Data: 15 iunie 2013
Locatia: Piatra Craiului
Echipa: eu si Cata
Activitate: Alpinism
Trase: Traseul Arcadei (5A, 5lc) din Turnul Mare al Dianei

Dupa cum spunea chiar in articolul precedent, inca din 2010 (vezi aici) cochetez cu ideea de a catara Traseul Arcadei.

Acum eram deja la a doua incercare. Prima am esuat-o datorita faptului ca am intrat intr-un alt traseu … Denco (vezi aici).

INFO

In schita de mai jos (sursa eclimb.ro), cu rosu este linia traseului Arcadei.

Pe langa aceasta schita, am cautat pe internet alte informatii despre traseul Arcadei. Nu am gasit nimic in afara de o descriere vaga din cartea Monografia Pietrei Craiului de Emilian Cristea:

“În sfîrşit, intrarea pe Traseul Arcadelor, aflată în dreapta (la 6-7 m de traseul precedent), marchează limita nord-vestică a Peretelui Nordic al Turnului Mare al Dianei. O coamă de piatră, evidenţiată la schimbarea orientării peretelui, către nord-vest, reprezintă obstacolul de început al traseului. Prin obstacolele pe care le opune, Traseul Arcadelor se situează în rîndul escaladelor dificile din masiv. Pasajele de căţărare liberă, cîteva traversări inteligent alese, zonele surplombate şi folosirea frecventă a scăriţelor pentru prinderea pitonului următor indică înalta pregătire a alpiniştilor care au stabilit la 15 iulie 1959 escalada în premieră.
Grad de dificultate: 5.B. Materiale: 2 corzi de 40 m, 25 carabiniere, 4-5 pitoane, scăriţe. Traseul este pitonat şi are 7 lungimi de coardă. Durata pentru 3 echipieri: 3-4 ore. De la Zărneşti la baza traseului: 3 ore.”

Asta e! Ne orientam dupa teren, dupa schita cu liniile traseelor si dupa … pitoane. 😛

ps: Mai jos in cadrul POVESTII, gasiti (cu italice) si descrierea pe lungimi facuta de Cata dupa catararea traseului.

POVESTEA

In ciuda faptului ca prognoza meteo de sambata se anunta cu probabilitate destul de mare de precipitatii (dar in cantitati mici) dupa ora 15:00, ne hotaram sa mergem sa cataram traseul Arcadelor. Initial ma gandeam ca ajungem pe la 9:00 in Zarnesti, si de acolo ne mai ia cam o ora pana la baza traseului si … avem suficient timp sa iesim din traseu inainte sa se dezlantuiasca natura.
– Hai sa mai stam putin caci condusul m-a obosit! – spune Cata.
– Ok, si mie imi convine varianta asta! – raspund.

Astfel plecam in sus pe apropiere abia pe la pranz. Chiar dupa ce am trecut de refugiul Diana a inceput sa picure, dar s-a si oprit in 5 minute.

La ora 14:15 suntem la baza traseului si incepem catararea.

Lungimea 1: Parcursul primei lungimi este desenat de Cata pe poza de mai jos cu linie rosie punctata. Se intra pe o coama de piatra (punctul unde piciorul peretelui iese cel mai mult in exterior). Se vizeaza tavanelul aflat la 30 m mai sus, regruparea aflandu-se la 4 m mai sus de extremitatea lui dreapta. La plecare nu gasim pitoane, terenul fiind usor. Mai sus apar si pitoanele care indica directia. In regrupare gasim 2 pitoane.

Am plecat. Terenul este destul de friabil si plin de verdeata iar asigurarile destul de rare, insa relativ suficiente pentru gustul meu.

Dupa aproximativ 35-40m de catarare ma opresc si regrupez la 2 cuie. Initial ma uitam in sus spre o fisura ciudata, foarte murdara, unde nu se mai vedeau absolut deloc asigurari. Insa dupa ce am regrupat si m-am linistit am identificat linia traseului in dreapta mea, care traverseaza orizontal spre un diedru clar.

Lungimea 2: Din regrupare se coboara 1m si apoi se traverseaza dreapta orizontal cam 5m pana la baza unei fisuri-diedru. Pe traversare sunt suficiente cuie bune, si chiar daca prizele de picioare lipsesc, se poate merge la artificial. Apoi urmeaza catararea drept in sus a fisurii-diedru. Cuie sunt multe si destul de bune.

Cata incearca la liber si reuseste in partea de jos a diedrului, dar mai apoi peretele devine ud si foloseste scarita.

In zare ….

Cata imi face o fotografie in regrupare…
– Cum e?! – strig. 😛

Vine si randul meu. In prima parte a traversarii ma tin de cui, insa in a doua parte reusesc sa traversez la liber. 😉

Mai am putin si ajung sub diedru. 😛

Cam asa arata. Cata a regrupat chiar deasupra lui pe o brana in dreapta.

In ciuda faptului ce pe alocuri peretele este destul de ud, se dovedeste a fi suficient de aderent. Din bavareza in bavareze, din sprait in sprait, in mare parte reusesc sa catar fisura-diedru la liber. Nu este usor, este destul de sustinut. In partea superioara, insa, peretele este mai ud, si alunecos chiar in dreptul unui pasaj destul de delicat. Sunt obligata sa ma trag de bucle.

Mai am putin si ies din fisura-diedru …

Pe aceasta umezeala si teren alunecos a trebuit sa continui catararea pe fisura, apoi sa traversez usor dreapta, la 2m sub regrupare, si apoi sa catar in regrupare. Aceste manevre le-am facut la artificial, cuie fiind suficiente.

Lungimea 3: Se pleaca diagonal dreapta, peste niste brane de iarba, apoi un mic horn dupa care se traverseaza stanga orizontal pe o fata pana la baza unei fisuri clare pe care se urca in sus. Se iese din fisura si se regrupeaza pe o platforma.

Ploaia ne tot ameninta dar nu ne sperie. 😛

Intai catar diagonal dreapta, “la smocul de iarba”, adica prizele sunt ascunse de iarba mare crescuta pe stanca asa ca imi infing pumnul in smocul de iarba pentru echilibru, ajung la baza unui mic horn. Nu este greu, dar este foarte friabil iar cuiele sunt mai rare pe portiunea aceasta.

Dupa ce catar acel mic hornulet, ajung pe o fata, cu destul de multe cuie si incep travesare stanga tinandu-ma de bucle spre baza unei fisuri …

In sus, pe fisura, terenul e friabil, si e .. destul de ud. Folosindu-ma de scarita ii dau in sus! Cuiele nu sunt foarte dese, ridicarile din scarita fiind foarte intinse. Uneori este necesar sa ies complet din scarita si sa mai fac 2-3 miscari pentru a ajunge la urmatorul cui. Dar recuperarea scaritei nu mai constituie o problema de cand Cata s-a ocupat sa inlocuiasca vechiul sistem de fixare a scaritei (carabiniera simpla), cu un sistem ce are la baza carlig Fifi. 😛

Intre timp, a inceput ploaia!

Dupa ce ies din fisura cuiele se rareresc considerabil. Terenul ud si friabil imi creeaza emotii mari. La un moment dat, cu suflarea taiata, reusesc sa efectuez un traverseu … cu ditamai bucla de coarda sub mine. Traverseul ma scoate in regrupare pe o mica platforma.

Vine si Cata. 😉

Lungimea 4: De pe platforma se urca o mica fisura care debuteaza cu o mica surplomba. Apoi urmeaza un horn scurt care se catara prin ramonaj (Atentie la rucsac!), apoi la capatul lui se urca putin stanga peste niste praguri, apoi o muchie si apoi din nou peste niste praguri de iarba. Regrupam inainte de a face dreapta spre arcada asfel incat sa nu frece corzile. Se poate regrupa egalizand doua cuie mai indepartate, neexistand un loc efectiv de regrupare.

Este randul lui Cata, desigur. Ploua efectiv. Cata pleaca in sus cam 4m pana la baza unui horn. Hornul are peretii destul de spalati, asa ca il abordeaza prin ramonaj …

– Da Doamne sa se opreasca ploaia! Da Doamne sa se opreasca ploaia! – ma rog.

Dar nu, de data aceasta ploua serios. Nu mult, dar suficient cat sa ude fleasca stanca. In regrupare, cu geaca de ploaie pe mine, cu spatele orientat spre directia de unde vin stropii de ploaie, urmaresc nerabadatoare cum se trage coarda si incerc imi pun intrebari daca vom reusi oare sa iesim sus sau va trebui sa ne retragem in rapel. Mai avem teoretic inca o lungime de coarda dupa aceasta si vom iesi sus.

Aud semnalul de reagrupare asa ca repede ma pregatesc si plec. Hornul ud si destul de ingust imi da mari batai de cap. Adidasii prinsi de ham ma incurca teribil …

Odata iesit din horn terenul devine destul de usurel.

In partea finala a lungimii 4 se afla o muchie cu o fisura ce poate fi abordata prin bavareza si sprait. Desi stanca este uda, aici pare sa fie relativ aderenta. De fapt, foarte alunecoasa este acolo unde umezeala este tinuta perioade mai lungi de timp … stanca aceasta proaspat udata, si-a mai pierdut din aderenta, insa se poate catara cu atentie.

Ajunsa in regrupare, Cata imi da repede restul de echipament, imi arata directia si ma trimite ma departe. Nu e timp de prea multa vorba: ploua!

Lungimea 5: Se catara diagonal dreapta pe o fisura clara sub forma de arcada. Asigurarile sunt la nivelul fisurii. Se depaseste apoi arcada in dreapta prin partea ei cea mai de sus trecand o mica surplomba (aici este si pasul acestei lungimi), se urca drept in sus si se regrupeaza pe o brana de iarba. E bine sa se asigure cu anouri mai lungi pentru ca sa nu tragem de corzi pe aceasta lungime sinuoasa.

Catar cu atentie, pe stanca uda, diagonal dreapta, de-a lungul unei fisuri ce ma conduce in dreptul unei surplombe sub care se traverseaza la dreapta. Pana in dreptul traversarii, asigurarile sunt putine, insa terenul este usurel. In dreptul traversarii, insa, terenul este ud fleasca si alunecos. Ca sa ma pot ridica pana in surplomba montez scarita in clif, intr-o alveola uda. De acolo traverseaz la artificial, apoi inca cateva miscari la liber. Imediat dupa traversare gasesc cui si asigur.

De aici urmeaza catarare libera pe teren ud si foarte friabil. Din cauza liniei sinuoase, in ciuda faptului ca am asigurat numai cu bucle lungi sau foarte lungi, corzile vin tot mai greu. O fi si din cauza ca sunt ude … 🙂

Ies pe o brana si teren foarte usurel. De acolo cu greu trag de corzi inca 5m pana in dreptul unui cui bun unde regrupez.

Ce frumooos! Ploaia s-a oprit si noi suntem aproape sus! 😛

Lungimea 6: Se catara inca 15-20m pe teren usurel si se iese sus.

Cata pleaca mai departe, asigura cu o nuca si apoi mai gaseste un cui unde asigura. Terenul este foarte usor, apoi iese sus in creasta.

Iesim din traseu la 19:14. 😛 Ce ma bucur ca in sfarsit am catarat traseul Arcadei! Acum … piticul sa se linisteasca! 😉

Mai departe mergem de-a lungul muchiei in directia Crestei Principale. Pana intr-un punct poteca este destul de clara, dar apoi, aceasta se pierde printre jnepenii desi pentru 10-15m.

Chiar la iesirea dintre jnepeni, in partea dreapta se face o mica strunga, unde se gaseste primul punct de rapel (spituri si carabiniera de otel) pentru retragerea folosita de noi pana acum si dupa parcurgerea altor trasee. Primul rapel e de 25m.

Atmosfera este de poveste … 🙂

Pentru a identifica punctul de pornire in cel de-al doilea rapel (spituri si maion rapid) se coboara pe valcel inca 10-15m si se cauta bine pe muchia de pe malul stang (cum te uiti la vale). Atentie, al doilea rapel nu se face direct in jos, ci usor stanga cum ne uitam spre vale, beste o burta de iarba. Acesta din urma este de 50 m sau se poate face din doua rapeluri mai scurte.

Jos in poteca este soare! 😀

Sunt fericita! Ca sunt la munte! Ca am catarat un traseu pe care il aveam de ceva vreme in lista de dorinte! Ca e vremea superba! Ca … De ce nu?! 😛

Apusul de soare ne ofera un spectacol superb! 😉

🙂

Trecand in retragere pe la Refugiul Diana …

Jos ajungem odata cu ultimele raze de lumina …