 11h00 – 17h00
Itinerar si obiective:
– Puntarska draga – vizita in interiorul unui golf
– Biskupici – Golden Beach sau plaja de aur, una dintre putinele plaje de nisip
– St Baška – fisher village sau un mic orasel pescaresc unde se poate manca la un restaurant specific
– Kormati – seagulls island sau locul unde se afla colonia de pescarusi din nordul Marii Adriatice
– Plavnik & Cres – caves & griffons sau stanci incalte si Vulturi Grifon ce isi au cuiburile pe aceste stanci
Iata si prognoza locala: Se anunta vreme inchisa, mai racoaroasa iar faimosul vant Bora al Croatiei va bate toata ziua 😀

Desigur ca nu imi fac prea multe iluzii referitoare la aceasta croaziera cu barca, insa … e ceva nou. Si cum Cata nu se grabeste spre Paklenica am nevoie de ceva care sa imi atraga atentia, de un leac care sa ma vindece de obsesia cataratului.

Punctuali ca de obicei, ajungem in punctul de plecare si ne urcam pe vas la 10h55. Vasul gol! Facem poze, asteptam si ne minunam de neseriozitatea localnicilor.

Ce plictisit! Vrea si el in croaziera, nu-i asa?! 😛

– Catel, uite-te la mine!
– Doar daca te cobori in dreptul ochior mei! … 😛

Cu ei plecam, dar ei nu sunt aici! Scrie clar 11h00-17h00, nu-i asa?! 😛

La ora 11h00 ne asezam cumintei pe locurile noastre si asteptam si … nimeni nu apare! Ce oameni!!! Bine ca am Kindelul cu mine! Astfel trece repede timpul in compania nefericitei Madam Bovari … 😀

Abia pe la 11h30 incepe sa se stranga lumea, si la ora 12h03 Kepetan Nemo se pune in miscare.

Usor departati de coasta, leganindu-ne in valuri, clatinati de Bora, intram in Golful Puntarska Draga. Aici avem parte de un adevarat spectacol: foarte multi windsurferi desenand linii imiginare in toate partile … lasandu-se plimbati cu viteze senzationale de puternicul vant Bora. 😛

Trecem apoi pe langa Punat, si ne oprim la una din superbele plaje din zona, accesibila doar cu barca. Un loc fain pentru iubitorii de snorkeling. Desi este racoare caci Bora bate tare si soarele se ascunde printre nori, lumea nu pare sa se intimideze.

Cum eu nu am echipament de snorkeling, lucru pe care il regret acum cand ii privesc pe ceilalti turisti, si cum nu am practicat niciodata aceasta activitate, ma chinui si eu putin sa explorez marea cu ochelarii de innot, insa nu prea imi iese.

Roberto, insa, ghidul nostru, din cand in cand se scufunda si scoate de la fundul marii, pentru spectacolul tuturor, ba o caracatita pe care si-o pune pe cap ca o palarie si care din cand in cand scuipa cerneala neagra, ba stele de mare, ba … e fantastic, ma distreaza mult.

Nu sunt o mare iubitoare a balacelilor, asa ca ma intind pe pietrele fierbinti de pe plaja si urmaresc cu entuziasm spectacolul. E .. interesant! 😛

Un claxon puternic de vas ne da de inteles ca e timpul de plecare.

Mai departe mergem usurel, clatinandu-ne in valuri, la mica distanta de tarm. In timpul calatoriei suntem serviti cu o bautura locala – greps-, un fel de tuica mai slaba pe care nu am curajul sa o incerc decat o data. 😛 Pe vas se mai poate cumpara si bauturi reci la preturi normale.

Trecem pe langa o plaja de nisip, pe care ei o numesc Golden Beach care arata foarte fain dar nu ne mai oprim. Aici in Croatia nu prea exista plaje de nisip. In plus, in apa traiesc niste arici negri pe care nu este de dorit sa calci cu piciorul gol. Din aceste motive toata lumea umbla pe plaja sau intra in apa cu niste incaltari speciale, foarte usoare si flexibile, ce se gasesc de achizitionat peste tot la 40-50 Kuna.

Apoi, in scurt timp ajungem intr-un sat pescaresc, acelasi pe care il vizitasem cu o zi in urma cu masina: St Baška.

Aici eu si Cata preferam sa mancam fructe sa facem plaja caci soarele a reusit sa iasa dintre nori si Bora parca s-a mai potolit.

Alti turisti, insa, prefera sa mearga la restaurant si sa incerce ceva local. Plaja pe care am stat, deloc aglomerata, mi-a placut mult, chiar foarte mult! De fapt, ma simt fascinata de plajele din Krk! Mici, intime, linistite, superbe! 😉

Desi plecarea s-a anuntat in 45 de minute, claxonul a sunat abia dupa o ora. Dupa atata agitatie pe valurile Marii Adriatice, o ora de relaxare si stat la soarele nu prea puternic, e ceva … divin!

Mai departe, am ocolit insula Galun, apoi Kormati. Si cand credeam ca totul s-a terminat, in dreptul insulei Kormati, Roberto a inceput sa arunce cu paine si o multime de pescarusi au inceput sa dea tarcoale barcii. Unii dintre ei prindeau painea din zbor, altii se riscau si coborau si luau bucati de paine din mainile turistilor … Ce spectacol inedit! Uau!!

Ajunsi in dreptul insulei Plavnik, are loc ultima oprire cu obiectivul de a vedea o mica pestera. Ce frumos, ce frumos!! Intre timp isi mai face aparitia o corabie cu turisti …

Este deja trecut de 17h00 cand claxonul suna. Kapetan Nemo alearga spre portul din Krk. Ma relaxez, stiu ca s-a terminat aici … cand … Uau! Trecem pe langa pereti stancosi, foarte inalti … unde ni se arata din loc in loc cate un Vultur Grifon care isi pazeste cuibul.

Ajungem din nou cu picioarele pe pamant in jurul orei 18h00. Plimbandu-ne prin port:
– Nu cumva trebuia sa dam ceasul cu o ora inainte?
– Ah, da! Chiar! Si noi, care dadeam vina pe Kapetan Nemo ca e neserios …

Desi am fi vrut sa incercam si o experienta de Scuba Diving, speram sa gasim asa ceva in zona Paklenica. Astfel hotaram ca de dimineata sa plecam mai departe.

Coasta Marii Adriatice – 8 Iulie

Alegem sa nu mergem pe autostrada ci de-a lungul coastei Marii Adriatice. Pe drum ne achizitionam echipament de snorkeling pe care il testam numaidecat, in primul mic golf cu apa limpede. Ce fain!

Peisajul de-a lungul Marii Adriatice, cu numeroasele insule ce se vad in departare, este foarte frumos. Ajungem in Paklenica in cam 3h30.

Prima mea experienta cu skijet-ul 😀

Ajunsi in Starigrad Paklenica este inca devreme, abia 12h00.
– Vrei sa ne dam cu skijet-ul? – propune Cata.
– Ce?! Pe bune? Vrei? Imi e frica …. Bbbbine, hai! – ma fastacesc eu.

Vantul bate inca destul de tare, marea este agitata si strabatuta de valuri. Ne punem in sa, Cata in fata si eu in spate, ma tin de el. Apoi skijetul ia viteza, tare, tare, tare, in larg, sare peste valuri, imi e frica de mooooor! urmeaza cateva intoarceri destul de timide, timp in care urlu cat ma tin plamanii pentru ca am continuu senzatia ca o sa ne rasturnam.

– Hai si tu in fata! – Cata.
– Da?! Sa conduc si eu?! – dar reactionez rapepede caci cele 15 min se scurg …

Apas timid pe acceleratie…
– Hai, mai tare, apasa mai tare!! – ma incurajeaza Cata.

Nu prea reusesc sa iau curbe, prefer insa sa ii dau tare tare in fata, line, contra valurilor. Saltam in aer tot mai tare si mai tare. Il aud pe Cata in spatele meu strigand de entuziasm, placere, adrenalinaaaa! Caci, in spate e … altceva! 😀 Sunt asa de incordata incat nu pot sa intorc stanga-dreapta. Continui sa merg linie, saltand contra valurilor si luandu-ne din plin apa in fata.

– Mai schimbam?! – Cata.

Si asa, ba el ba eu, cu falcile fluturand in vant de la viteza, se scurg cele 15 min. La final ne tremura la amandoi genuchii. 😛

Peste 3 zile am mai incercat o data, insa un skijet mai nou, mai confortabil, mai stabil si mai puternic (cel din imaginea de mai sus). De data aceasta vantul doar adia usor, si marea era destul de calma .. motiv pentru care experienta a fost mult mai slaba caci nu am mai sarit peste valuri. 🙂 In plus, amandoi invatam destul de repede si aveam acum deja experienta de a ne da cu skijet-ul in conditii grele de vant si valuri mari. Totusi .. am avut satisfactia de a goni cu 71km/h. Ce mistooo!!!

Starigrad Paklenica ne-a fost tabara de baza

Acesta este orasul/statiunea de intrare in parcul NP Paklenica. O statiune linistita, cu plaje faine unde, pana la urma, ne-am fixat tabara de baza.

In perioada aceasta nu este foarte agomerat. Exista destul de multe campinguri (~30 Euro/zi pentru 2 persoane cu cort si masina) sau cazare la pensiuni sau privati.

In diminetile din zilele de odihna sau in dupa-amiezile din zilele de catarare am stat in preajma plajei, ba pentru snorkeling si balaceala, ba pentru a citi o carte la umbra …

Alte momente de care o sa imi amintec cu drag vor fi inghetatele de zi cu zi de la acea gelaterie cu terasa pe care obisnuiam sa o fecventam, barbatul care obisnuia sa faca vata pe bat intr-un mod spectaculos – se indeparta de cazanul cu vata cativa metri si o fasie de vata colorata plutea spectaculos deasupra in aer pana la el … totul in timp ce copiii stateau in jurul lui si priveau cu gura cascata acest spectacol.

Ah! Si sa nu uitam de superbele apusuri de soare ..

..de care simt ca nu m-as plictisi niciodata. 🙂

Artistul din Cata se bucura de o compozitie aleasa …

😉

Chiar cu o zi inainte de plecare am incercat un restaurant care ne-a impresionat cu un platou de doua persoane de specialitati pescaresti ..

Care contine …

Ce bunatate! Ce bunatate!!!

Catarare in NP Paklenica

Intrarea in NP se plateste pe zi pe persoana, indiferent daca intrati cu masina sau pe jos. Se pot face si abonamente pe mai multe zile. Asfel, noi am platit impreuna 300 Kuna pentru 5 zile.
APA, teoretic se gaseste si mai sus prin parc, insa noi am prins o perioada de seceta asa ca am avut grija sa ne luam tot timpul apa de la intrarea in parc (izvor captat).
Topo-ul: foarte fain facut, in 4 limbi, se gaseste de cumparat de la punctul de informare sau de la intrarea in parc, cu 168 Kuna, sau 24 Euro.

Ulterior, dupa ce m-am intors din vacanta am gasit pe net topo-ul in format pdf (aici: http://www.cappo.sk/cp/wp-content/uploads/downloads/paklenica.pdf). Ca si comparatie intre acest topo si cel original, cel original are schitele mult, mult mai clare – rosu si negru – lucru care mi se pare foarte important pentru orientarea de la fata locului. Asadar, va incurajez sa folositi topo-ul de mai sus pentru a va face o idee asupra zonei, dar sa va achizitonati topo-ul printat ce se poate cumpara local. 😉

Desigur ca daca va obositi sa cautati pe google dupa “Nema Dinka do Dinka” o sa gasiti si alte site-uri cu info despre trasee, istorie, si topo-uri precum acesta http://www.mdclimb.com/about/Rock_Climbing_in_Paklenica/.

Impresii generale despre trasee:

Despre traseele catarate va voi povesti in detaliu in urmatoarele articolele. 😉

Ca si impresii generale as putea spune ca in NP Paklenica exista numeroase trasee, atat de escalada sportiva cat si de alpinism, de toate gradele pentru toate nivelurile. In peretii mari precum Aniča Kuk, majoritatea traseelor vechi clasice au fost reamenajate cu spituri si adaptate la stilul clasic modern: catararea libera cu posibilitatea de a utiliza metode clasice de trecere in cazul in care nivelul cataratorului este putin sub nivelul necesar.

Traseele noi, insa, au fost batute direct pe stilul modern, catarare libera, ceea ce inseamna ca acolo unde gradul impus va depaseste s-ar putea sa nu fie posibil sa treceti mai departe folosind scarite, nuci, clif sau alte metode clasice. Acestea sunt foarte grele, si de obicei traverseaza pereti compacti cu distanta dintre spituri suficient de mare pentru a impune trecerea la liber, deci au grad mare impus.

Insa, chiar si traseele despre care in carte se prezinta ca si clasice 100%, exista spituri pe alocuri. Desigur, pe distante mult, mult mai mari … Iar acolo unde exista fisura, e lasat loc ca sa pui mobile.

In genere in topo lipseste cotatia clasica, care reflecta angajamentul si dificultatea globala a traseului. O sa vedeti ca un traseu care, coform cotatiei pe lungimi, pare a fi ceva foarte greu si de angajament se poate dovedi un traseu usurel, si … pe de alta parte, un traseu care conform cotatiei pe lungimi pare a fi ceva usurel, de relaxare, se poate dovedi un traseu serios. Noi am avut parte de astfel de surprize … ;). Daca aveti curiozitatea sa cititi acele cateva randuri despre istoria traseelor indicate in link-ul de mai sus, o sa ajungeti si la pasajul in care se mentioneaza despre anumite trasee subcotate …

De asemenea, in topo lipseste cotatia impusa a traseului, in cazul in care aceasa difera de cea de catarare libera. Nu va ramane decat sa catarati si sa incercati si … daca nu iese, sa va dati jos. 😀 Se poate retrage prin rapel cam din toate traseele, caci exista amplasate linii speciale de retragere/salvare, pe ancore pompieresti.

Acestea fiind spuse …