Data: 25 Mai 2013
Locatia: Bucegi
Echipa: eu si Cata
Activitate: Schi pe Valea Alba

Anul acesta, in continuare vremea se anunta capricioasa. Cata insista sa mergem sa schiem pe Valea Alba si pe Valea Malinului. Cum eu nu aveam nici o idee … Fie! 😀

Sambata dimineata, pe la ora 10:00, incepem urcusul din Busteni pe binecunoscutul drum spre Valea Alba prin padurea Plaiului Munticel…

Este mult mai cald decat ne-am imaginat … 😉 Dar Valea Alba nu-si dezminte numele nici acum, la sfarsit de mai.

– Si tu zici ca o sa schiem pe aici? – intreb pe Cata neincrezatoare.
– Da, da, un pic mai sus unde nu sunt pietre! – Cata.

Gandul ca nu am mai pus de ceva vreme schiurile in picioare, si amintirea unei alte experiente, destul de DIFICILE (vezi aici), de schi pe Valea Alba ma umplu de frustrari: Iar o sa ma chinui aiurea! Azi nu am chef! Nu, nu mai am chef!

Dar pana la urma ce as avea mai bun de facut?! Mai bine incerc o experienta “neplacuta” decat … sa stau acasa! 🙂

Crucea de fier de la locul numit “La Verdeata” indoita de avalansele violente curse pe aceasta vale …

Pana aici am mers la adidasi (a se citi pantofi de trail running), cu claparii in rucsac si cu schiurile atasate si ele pe rucsac. Va povesteam si cu alte ocazii ca echipamentul meu actual de schi e …. foarte usor … :D. Deci apropierea a fost o plimbarica relaxata, doar propriile mele frustrari m-au chinuit. 😀

Pe la ora 11:20 incepem sa ii dam in sus la clapari + coltari in picioare si betele de schi in mana.

– Spuneai ca acesti coltari ultra light de aluminiu sunt de unica folosinta si nu isi justifica pretul sau efortul de achizitie? Iata ca an de an ne facem treaba cu ei in situatii speciale precum aceasta. Si ce buni au fost si in tura din Fagaras (vezi aici)!!! – eu lui Cata.
– Da, da .. au fost buni, dar acum nu mi-as mai lua din astia! Au aparut unii si mai buni care au doar cei doi colti frontali din otel, restul din aluminiu …– Cata.

Mda, cu raspunsul asta, ce sa ii mai reprosezi. S-a scos! 😀

Cata ii da repede in sus si apoi …
– Haide, haide, ca avem treaba azi!! Haide, nu te mai opri! – catre mine.

Doar ca eu sunt in criza de automotivare. Cum sa te motiveze ideea ca odata ajuns sus, o sa ii dai la vale si o sa te chinui?! … 😛

Si asa, lipsita de orice entuziasm .. raman muuuult in urma. Dar Cata e rabdator. 😉

La Saritoarea Carnului, zapada este discontinua si avem de catarat peste o mica rimae … Ne ajutam de piolet.

Schiurile sunt asa de usoare ca nici nu le simt. Macar .. atat!

– Ce tare ar fi sa ma dau la vale si sa fie bestial si .. sa mai vreau o data! – ma fulgera un gand plin de optimism pe care il impartasesc numaidecat cu Cata.
– Dap, ar fi fain! – Cata.

Acum ca sunt in preajma lui Cata, am senzatia (o fi doar o senzatie?!) ca ma misc si eu mai bine. 😉

Plimbarica noastra continua … 🙂

Pe unde spuneai ca o sa schiem? Printre pietrele astea?! 😀

🙂

🙂

Ajungem sus pe la 14:10.

Planul era ca de aici sa ne echipam si sa traversam pe platou pana deasupra Vaii Malinului pe care sa o schiem pana la canion, apoi sa o urcam la coltari si sa ne intoarcem si sa schiem si Valea Alba …

Aproape ca sunt gata de traversare cand cerul se inegreste, vantul se inteteste si incepe sa picure, apoi sa ploua .. aici sus la noi cu grindina.

– Vad ca vremea rea a venit mai repede decat au anuntat! – constata Cata.

Astfel, ne reechipam cu claparii si hotaram sa coboram direct in jos pe Valea Alba. 😀

Pe schiuri .. la vale .. inca nu am facut nici un viraj. Stai sa vezi ce o sa fie!! Brrrr …

Il las pe Cata in fata mea ca sa imi fac curaj …

Acum trebuie, trebuie sa ma dau la vale si sa incep sa fac viraje.

SURPRIZA: zapada este foarte foarte buna, schiurile sunt foarte foarte ascultatoare si le controlez foarte bine .. adica simt ca le controlez eu pe ele, si nu ele pe mine! 😀

Vai, vai …ce? Bestial?! Haha .. putin spus! Mult prea putin spus dom’le!! E misto rau! 😛

Vine si Cataaaaaaa….Iuhuuuuu!!!

Iuhuuu!!

🙂

Si e randul meu …. sa ma dau si sa fiu pozata! 😛

Imi place! Imi place ca desi nu am mai pus de ceva vreme schiurile in picioare, nu am uitat chiar tot. Ba … pot sa revin la exercitiul meu:
– Sus-jos. Ma las in jos din genunchi si nu din mijloc! Din genunchi si nu din mijloc! – imi tot repet. Nu prea imi iese .. dar macar imi dau seama ca stiu unde am ramas, si de unde sa incep cu exercitiul pentru urmatorul sezon.

Dap, sunt fericita! Sezonul de iarna 2012-2013 a fost, pentru mine, cu mare evolutie pe partea de schi … 😉

Exercitiul continua si mai jos de Saritoarea Carnului… incerc din rasputeri sa imi aduc greutatea in fata. Din genunchi! Din genunchi! 😛

Slalom printre pietre! Ma doare putin inima … dar: Schiurile le-am luat ca sa ma dau cu ele!

Cu atentie totusi … sa evit macar atat cat se poate! 😛

Cand situatia se inrautateste, ne punem schiurile pe rucsac, coltarii pe clapari, si ii dam la vale pe picioare. 😉

Ajungem jos La Verdeata pe la 15:10.

Tura asta, simpla, scurta, modesta … a fost plina de surprize placute! De la jumatate, adica de cand am luat primul viraj, sufletul meu a inceput sa vibreze.

A doua zi ne-am trezit de dimineata cu planuri de catarat. Dar Muntele ni s-a aratat putin, doar atat cat sa facem aceasta poza. Apoi norii cenusii s-au strans si a venit ploaia.

Multumim pentru inca o experienta superba si … La revedere, Munte!! 🙂