Perioada: 24-25 Noiembrie 2012
Locatia: Muntii Fagaras
Echipa: eu si Catalin, Tori, Corina si Gioni
Trasee:
* Sambata : Cota 2000 – Cabana Balea – Saua Netedu – coborare in Valea Arpaselului – urcare in Curmatura Albotei – muchia Albota – Vartopel – Fereastra Zmeilor – Saua Capra – Cabana Balea ( Vezi AICI )
* Duminica : Cota 2000 – Caldarea Paltinului – Refugiul Caltun (marcaj cruce albastra) – vf Negoiu – Lacul Caltun – retur pe creasta principala spre Balea ( Vezi AICI)

Muchia Albotei

Intrucat a trecut aproape o luna de la aceasta tura, nu mai tin minte contextul in care ne-am hotarat sa mergem in Fagaras. Tin minte doar ca desi se anuntase innorat, toti eram convinsi ca plafonul de nori o sa fie suficient de jos ca sa avem mare de nori … si ca vom fi scaldati de razele soarelui tot timpul. 😀 Cat optimism!!

Am reusit sa urcam cu masinile pe sud pana la intrarea in tunel. Acolo ne-am echipat si, lasand-o pe Maria si surioara ei in urma, am traversat, galagios, tunelul. Lacul Balea era cat de cat inghetat insa casadele de gheata inca nu se formasera. 🙂

Incepem urcarea spre Saua Netedu. Hm … cam sus plafonul de nori, nu?! 😛

Ajunsi sus admiram Valea Arpaselului si Muchia Albota in toata splendoarea lor. 🙂

Planul e …?! Care plan? Nu avem nici un plan! 🙂

Fie! Coboram pe unde se poate, pe poteci clare de capre negre, pana jos in Valea Arpaselului. De acolo … urcam pe unde se poate pana sus in creasta! 😀

Mama mia, dar pentru o asa coborare si o asa urcare avem nevoie de curaj. Asa ca ne oprim sa mancam, sa bem si sa ne incarcam bateriile. 😉

Coborarea a fost lunga, pe o linie nu foarte evidenta. Insa jos in vale nu ne mai oprim ci continuam cu urcarea. Da, am inceput sa urcam drept in sus pe palnia unui fel de valcel ce urma sa se ingusteze mai sus.

Jocul norilor e minunat! Ba urca, ba coboara. ba suntem in plafon, ba suntem sub, el, ba suntem deasupra … de fapt sunt doua plafoane de nori, si adesea suntem intre cele doua. 😛

Valcelul sa ingusteaza asa ca avem parte de cateva pasaje de catarare mai delicata. 😉

Inca putin si ajungem pe muchie. 😉

Gata … am iesit! Vai ce frumos este totul!

Desi suntem privati de razele soarelui dansul norilor ne ofera un spectacol desavarsit. Contiunam sa inaintam matematic pe creasta.

🙂

🙂

Ba portiuni presarate cu zapada, ba portiuni uscate …

E superb! 🙂

Corina

Mica pauza de fotografie! 😉

Uau! Iata muchia Albota! 😉

Pe alocuri catararea/descatararea este putin mai tehnica.

🙂

In ceata …

Deoarece nu este zapada, majoritatea pasajelor mai tehnice reusim sa le ocolim. Insa tot trebuie sa scoatem coarda pentru a face doua rapeluri scurte … primul dintre ele! 😉

🙂

Peisajul e in continua schimbare. E sanzational! 😛

🙂

🙂

🙂

🙂

Valea Arpasului plina de aburi …

Spre Vest e Creasta Arpasel, cu cele 2 urechi de iepure. Noi am luat-o in sens invers, spre Est, pe Creasta Vartopel.

🙂

Razele soarelui reusesc sa treaca de palfonul superior de nori. Jocul de culori si lumini sunt un vis …

🙂

🙂

🙂

🙂

Privire spre Est, cu vf Arpasul …

🙂

🙂

Ultimul picnic! Avem grija, totusi, sa nu ne stricam pofta de mancare caci ne asteapta o ciorbita jos la cabana Balea.

De la Fereastra Zmeilor prindem poteca ce ne conduce la Balea Lac. Intunericul se lasa …

🙂

Peste noapte, Corina, Tori si Gioni fac bivuac langa masina … Insa pe noi ne gazduieste Maria. 😉

A fost o zi ideala pentru tura pe care am facut-o si, mai ales, pentru fotografie! 😀

Povestea continua …