Data: 17 iulie 2013
Locatia: Croatia, NP Paklenica
Echipa: eu si Cata
Activitate: Alpinism
Traseu: Nidia 6b+, 5lc, 160m din peretele Veliki Čuk
Info generale despre zona in articolul 2013.07.6 – Croatia – Catarare in NP Paklenica
Ne hotaram sa incercam si altceva. Si pe acest principiu, ne alegem doua trasee in Veliki Čuk.
Info
In Veliki Čuk predomina trasee mai usoare.
🙂
Explorarea noii zone si apropierea ne ia cam 2h.
Apropierea
Acest indicator este destul de sus pe poteca turistica. Ulterior am identificat inca vre-o doua poteci ce duc la acest perete, direct din parcare. 😛
Urcam de-a lungul unor lanturi …
Si eu …
Cu greu identificam un traseu cu ajutorul caruia reusim sa ne orientam … Water Song este chiar in dreapta traseului Nidia.
Catararea
Gata .. am plecat!
Este foarte bine asigurat cu spituri, si nu impune probleme de orientare …
In stanga noastra o echipa de 3 persoane pe o creasta … un traseu foarte frecventat.
Iti place?! 😉
Randul lui Cata …
Problemele de catarare sunt foarte interesante …
Privim in zare … Mi se pare ca in echipa aceea capul de coarda cu secunzii vorbesc foarte foarte mult. 😀
De la noi nu se aud decat 4 PIU-ituri pe lungime: PIU – adica “regrupat”; PIU – adica “liber”; PIU – adica “poti pleca” si PIU – adica “am plecat”.
Faina catarare! 😉
😉 😛
Cam … prea usor pentru grusturile mele …
Pleci tot tu?! 😛
Mai sus devine interesant …
Vin! Vin!
Aici urmeaza o portiune mai delicata …
Cata in regrupare …
Chiar inainte de regrupare …
Incerc sa leg la liber. 😉
🙂
🙂
🙂
🙂
Regruparea aceaste e pusa cam aiurea: incurca plecarea in urmatoarea lungime …
Hai sa vedem …
Am acrosat cu calcaiul pentu a ma echilibra! Sunt mandra de mine! 😛
Ajungem intr-o regrupare comuna cu echipa vorbareata din stanga … 😛 😀
Inca putin si terminam …
Gataaaaa…
Retragerea
Ce formatiuni interesante de calcar!
Poteca de retragere este evidenta …
Cum soarele era deja pe perete, renuntam la a mai catara un traseu.
Ajungem in zona de escalada …
Ce de lume!
Pentru ca mai avem timp, azi sunt si eu curioasa sa ma dau putin la escalada.
Cum traseele de escalada sunt lucioase si aglomerata, si … nu imi ofera nici un fel de satisfactie, hotaram sa ne conservam energiam pentru ceva mai de angajament …
Precum .. o inghetata! 😀
Concluzia: Tot mai fain e in peretele Aniča kuk!! 😀
Am avut un “déjà vu” la cele doua fotografii de la escalada. Exact asa este si in Germania si in Polonia. Intre timp, dupa o toamna si o primavara de fustrari am identificat si motivul: prea putine zone pentru escalada (efectiv, orice piatra mai rasarita e inclusa intr-un topo) si prea multi amatori de escalada (probabil si incurajati de cursurile oferite de Clubul Alpin German). Pe cand in Romania, din punctul meu de vedere situatia e oarecum inversa: suficient de multe zone pentru escalada si nici pe departe atat de multi practicanti.
Mike,
In Romania, cultul sportului sau a practicarii de activitati sportive se dezvolta de la an la an, vazand cu ochii:
– tot mai multe sali de sport: e la moda sa ai abonament la o sala 😛
– tot mai multi practicanti de sport de orice natura: munte, bicicleta (MTB, cursiera, etc), alergare (sosea, montana), etc;
– in consecinta, tot mai multe magazine cu echipament sportiv (De exemplu, daca in urma cu 5 ani imi era greu sa gasesc de achizitionat o simpla pereche de colanti, azi se gasesc pe toate drumurile, pentru toate buzunarele. Ca sa nu mai spun de biciclete, de adidasi de alergare – am gasit masura mea in RO!!, etc .. inca nu se gasesc manusi XS!! 😛 )
– in orasele mari nu mai e rusinos sa iesi la joging (sa alergi de nebun pe strada), ba e fancy, si aceasta “moda” se raspandeste usor, usor si in orasele mici
– tot mai multe concursuri – Nu te mai poti inscrie pana in ultima zi. Deja trebuie sa fi vigilent ca sa prinzi loc! 😛
Nu suntem la nivelul Germaniei sau Poloniei, dar … ne facem noi mari!
Frumoasa zona, felicitari pentru trasee !
Asa cum ati gasit indicatoare in zona si trasee echipate corespunzator, cred ca ar fi bine ca si in zonele noastre sa gasim asa ceva. Poate postarea ta va ajuta mai multi oameni care merg la munte sa inteleaga ce se intampla in alte tari si sa-si doreasca sa avem si noi zone de catarat civilizate. Si aici ma refer in special la Costila.
Bafta !
Mardare,
Sunt multe de spus pe aceasta tema. In principiu eu iubesc muntii Romaniei pentru ca inca sunt salbatici si necivilizati. 😛
Pe de alta parte, tocmai pentru ca sunt necivilizati, si tocmai pentru ca cei care se catara sau care practica sporturi de munte sunt doar o minoritate, a facut posibila votarea unor legi car interzic aceste activitati avand ca sanctiuni amenzi incepand cu 3000 RON.
Si aici vorbesc despre legea Parcurilor Nationale “Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007”:
http://www.mmediu.ro/legislatie/acte_normative/protectia_naturii/biodiversitate/57-49.pdf
Stiu cateva cazuri concrete in care aceste amenzi de 3000 RON de la rubrica sanctiuni au fost date. 😉
Asadar, degeaba ne apucam noi azi sa punem marcaje catre traseele de catarat din Costila pe principiu ca “eh, Costila e in Parc Natural”, daca maine se trazeste vre-un parlamentar sa declare zona Costilei Parc National.
O zi faina!
Pingback: 2013.07.6 – Croatia – Catarare in NP Paklenica | Jurnal de weekend si calatorie