Perioada: 31 Martie 2013
Locatia: Muntii Bucegi, Sinaia – Piatra Arsa
Echipa: eu si Cata, Tibi, Dana, Corina, Ovidiu, Gabriela, Gioni
Activitate: schi de tura
Cum vremea se anunta cam incerta – vant puternic si precipitatii – ne adunam cativa oameni dispusi sa petrecem o zi pe munte fara prea mari pretentii. Sa incercam, sa vedem, sa ne simtim bine! 😀
Ce ne-a iesit?
Pai, am urcat cu telecabina de la cota 1400 la 2000 si am schiat o tura pe Carp ca sa nu ramanem cu remuscari ca “ce zapada faina era pe partieee!”. Cum se incalzise puternic si partiile erau intr-o stare destul de proasta (schiurile nu prea alunecau la vale) si cum nu prea avem chef de urcat pe foci pe partie, am hotarat sa urcam din nou cu telecabina si sa incercam schiatul si partea cu Valea Dorului.
Zis, votat, hotarat si facut! Urcam spre varful cu Dor.
Pentru unii dintre noi, ne este mai comod sa ne luam schiurile in spate …
Coada de la telescaunul din Valea Dorului!! Evident ca nu ii invidiem absolut deloc … 😀
Dupa ce bagam doua ture de coborare de pe versantii din stanga, hotaram sa mergem la o ciorba la Piatra Arsa, asa … “Ca tot insista Florin saptamana trecuta!”. Ah, pacat ca nu e si el aici, dar o sa il sunam sa ii spunem ca ne gandim la el si i-am urmat sfatul! 😛
Dupa vre-o 2 ore de ciorbe, ceaiuri, povesti si motaieli cu capul pe masa, ne facem curaj sa iesim afara. Ne intoarcem la cota 2000 (de data asta peste vf Furnica) de unde schiem pana la 1400 …
In tura aceasta mi-am dat seama ca o astfel de tura usurica, cu pauze lungi si dese … este mult mai eficienta ca si socializare si intercationare cu prietenii decat iesirile uzuale de grup, din oras. Este strict o opinie personala, este ceea ce simt eu: indiferent de cat de des intalnesc aceeasi oameni prin oras, la pranz, sau la sala, etc, atunci cand ies cu ei la munte reusesc sa ii simt mult mai aproape de sufletul meu.
Si ce a iesit?! O tura modesta la munte (eh!), si o tura fantastica de socializare alaturi de oameni frumosi (ura!)! 😉
Subscriu la ceea ce spui privind senzatia pe care o ai in functie de locul in care te intalnesti cu cei dragi. Spun asta pentru ca si eu simt la fel.In plus cred ca fiecare loc are energia lui care ajuta la crearea starii sufletesti de care vorbeai. Nu cred ca orasul, cu toate ca in mod cert are si el farmecul lui, poate genera acelasi gen de energie pe care o are uriasul bland numit munte. Desigur ca aceasta senzatie este legata si de faptul ca indragesti muntele si atunci perceptia energiei lui te poarta in mod evident in acea stare de bine de care aminteai.
Zile senine si viata cu soare,
Silviu