Perioada: 2-3 Martie 2013
Locatia: Muntii Bucegi
Echipa: eu si Catalin, si Rudi
Fotografii: eu, Cata, Rudi, Baza si Laura
Trasee:
* Sambata : am vrut sa parcurgem Creasta Malinului cu schiurile in spate, conform fanteziilor de schi-alpinism a lui Cata … insa odata ajunsi in Valea Malinului, puterea vantului ne-a determinat sa facem cale intoarsa! 😀
* Duminica : Albisoara Hornurilor
Schita cu peretele Albisoarelor … 😉
Din Busteni s-a format echipa: eu cu Cata si cu Rudi. Chiar la Caminul Alpin ne intalnim si cu Corina si Tori care se pregateau sa parcurga Albisoara Crucii. Apoi, pe drum ne intalnim cu Baza si Florica ….
Ce aglomeratie, dom’le!!
Dupa ce stam la povesti .. o ora? … ne hotaram sa ne mai si miscam! 😛
Din locul numit “La Verdeata”, eu, Cata si Rudi ii dam in sus pe ceva ce n-am mai catarat. Aplicand metoda excluderii ne oprim asupra “Albisoarei Hornurilor” pe care Florica si Baza ne-o recomanda cu mare caldura! 😉
Traseul debuteaza cu o saritoare (horn). Intrucat in fata noastra este o alta echipa formata din 3 persoane (2 baieti si o fata), ne asezam cuminti la coada:
– Ma duc eu cap? – il intreb pe Cata. El avea deja echipamentul pe el …
– Vrei sa te duci tu? – imi raspunde.
– Da…
Ce joaca frumoasa … Aici gasesc si gheatza, asa ca pioletii si coltarii sunt in mediul lor. Si isi fac treaba foarte bine!
Mmmmm .. interesant! 🙂
Pacat ca s-a terminat prea repede … 😛 😀
Ceva mai sus de saritoare, pe partea stanga cum urci se gasesc 2 pitoane unde am si regrupat.
A urmat Cata, apoi Rudi.
Rudi dezlantuit … 🙂
Echipa din fata noastra …
Cata alearga in sus “in stilul Ueli Steck”. 😀
Pentru mine este cam aglomerat asa ca pastrez distanta … sunt ultima iar!! 😛
Mai departe, ori se traverseaza mult in dreapta si se prinde o brana ascendenta stanga pana la tunel (vezi X marcat pe poza) .. ori, de dragul exercitiului, se catara pe o linie mai tehnica direct in sus: de toate pentru toti! 😀
Peretele Vaii Albe …
Inca putin si ajungem si noi in Saua Hornurilor …
La soare .. mare adunare!! 🙂 Facem o pauza sa ne alimentam si hidratam!
Cata alege o line mai tehnica .. 😛
Care il scoate pe brana …
.. ce duce la intrarea in tunel. 🙂
In scurt timp suntem toti aici, la intrarea in tunel! 😉
Cata aici a regrupat la un anou trecut printr-o clepsidra (exista si cordelina deja pusa), iar in locul in care este pozitionat Rudi, se gaseste si un piton.
De aici ori se traverseaza inainte spre “luminita de la capatul tunelului”, ori se catara in sus. Doar ca, echipati de iarna si cu rucsaci, catararea in sus presupune a ajunge in locuri cam stramte…
Asa ca alegem sa traversam orizontal si sa iesim pe partea cealalta a tunelului …
Plimbarica frumoasa. 🙂
Continuam sa traversam pe curba de nivel, apoi ii dam in sus, dreapta, si iesim pe creasta.
Urmeaza sa depasim un pasaj mai expus in traversare care apoi … ne scoate pe teren usurel…
Apoi urmam matematic creasta … si ne bucuram de vremea buna, aer curat, peisajul inedit …
🙂
🙂
Aici Cata vede un cadru frumos, cu lumini si umbre 🙂
🙂
Creasta Picaturii ne scoate foarte aproape de Cruce. 🙂
Iata si releul Costila … Dialog intre baieti:
-Cand decoleaza Racheta asta? – intreaba Rudi
-Au anuntat ca azi! Sper ca nu am venit degeaba pana aici. – raspunde Cata 🙂
Coboram pe Valea Alba …
🙂
Nu mai facusem de mult o tura de alpinism prin Bucegi. Weekend-ul acesta m-a uns la suflet. 😉
Multumesc tuturor celor care au contribuit cu fotografii pentru realizarea acestui articol!!
Intr-adevar, un cadru frumos. Cu lumini si ceva umbre pentru personalizare. Si nu fii rea! Chiar daca in prima zi Cata n-a ales inspirat, n-a facut-o intr-adins. Si puteati si voi sa zambiti. Asa cum am zambit si eu acum. Cu drag, Adrian
Pai ne-am distrat asa cu schiurile in spate. Si daca nu batea vantul ne distram si mai mult…. 😉