Perioada: 4 Ianuarie 2013
Locatia: Mont Blanc – Grands Montets
Echipa: eu si Cata, Christian si Noemi (povestea ei aici)
Activitate: Schi-Alpinism
Itinerar: Col des Grands Montets – Col du Chardonnet (3323m) – Fenêtre de Saleina (3267m) – Col du Tour (3282m)

Topo: Col du Chardonnet: Trois Cols
Harti: Geoportail

Echipament:
-> Echipament schi de tura: schiuri, legaturi, piei de foca, cutite (coltari de schiuri), clapari, bete
-> Echipament alpinism: casca, coarda, 1-2 cuie de gheata, dispozitiv de rapel si carabiniera, ham, piolet
-> Recomandat echipament de salvare in caz de cadere in crevasa

Serie de articole din aceasta vacanta:

• 2012.12.23 – Mont Blanc – Logistica si Schi de Partie
• 2012.12.31 – Aiguille du Midi – Schi pe Vallée Blanche
• 2013.01.03 – Argentière – Col du Tour Noir
• 2013.01.04 – Col du Chardonnet: Trois Cols (schi-alpinism)

2013.01.04 – Col du Chardonnet: Trois Cols (schi-alpinism)

Tura din Col du Tour Noir de cu o zi inainte a lasat urme de oboseala. Insa acest lucru nu ne-a descurajat in a mai incerca “ceva fain pe sus”. 😀

Astfel, la 8:30 dimineata se formeaza din nou echipa entuziasta: Azi se anunta vreme buna!

Din Col des Grands Montets de unde ne lasa telecabina, coboram, la fel ca in ziua din urma, pe itinerarul spre refugiul Argentière pe ghetarul Rognons spre NE.

Privind in zare putem trasa linia imaginara a inceputului traseului nostru. Aceea este urcarea de pe ghetarul Argentière pe Glacier du Chardonnet pana in Col du Chardonnet. Desi pe cele mai multe topouri se recomanda urcarea pe partea dreapta, noi am urcat pe partea stanga …

Continuam sa schiem spre baza traseului nostru … Ghetarul Argentière in zare … 😉

Christian …

Suntem la inceputul liniei rosii punctate (vezi poza mai sus). Aici ne punem focile si continuam sa urcam panta de zapada ce se vede in fundal …

Vremea este superba, asa cum s-a anuntat. Culoarea albastra a cerului este sparta doar de cativa nori razleti, atat cat sa ne ajute sa facem fotografii mai artistice …

Zapada este suficient de inghetata cat sa nu ne afundam deloc in ea. Ba e chiar la limita aceea in care niste cutite ar fi bune .. dar parca merge si fara! 😛

E cald, frumos, doar din cand in cand bate o adiere usoara, placuta …

Continuam diagonal stanga … 😛

Zona centrala a ghetarului este impracticabila atat din cauza stancilor cat si din cauza crevaselor …

In fundal il zarim iar pe Les Droites. Imi este greu sa nu remarc linia traseului Ginat catarat in urma cu aproape un an (vezi aici).

Daca se face zoom puternic se poate zari o echipa (doua puncte negre) care urca pe partea dreapta a ghetarului Chardonnet. Inca de la inceput i-am vazut in partea inferioara inotand in zapada mare, inclinatie mare, cu schiurile in mana sau pe rucsac. Asadar abordarea noastra pe partea stanga a fost o alegere un pic mai inteleapta …

Oare ce trasee de catarat or fi pe aici? 😛

Asa cum spuneam si in alte articole, mie nu imi place sa merg in grup prea compact. Imi place sa pastrez distanta fata de cel din fata, iar daca cel din spate “ma inghesuie” prefer sa il las sa ma depaseasca si sa castige distanta fata de mine. Pentru ca atunci cand ma plimb pe munte doresc sa imi satisfac nevoia de spatiu si de libertate (chiar daca e doar o senzatie limitata in timp si trecatoare).

E la deal, dar e placut! Da dom’le, mie imi place foarte mult si la deal! 😀

Am depasit zona crevasata … 😉

Mai avem putin si ajungem in Col du Chardonnet, primul Col din cele trei. Asta inseamna ca suntem la o treime din traseul de azi? Nu, nu, nu … suntem inca la inceput! 😀

Aici noi ne punem schiurile pe rucsac. Intre timp ne ajung din urma si cele doua puncte negre, o fata si un baiat. In timp ce noi ne echipam cu coltari, ei prefera sa coboare usurel, in derapaj, pe schiuri …

Cam asa! 😉 Cum Noemi si Christian coborasera deja, reusesc sa ne faca o fotografie: noi cu schiurile pe rucsac si echipa de mai jos derapand de-a lungul culoarului, pe schiuri. Nu e imposibil … ba din contra! Dar eu si Cata suntem mai noi in zona aceasta alpina pe schiuri, asa ca urmam regulile cele mai stricte de securitate. 😛

Venim, venim! 😉 Chiar la baza culoarului se afla o rimaie peste care trebuie sa sarim. Vai ce frica mi-a fost si de data asta!!!

Evident ca am ramas cea mai in urma …

Doar ca mie nu imi e foame si nu vreau sa ma opresc sa mananc. Spuneti-mi doar incotro … si plec inainte! 😉

Placerea de a fi deschizator de drum macar un pic nu mi-a fost acordata! 😀 Noemi si Christian continua sa deschida calea, traversand ghetarul Saleina pe partea stanga pe sub Grande Fourche …

… Apoi continuam stanga spre Fenêtre Saleina …

Privind in directia opusa … spre Elvetia, desigur!

Urcarea in Fenêtre Saleina in zig-zag! 😉

Apoi ne punem iar schiurile in spate pentru a depasi partea stancoasa … Col numarul doi! Mai avem un col si facem trei! 😉

Eu si Cata avem putin poze impreuna .. Iata una din ele! 😛

Echipa despre care mentionasem mai devreme ne-a depasit inca din Col du Chardonnet. Probabil ca ei fac mai putine fotografii decat noi… 😛 Asa ca ne-au deschis calea spre Col du Tour.

Intai avem parte de ceva schi intr-o zapada nu foarte buna … Sau e de vina faptul ca sunt eu prea obosita din ziua precedenta?! 😛 Apoi continuam traversarea platoului Trient usor stanga pentru a ajunge la Col du Tour. 🙂

Cata in Col du Tour … 😀

Se ocoleste acel jandarm pentru a ajunge in locul de coborare/rapel (functie de conditiile de zapada) …

Eu citisem intr-o descriere si insistasem la Cata sa luam o coarda cu noi, neaparat! Iata ca se dovedeste a fi folositoare … a fost un rapel de 25m.

Este randul meu sa rapelez din Col du Saleina … Noemi si Christian sunt deja jos si se pregatesc de lunga coborarea a ghetarului du Tour. 😉

Imediat ce eliberez coarda de rapel, Cata ma urmeaza! 😉 Hei, inca o poza cu noi doi?! 😛

Mai am putin si ajung la locul de regrupare pentru a ma echipa si eu pentru coborare: scos pieile de foca de pe schiuri, blocat claparii …

Zapada este intr-o conditie foarte proasta: crusta ce se sparge sub greutatea noastra. Schiurile sunt foarte greu de controlat …

Insa peisajul si formele ghetarului continua sa ne incante …

Coborarea e grea. E o tortura fizica! E chin, chin, chin … Este unul din acele momente in care e bine ca in vene sa iti curga macar un pic de sange masochist ca se te poti bucura de coborare. 😀 Mie … cred ca nu imi curge suficient sange de masochista, dar na! Acesta e un blog pt toata lumea! 😀 😛

Cu toate acestea lumina apusului, privelistea, adierea usoara, aerul curat, cerul senin … ma mai ajuta sa uit sau sa ma bucur, chiar, de tortura! 😉

Creasta de cocos! 😀 😛

Intunericul se lasa! Repede, repede, repede! Insa noi nu putem, EU nu pot sa ma dau repede la vale … Fie ce o fi! Insa chiar ar trebui sa terminam pe lumina caci ghetarul este destul de crevasat si poate deveni destul de periculos in conditii de vizibilitate redusa, noapte! Pfff …

Si … odata cu ultimele fascicole de lumina reusim sa coboram in statiunea Le Tour. De aici am luat un autobuz care ne-a lasat la Argentière unde pe mine si pe Cata ne astepta Maria.

A fost o tura frumoasa! Variata! Deosebita! Of, si aceasta fost ultima noastra zi de vacanta. Ultima zi inainte de a pleca spre Romania … nesfarsitul, lungul si obositorul drum spre Romania….

Multumim inca o data lui Noemi si Christian pentru aceste ture frumoase.