Perioada: 31 Decembrie 2012
Locatia: Mont Blanc – Chamonix
Echipa: eu si Cata, Christian, Csabi si Noemi (povestea ei aici)
Activitate: Schi Alpinism
Itinerar: Coborare de la Aig Du Midi pe ruta clasica cu o mica abatere pana le col d’Entrèves
Distanta: aproximativ 20km

Topouri:
-> Ruta clasica de coborare Vallée Blanche
-> Urcare la Col d’Entrèves strabatand ghetarul Géant

Echipament:
-> Echipament schi de tura: schiuri, legaturi, piei de foca, cutite (coltari de schiuri), clapari, bete
-> Echipament alpinism: casca, coarda, 1-2 cuie de gheata, dispozitiv de rapel si carabiniera, ham, coltari, piolet
-> Recomandat echipament de salvare in caz de cadere in crevasa

Serie de articole din aceasta vacanta:

• 2012.12.23 – Mont Blanc – Logistica si Schi de Partie
• 2012.12.31 – Aiguille du Midi – Schi pe Vallée Blanche
• 2013.01.03 – Argentière – Col du Tour Noir
• 2013.01.04 – Col du Chardonnet: Trois Cols (schi-alpinism)

2012.12.31 – Aiguille du Midi – Schi pe Vallée Blanche

Primele “fantezii” referitoare la schi in zona Chamonix le-am avut anut trecut, pe cand, alaturi de Cata, urcam ghetarul Mer de Glace in directia Grandes Jorasses pe atunci pe rachete de zapada (vezi aici). Chiar atunci ne-am reintalnit cu Sil si Florin. Ce mica e lumea!

Vacanta aceea a fost scurta. Insa tare ne-ar fi mancat talpile sa ne dam si noi pe schiuri acolo. 😀 Astfel ne-am intors acasa cu inima exaltand de bucuria unei vacante superbe insa in acelasi timp, incoltisera noi idei si dorinte.

– Mergem sa schiem Vallée Blanche insa maine mai venim o data si cu voi! – ii spune Noemi lui Catalin in una dintre discutiile lor telefonice.

Cand aud … oh, cand aud … imi tresare inima de bucurie si emotie. Nu, noi inca nu aveam experienta la schi alpinism in Alpi, nu prea stiam cu ce se mananca sportul acesta si am ezitat sa incercam singurei de capul nostru. Insa Noemi vorbea de aceasta tura pe un ton recomfortant, linistitor: nu avem de ce sa ne facem griji.

Astfel, urmatoarea zi la ora 8:30 dimineata la cabina care urca spre Aig du Midi, ne intalnim cu Noemi, Christian si Csabi. La ora aceea era agitatie mare, schiori multi …

Cabina ne urca sus, la 3842m. Csabi, fratele lui Noemi este pentru prima data aici sus si vrea sa se bucure de experienta si de peisaj. Noi, desi suntem aici pentru … a cata oara? … totul ni se pare ca de poveste: vreme frumoasa, peisaje absolut superbe, imaginea turistilor ce coboara pe creasta ascutita de la Aig du Midi, albul zapezii, adierea de vant, soare sclipitor …

Dupa ce punem coltarii in picioare, pioletul in mana si schiurile pe rucsaci, unul din noi care e mai cu picioarele pe pamant propune o poza de grup! Uraaaa! 😀

Echipati, incepem coborarea. Mai bine zis, ne inarmam cu multa rabdare deoarece pe aceasta creasta ascutita se merge in sir indian si se asteapta destul de mult. Timp suficient insa sa admiram peisajul …

Va povesteam si in articolul precedent ca eu si Cata ne-am achizitionat un nou echipament de schi de tura. Acum avem ocazia sa il simtim pentru prima data in spate, pe rucsac. De fapt, in cazul meu, am ocazia sa NU il simt, desi e acolo. 🙂

Unii, un pic mai grabiti, carora nu le prea place sa stea si sa astepte, incearca sa coboare chiar de la plecare pe schiuri pe aceea creasta ascutita. Desigur ca astfel, in cazul in care pierd controlul schiurilor pun pe toti ceilalti in pericol … dar …

Se sta mult la coada. Sunt destul de multi schiori care nu se simt confortabil pe coltari si coboara incet si temator. Insa noi profitam de aceasta perioada de asteptare pentru a privi in zare si a face fotografii… 😉

La un moment dat aud in spatele meu un fancez spunand “C’est trop beau!”. Este o expresie pe care nu o stiam si cu care nu eram obinuita pentru ca noi in romana nu spuneam niciodata “E prea frumos!”. Izbucnesc in ras si incep sa tot repet asta cu voce tare: Oui, c’est vrai, c’est trop beau!

Si continui sa ma uit in jur. E asa de frumos ca mi se taie respiratia … nu, nu o data: se repeta, se repeta … Mda, sunt eu prea sensibila! Sau sunt eu prea indragostita de locul acela! 😀

Cand creasta se ma largeste si isi mai pierde din inclinatie ne oprim si inlocuim echipamentul de alpinism cu cel de schiiiii….

Noi am urmat ruta clasica, si am schiat intre Gros Rognon si Mont Blanc du Tacul.

Initial uitasem toate lectiile si toate exercitiile de schi. Insa nu mi-a luat mult sa mi le amintesc si sa incerc sa fac efortul de a le aplica chiar si aici in zapada mare: sus-jos, picioarele cat mai apropiate, corpul spre vale, punctat …

Desigur ca faptul ca am facut efortul de a le aplica nu inseamna ca mi-au si iesit! 😛

Ce frumos eeeeee!!! 😀

Cum spuneam … la vale pe langa Gros Rognon … 🙂

Ne uitam dupa traseul Supercouloir … insa nu, nu avem cum sa il vedem de aici. Hai sa schiem cat mai aproape de Tacul! 😉

Ba ne oprim sa facem poze ca Iata-l pe Dent du Géant!, ba ne intrecem in S-uri in zapada! 😛

Eu si Noemi cu Dent du Géant in spate … 🙂

Uraaaaa!!! 😀 In poza a 2-a eu “la lucru” in urma lui Christian.

Terenul nostru de joaca. Zapada este superba! Cam obosesc si incep sa nu mai fiu in stare de nimic … din punct de vedere tehnic. Dar fac tot posibilul sa ma tin de ceilalti! 😛

Cand in sfarsit ii ajung din urma, contextual inteleg ca ne punem focile ca sa urcam pana “aici sus”. Dureaza maxim o ora! Csabi nu are piei de foca cu el, asa ca ne asteapta … admirand peisajul si exersand limba franceza (un soft pe telefonul mobil). 😛

Oh, si din urcarea noastra il vedem si pe Superculoar! Arata … interesant! 😉

In umbra se vad destul de multi schiori coborand Fata Vestica a varfului Aig du Toule (topo aici)

Supercouloir in toata splendoarea lui! Si Dent du Géant in toata splendoarea lui! 🙂

Recunoasteti? Oh, da, Grand Capucin, desigur! Inca ma amuza faptul ca atunci cand l-am catarat, desi erau foarte multe echipe in perete, am fost singura prezenta feminina. Vezi aici.

Eu vin mai incetisor si ma tot opresc sa fac poze, caci urcam pe piei DOAR pana “aici sus”! 😛

Cine sunt personajele?! Cata si …. Cata! Truc de panoramare! 😛 😀

In zare puteti vedea Grand Capucin, Mont Maudit, Mont Blanc, undeva jos se vad si tancurile ascutite ale crestei Kuffner Ridge pe care am catarat-o in 2009 (vezi aici) si fata nordica a lui Tour Ronde (in stanga) … Ce spectacol!

Zoom-IN spre Mont Blanc si creasta Kuffner! Divin! 🙂 E un sentiment ciudat: cu cat cunosc mai bine o zona cu atat am mai multe de vazut, de pozat si de spus despre ea. Cand privesc in zare, nu privesc doar cu ochii un simplu peisaj, ci privesc cu inima prin prisma tuturor amintirilor pe care mi le-a oferit: catararea crestei Kuffner sau doar traversarea Crestei Kuffner spre traseul de gheata Cecchinel-Nominè/Boivin-Vallençant (vezi aici)! 😉

In sfarsit ajungem aproape de varful lui Aig du Toule pe col d’Entrèves. De acolo, privelistea spre partea Italiana este superba!! Este creasta Peuterey, cea mai frumoasa experienta montana pe care am avut-o vreodata (vezi aici)!

Cata, lasa-ma sa il privesc si eu! Hmm.. Integrala Peuterey iarna! Ar fi ceva … senzational! Dar cine stie?!

Gata, hai la vale caci ne asteapta Csabi! A trebui sa ne astepte cam 2 ore, saracutul! Dar cand ne-am regasit a fost foarte intelegetor cu noi si nu ne-a dojenit, ba a continuat sa filmeze, sa spuna glume si sa se bucure impreuna cu noi de coborarea pe Vallée Blanche. 🙂

Acolo unde se ingusteaza Vallée Blanche nu mai suntem singurii. Mai sunt si alti schiori care in partea superioara au schiat alte linii … 🙂

Mai jos ghetarul e mai crevasat si trebuie sa fim atenti. Insa se poate trece pe schiuri …

Partea finala a zonei numita Seracs du Géant! Usor .. usor … 😛

Ne spusese Christian de acest varf insa am uitat cum se numeste. Pfff! 🙁

Cand iesim la soare, ne oprim la picnic! 😀

Apoi ne continuam coborarea pe ghetarul inghetat Mer de Glace… admirand-ui pe Les Dru.

In spate incepe sa se vada peretele nordic a lui Grandes Jorasses in capatul gheratului Leschaux iar in fata masivul Massif des Aiguilles Rouges. 😛

Coboram pe Mer de Glace si trecem de statia de trenulet cu cremaliera Montenvert, facand slalom printre crevase si bolovani, pana ajungem intr-un punct marcat: pari vopsiti in alb-rosu. De acolo schiurile se pun pe rucsac si se urca pe picioare, cam 100 m …

O privire spre Petit Dru … la fel de splendid! 😉

Poteca clara ne conduce la Rochers Des Mottets (1638m) unde facem ultima poza … in grup restrans! Asa.. ca de final! 😛

Apoi, o pista de schi/drum foarte clar si bine batut …

… care ne conduce pana in statiunea Les Planards din Chamonix. De acolo luam un autobuz pana in Chamonix Sud de unde ne luam “La Revedere!” de la Neomi, Chritian si Csabi. E ultima zi din 2012, asa ca ne uram si un calduros La multi Ani!

A fost o tura absolut superba! 😀

Iata si filmuletul editat de Cata: