Perioada: 2 Februarie 2013
Locatia: Zarnesti
Activitate: Concurs de Schi-Alpinism
Traseu: ~10 km, ~1200 m diferenta de nivel
Clasament general: Loc 32 din 49
Clasament feminin: Loc 3 din 9 fete (cred)
Timp: 2:46:00 (Deci fata de Loc 1 Fem 1:46:35 sau Loc 2 Fem 2:14:40 eu sunt mic copil!! :P)
Surse fotografii:
– Album pe picasa a lui Mihai Benea (vezi aici)
– Album pe facebook a lui Remus Cucu (vezi aici)
Catalin tot insista sa mergem la un concurs de schi-alpinism. Eu tot insist sa mergem sa cataram ceva in conditii de iarna. Deh, fiecare cu fluturasii lui …
Cum pentru acest weekend se anunta vreme destul de capricioasa, Cata castiga! Astfel, dimineata la ora 6:00 suntem deja in drum spre Zarnesti. Cum eu sunt putin ofuscata, caci sansa nu este alaturi de mine … dorm tot drumul! 😀 Si somnul meu in balansul masinii e asa de adanc si de linistitor … “Eh, macar o sa fiu motivata sa trag de mine si sa ma antrenez!” – ma gandesc.
Despre acest concurs nu stiam prea multe insa iata ce am gasit pe internet pe newsbv.ro:
“In urma cu 9 ani , mai exact in 18 ianuarie 2004, o avalansa in Valea Morarului, din Masivul Bucegi, a facut sa schimbe cursul a tot ceea ce inseamna schi-alpinism in România.
Cinci victime, cinci sportivi „sau mai exact cinci prieteni de-ai noștri si-au pierdut viata in acel tragic accident. De atunci, noi toti cei care am fost acolo sau am fost alaturi de ei am incercat sa facem in memoria lor cate un concurs. Așa a luat nastere Cupa memoriala Zoli Buzasi in masivul Vlădeasa, cupa Mike Csaba in muntii Harghitei (Madarasi ) sau aici, la noi, la Zărnești, Cupa Memoriala Dorel Jercan si Cosmin Conut“, a povestit pentru newsbv.ro Ciprian Lolu, unul dintre organizatori.
Cupa memoriala a ajuns doar la editia a patra, însă nu este vina ințiatorilor acestui eveniment, ci a vremii, din cauza conditiei zapezii în decursul anilor . („Au fost ani in care nu am avut zapada potrivita pentru a avea aceasta competitie“, ne explică Ciprian.)
Trebuie menționat că aceia interesați de această competiție nu trebuie să plătească vreo taxă. „Am considerat că nu este corect fata de «EI» ca sa punem respectiva taxa de inscriere. Apoi, noi toti consideram ca prezenta la aceasta cupa memoriala este motivată mai mult decat obținerea unui loc de a ajunge pe podiumul cursei ci de faptul ca tot ceea ce facem este pentru a populariza si mari numarul membrilor acestei familii care s-a format in lumea schiului de tura. Toti cei care suntem direct implicati în organizarea acestui eveniment considerăm că este obligatia noastra morala fata de prietenii noștri dispăruți ca trebuie sa il promovăm mai departe indiferent de obstacolele care ne apar în viață“, a precizat Ciprian Lolu.
În ceea ce privește traseul, acesta va avea 10-12 km (în funcție de condițiile meteo), cu o diferenta de nivel de 1.200 de metri. Obiectivul este parcurgerea unui traseu cu trei urcari si trei coborari în zona Magura Mică, in care abilitatile tehnice de a folosi pieile de foca si de a schia outpist sunt puse la incercare. Practic, startul se va da in bloc si, apoi, contra cronometru, se vor desemna castigatorii acestei competitii.”
Pentru mine este primul concurs de schi-alpinism la care particip. Traseul destul de tehnic ma surprinde: 3 urcari si 3 coborari care implica scos pieile de foca/pus pieile de foca, urcare cu schiuri pe rucsac, coborare in derapaj pe coarda sau coborare tehnica prin padure … Dinamica traseului nu te lasa sa te plictisesti.
La aceasta s-a adaugat faptul ca pe tot parcursul concursului le-am avut in preajma mea pe Cornelia si Andreea. Eu reuseam sa castig teren la urcare sau la coborarile mai tehnice insa ele se miscau incredibil de repede in puctele de tranzitie, adica cele in care se scot pieile de foca, se pun pieile de foca, sau schiurile pe rucsac. Eu, in puctele de tranzitie pierd incredibil de mult timp raportat la ceilalti participanti. Se vede clar ca nu am experienta de tranzitie in regim de viteza! 😛 😀
Insa prezenta lor in preajma mea m-a ajutat sa trec de la faza “Trebuie sa ma motivez!” la faza “Hai sa incerc sa ma tin dupa ea!” sau “Hai sa incerc sa o intrec!” transformand acest concurs dintr-un simplu “antrenament” (cum ma gandeam initial) in un joc frumos. Multumesc fetele!!! 🙂
Mai departe o sa pun cateva fotografii publicate de Mihai Benea si Remus Cucu carora le multumuesc mult de tot ca au fost acolo sa surprinda aceste momente. 🙂
Cata .. desigur ca a participat si el. Dar aici nu am mai facut echipa .. fiecare a trait experienta sa! 😛 🙂
In prima parte a traseului, Cornelia este in fata mea … 🙂
Dar o urmez indeaproape … 🙂
Imi dau seama ca in urma cu un an nu as fi putut sa particip la un astfel de concurs, ce putin nu cu aceeasi satisfactie. Diferenta o face echipamentul … 😉
Aceasta este prima urcare …
Din urma apare si Andreea care ma va interce cu primul punct de tranzitie. Se vede clar in unul din fulmuletele de pe Facebook publicat de Silviu Manea (vezi aici). Tot in filmulet se vede clar cat timp pierd numai sa pun schiurile pe rucsac. 😛 😀
Acesta este cea mai tehnica coborare a traseului. Eu am coborat prin derapaj tinunadu-ma de coarda fixa pusa in prealabil acolo de catre organizatori. Cred ca toata lumea a facut la fel … 😉
Aceasta este Alexandrea Dobre. Cea care a luat locul 1 la feminin si locul 10 la general cu un timp de 1:46:35.
Iar aceasta este Gainariu Iulia care a luat locul 2 la feminin si locul 19 la general cu un timp de 2:14:40. Cata a trecut linia de sosire chiar dupa ea, cu un timp de 2:14:45. 😀
Iata-l si pe Cata …
V-as spune mai multe despre el … dar chiar nu stiu ce este in capul lui in acest moment … 😛 🙂
Tranzitie: scoate-ti focile! 🙂
Focile noastre sunt noi, si se lipesc foarte tare …
Sa te ajut?! 😛
Vin si eu .. mult timp dupa Cata! 😀
Sunt fericita caci am senzatia ca mi-am luat un avans suficient de mare fata de fete (Cornelia si Andreea) cat sa am timp sa imi scot pieile de foca si sa plec inaintea lor. SPER! 😛
Trag tare … nu ma culc pe o ureche!
Prima piele de foca o scot si o pun direct pe folia de plastic. Totul merge bine. Insa la a doua … vantul puternic imi smulge din mana folia de plastic. Fara ezitare o iau la fuga prin zapada mare, dupa ea. Intr-un final plonjez pe burta si o prind la limita … Mda! Asa pierd eu timpul! 🙁
Cornelia ma ajunge din urma …
Coborarea lui Cata …
Zapada nu e foarte buna, dar merge …
Reusesc totusi sa plec inaintea Corneliei. Hiu! Si acum sa trag tare, tare, tare!
🙂
Deci cu curaj la valeee….
Intre timp isi face apritia si Andreea …
Iata podimul la fete! 😉
Iata toate fetele … 🙂
Iata si baietii …
Multumiri organizatorilor!!! BRAVO!
A fost o experienta interesanta …
Pai atunci, sa scriu si eu ce am trait, ca din poze nu se vede.
A fost experienta noua a primului concurs de schi-alpinism la care am participat. Un concurs scurt, dar plin de surprize si rasturnari de situatie. Totul s-a intamplat parca prea repede, de-a lungul celor 3 urcari si 3 coborari insumand 12 km si 1200 m diferenta nivel: Start!
Alerg si incerc sa ma tin de primii, dar … schiurile au ramas in urma si acum alerg in clapari. Uitasem sa imi blochez legaturile pt mers. Pun din nou schiurile in picioare, dar acum sunt in spatele plutonului si poteca se ingusteaza.
Aici e si Silvia. O incurajez.
Depasesc cu greu. Dam de primul deal pe care-l urcam in zig-zag si aici cei care nu au antrenament de alergat in panta raresc ritmul. Incerc sa mai tai panta pentru a depasi concurenti. Pieile de foca sunt noi si au tractiune buna la panta mare. Ma trec toate apele, sunt imbracat prea gros pentru asa efort, simt ca cedeaza si plamanii. Ma linistesc repede si intru in pluton.
Observ pe cineva in pufoaica albastra pe schiuri, e dintre organizatori. Ne filmeaza pe toti, apoi tasneste la deal ca acceleratul, depaseste toti concurentii si filmeaza din nou tot plutonul. Apoi iarasi ne depaseste de parca noi am sta pe loc. Si moralul meu se clatina …
Cine in individul asta TURBO?! La sfarsitul concursului am onoarea sa il cunosc personal pe Silviu Manea (http://en.wikipedia.org/wiki/Silviu_Manea). Apropo, cred ca mai trebuie actualizat pe Wikipedia, intre timp au mai fost alte concursuri internationale la care a luat parte. Pe Silviu il stiam doar din vedere de la Carpathian Adventure si MPC, nu stiam insa ca e cel mai bun din Ro la ora actuala la schi-alpinism.
In timpul concursului pentru mine a fost “ca la scoala”, m-am uitat in jur la ce faceau cei cu experienta, si incercam sa-i copiez: Kick-turn in panta la schimbat directia, scos-pus focile cat mai rapid la tranzitie, schiat cat mai eficient la vale. Concurentii, foarte divers echipati: erau unii “scosi din cutie” cu combinezoane mulate si schiuri usoare. Insa erau si foarte multi pentru care echipamentul greu nu a fost o piedica de a participa: concurenti cu batrana legatura Silvreta 400, altii cu schiuri late de freeride, ba chiar si cineva cu un Splitboard (Snowboard care se desface pe mijloc si poti pune piei de foca pt urcare). Cea mai tanara concurenta participa pe schiuri de fond. Este insotita si incurajata de mama ei, Andreea Dan.
Am mers aproape de Horatiu Campian, Laurentiu Barza si Andrei – care are o coafura rasta, greu sa nu il remarci. Pe Andrei l-am cunoscut anul acesta cand am schiat cu el si alti 2 baieti de la Salvamont Sacele in masivul Ciucas.
La un moment dat, la prima coborare m-am tinut dupa Silviu Manea pe care l-am confundat cu un concurent si am ajuns cumva pe curba de nivel inaintea primilor concurenti care urcau deja a doua panta. 🙂 A trebuit sa iau schiurile in spate si sa ma intorc inapoi o buna bucata de drum, dar am recuperat apoi pe coborare si am ajuns iarasi in plutonul meu.
M-am bucurat sa-l vad pe Ciprian Lolu care ca si arbitru era pozitionat in creasta undeva unde vantul sufla parca cel mai tare. Dar nu s-a vazut inca vant asa puternic care sa-l sperie pe Ciprian. E un om puternic, a carui caracter se oglindeste foarte bine in randurile scrise aici (http://newsbv.ro/2013/01/31/memorial-de-schi-alpinism-la-zarnesti/) despre motivatia organizarii acestui concurs. Pe drumul de intoarcere spre casa, am aflat de la Silviu Balan ca si Ciprian a fost prins in aceea avalansa din ianuarie 2004 (era arbitru si la acel concurs), dar din fericire a scapat cu viata.
Lucian Clinciu a deschis acest eveniment cu un moment de reculegere. Si la fel l-a si incheiat. Speranta organizatorilor e ca acest sport care este inca destul de putin practicat la noi in tara sa ia amploare in viitor. Si eu sunt convins ca asa va fi!
Pingback: 2013.02.9 – Cupa Honey Energy de schi-alpinism – Loc 3 Feminin | Jurnal de weekend si calatorie