Perioada: 3 Ianuarie 2013
Locatia: Mont Blanc – Argentière
Echipa: eu si Cata, Christian si Noemi (povestea ei aici)
Activitate: Schi Alpinism
Itinerar: De la telecabina din col des Grands Montets se coboara pe itinerarul spre refugiul Argentière pe ghetarul Rognons spre NE. Cand se ajunge pe ghetarul Argentière se pun pieile de foca se trece pe langa Refugiul Argentière si se urca pe ghetarul Améthystes pana in Col du Tour Noir. De acolo schiem pe aceeasi ruta pe care am venit pana pe ghetarul Argentière si apoi continuam sa schiem pe ghetar in jos pana intram pe pista batuta de schi.

Topo: Col du Tour Noir: Par le glacier des Améthystes

Echipament:
-> Echipament schi de tura: schiuri, legaturi, piei de foca, cutite (coltari de schiuri), clapari, bete
-> Echipament alpinism: casca, coarda, 1-2 cuie de gheata, dispozitiv de rapel si carabiniera, ham, piolet
-> Recomandat echipament de salvare in caz de cadere in crevasa

Serie de articole din aceasta vacanta:

• 2012.12.23 – Mont Blanc – Logistica si Schi de Partie
• 2012.12.31 – Aiguille du Midi – Schi pe Vallée Blanche
• 2013.01.03 – Argentière – Col du Tour Noir
• 2013.01.04 – Col du Chardonnet: Trois Cols (schi-alpinism)

2013.01.03 – Argentière – Schi din Col du Tour Noir

Prima data cand am urcat la Grands Montets (vezi aici) m-am gandit ca “Trebuie sa revin aici!”. 🙂

De cand suntem in Franta, in ciuda faptului ca am schiat de doua ori, chiar, la Argentière, nu am urcat niciodata pana sus … sus de tot! Chiar ii spuneam lui Cata ca pana la finalul vacantei as vrea sa urc macar o data si sa ma dau pe ghetarul Argentière …. cand se iveste ocazia!! Nu, de fapt se iveste mai mult decat “ocazia” de a urca cu cabina pana la Grands Montets si a ne da la vale. Se iveste “ocazia” de o tura se schi-alpinism pana sus in Col du Tour Noir cu alunecare la vaaaaaleeeee … pana jos, jos de tot! Vai ce tare! 😀

Iar sus la Grands Montets! Abia cand ajung aici sus imi dau seama cat de dor mi-a fost de locul acesta!

Ne uitam in zare si recunoastem varfuri, creste, ghetari, fete …

Desi vremea se manifesta ciudat si bate vantul … eu sunt innebunita dupa aceste fenomene! Desigur ca imi place vremea buna, cerul albastru … insa atunci cand imi e dor de munte imi e dor sa simt cum vantul imi biciuie obrajii in acel cadru mirific, imi e dor sa incerc sa deslusesc varfurile ascunse in aburi de ceata sau in nori, imi e dor de jocul exceptional de lumini care nu poate fi vazut decat acolo sus … 😉

Mergem?! 😛

Aceeasi panta pe care acum cateva luni o coboram pe picioare (vezi aici), azi o coboram pe schiuri! Cand sunt prima data intr-un loc e frumos, e curios! Insa cand sunt a doua oara, a treia, a patra … toata frumusetea prezentului e incarcata cu frumusetea, dorintele, fanteziile, curiozitatile si trairile trecutului … 🙂

Oare unde duc acesti ghetari? Ce comori ascund fiecare dintre ei? Este curiozitatea un motiv suficient de puternic pentru a ne determina sa ne intoarcem iar si iar intr-un loc? Problema este ca si in cunoasterea muntilor este la fel ca in stiinta: cu cat cunoastem mai mult cu atat contientizam cat de putin stim … Si atunci setea de cunoastere creste in loc sa se astampere.

Nu exista o linie clara, stricta de coborare. Fiecare isi deseneaza S-urile pe unde ii place. Insa in final ajungem toti pe ghetarul Argentière unde ne punem focile pentru a incepe plimbarea … Noi, spre Col du Tour Noir. 🙂

Ma uit in jur si nu ma satur. Atunci cand ma apropii prea tare de cel din fata mea incetinesc ritmul caci simt ca prezenta cuiva prea aproape in fata mea sau in spatele meu imi strica perspectiva .. sau hai sa ii spunem cadrul. 😀

Dupa ce am tot repetat fara incetare, cu amuzament … acum merge aceea cu “Este prea frumos!” (aka: C’est trop beau!) 😛

Ghetarul Milleu …

Ma uit dupa linii, culoare, amintiri …

Si ne apropiem de refugiul Argetière …

Majoritatea schiorilor au preferat sa continue urcarea pe la Refugiul Argentière, insa Christian, ghidul nostru de azi a preferat sa ne duca pe o ruta mai putin aglomerata asa ca am continuat pe getarul Argentière si am inceput urcarea pe ghetarul Améthystes prin partea dreapta.

Crevase, pereti si jocuri de lumini …

In fundal iata si fata nordica a lui Les Droites cu traseul parcurs de noi, Ginat (vezi aici)

Aici nu mai bate vantul. E chiar cald …

E frumos! Foarte frumos … PREA frumos! 😀

Ne croim drum pe ghetarul crevasat pe alocuri, sau plin de pietre …

Spectacolul este pe masura! 🙂

La fel si jocul de lumini! Stiu ca ma tot repet dar … iata! Ce va spuneam eu?! 😛

Noi continuam ascensiunea usor spre dreapta …

Inca putin si ajungem in Col du Tour Noir … 😀

Hai sa urcam chiar pana in buza lui sa vedem ce este pe partea Elvetiana! 😛

Inca putin …

Cum partea Elvetiana este ascunsa in ceata, ne multumim cu un picnic aici in buza lui Col du Tour Noir … 😀

Am fost putin mai rapizi decat cei care au ales sa treaca pe la Refugiul Argentière. Ii intilnim la coborare … 😉

Conditiile de zapada nu prea ma ajuta … dar eu ii dau la vale cu bucurie si … asa cum pot! 😉

Cand ma uit la Christian cum schiza ma intreb … Cum e posibil ca cineva sa schieze tot timpul in orice conditii cu picioarele asa de perfect lipite si atat de ordonat?! 😛 Poate o sa pot si eu odata ..

Coborarea pe ghetarul Améthystes se termina repede …

… Si continuam sa coboram pe ghetarul Argentière. O portiune destul de lunga panta este minima, aprope inexistenta, asa ca trebuie sa impingem la bete! 😀

Suntem deja in partea de jos, dupa ce am trecut de locul de imbinare a ghetarului Rognons cu ghetarul Argentière. Aici, ghetarul Argentière devine tot mai crevasat.

Nu sunt multe optinuni de coborare .. asa ca ne tinem dupa urme. 😀

Lumina apusului de soare scalda peisajul … absolut interesant! 😉

Pe unele portiuni e mai sigur (pentru noi sau pentru schiuri) sa coboram pe picioare … dar in mare parte coboram pe schiuri.

Sunt in transa! Scot aparatul, fac poza, bag aparatul la loc .. si in cateva secunde reincep operatiunea. Insa, nu, nu ma fac deloc asteptata de ceilalati caci bag de seama ca si Noemi pare sa fie in aceesi stare ca mine: continuu cu aparatul de fotografiat in dreptul obrazului .. ba in sus, ba in jos, ba spre noi, ba spre munte … 😀

Ce culori interesante! Continuam sa coboram pe partea stanga a ghetarului …

Cand eram copil, credeam ca doar copiii se joaca. Insa de cand am intrat in lumea muntelui … am descoperit multi multi oameni mari care se joaca … si am devenit unul dintre ei.

Urmele de schiuri de pe marginea stanga a ghetarului ne conduc pe partie, pe urme proaspete de ratrac.

Am continuat coborarea … pana jos in Argenitière unde am ajuns pe intuneric. 😉

Pana de curand, pentru mine, Chamonix era echivalent cu urcarea clasica pe Mont blanc, apoi cu catararea de vara pe stanca sau mixt. Dupa catararea culoarului de gheata Chèré Couloir (vezi aici) ni s-au deschis perspectivele spre gheata si, la scurt timp, spre alpinismul de iarna. Acum, oh da, chiar acum alte perspective s-au deschis, si anume turele de schi-alpinism.

Masivul Mont Blanc este plin de surprize: este inepuizabil! 🙂

Ah, si sa nu uit: mii de multumiri lui Noemi si lui Christian! 😀