2012.09.08 - Cheile Bicazului - Lacrima de Piatra (5B, 5lc) - Blogul lui SilviqueBlogul lui Silvique

Data: 8 Septembrie 2012
Locatia: Cheile Bicazului
Echipa: eu si Cata
Traseu: Lacrima de Piatra (5B cu A0 sau 8-, 5lc) din peretele Fagetul Ciucului

Schite:

Descrierea a fost preluata de pe blog-ul lui George Stroie (vezi aici)

Imi doream de multa vreme, sa ajung iar in Cheile Bicazului si sa catar acolo. Dar din cauza distantei, Cata nu prea vroia sa mergem doar la weekend. 😀

Dupa multe, multe, multe, multe insistente … accepta! OF!

Eu as fi vrut sa catar … totul: Independentei si Fisura Neagra, Fisura Artei prin exterior, Lacrima de Piatra si Alveolelor … intr-un singur weekend.

Plecam de vineri seara. Conduc eu de la Focsani … Orice numai sa nu se razgandeasca, Cata! 😀 Cata emotie!

Sambata dimineata ne trezim destul de greoi. Cata suspina de durere: gatul! are intepenita partea din spate a gatului! Cu o zi inainte se trezise cu o durere acuta la gat, si toata ziua de vineri durerea nu a disparut. Iata ca nici acum nu e spre bine, ba din contra.
– Mai mergem?! – intreb ezitant …
– Da, hai sa mergem! – imi raspunde.

ACCESUL la traseu se face destul de usor: din sosea, de la indicatorul de iesire din statiunea Lacul Rosu, porneste prin padure o poteca abrupta ce duce la baza peretelui. La jumatatea peretelui, sau mai bine spus in portiunea unde peretele este cel mai inalt, veti gasi un dreptunghi alb ce marcheaza intrarea in traseu.

Astfel inspirati de descrierea lui George Stroie ajungem la traseu. Obisnuita cu apropierile lungi din Piatra Craiului, faptul ca am gasit asa de repede dreptunghiului alb a dat nastere in sufletul meu la reactia “DEJA?!”. 🙂

Dreptunghiul alb! De aici de jos cuprindem cu privirea intreg traseul de la baza pana la surplomba din ultima lungime.:)

Apoi descrierea spune ca PRIMA LUNGIME este usoara, asigurata bine (atat cu pitoane cat si cu spituri) si merge pentru inceput pe o fata cazuta. Dupa 20 de metri se va merge oblic stanga peste niste brane de iarba pana la regrupare, care este amenajata pe spituri.

Cata pleaca cap de corda pe prima lungime. 🙂

Catara incetisor, atent, suspinand caci muschii gatului ii fac probleme. Apoi trebuie sa inainteze ascendent stanga …

Conform descrierii lui George Stroie CEA DEA DOUA LUNGIME porneste la circa 5 metri in dreapta de regrupare. Intrarea in lungime este in forta, cu o fata aproape verticala asigurata in mare parte cu spituri vechi, dar bune. Dupa circa 8 metri de catarat incepe un traverseu delicat in stanga. Dupa 4 metri de traverseu incepe iar o portiune verticala ceva mai usoara (pentru 6 metri), urmata de un traverdeu oblic-dreapta fin (pentru inca 5 metri). De aici se continua vertical pe o portiune dura (cea mai dura din traseu) care te impune la o catarare libera impusa de gradul 7. Dupa acest pasaj urmeaza o portiune de atentie, dar nu grea, cu o catarare oblic stanga cu asigurari rare (doar acolo unde sunt necasare). Dupa circa 8-9 metri ajungem la baza unei fisuri ce merge oblic dreapta, unde gasim o regrupare veche (pe care noi am folosit-o). Continuam intrand intr-un traverseu pe prize bune (pentru inca 10 metri) pana la baza unui mic diedru vertical, cu un spit la intrare si inca 2 pitoane pe parcus, pana ce ajungem in regruparea amenajata pe spituri.

Atentie, aceasta nu este linia originala a traseului Lacrima de Piatra, ci o linie de escalada batuta de Joe Indianu in urma cu cativa ani, conform celor spuse de Catalin Cretu.

Cum noi la momentul respectiv nu stiam acest lucru, nu prea intelegeam de ce descrierea lui George Stroie contrazice schita traseului … Fie!

Traversez cam 3m in dreapta si prind o linie de spituri. Am plecat!

Il las pe Cata in urma in regrupare …

Aceasta lungime presupune o catarare foarte frumoasa, orientata pe tehnica de picioare. Fiecare pas este un deliciu…. Ma simt adeasea la limita insa cum asigurarile sunt suficiente, spituri, incerc sa scot la liber fiecare pas.

La un moment dat ma simt la limita si nu reusesc sa rezolv pasajul. O fur! Ma ajut de o cordelina fixata cu ajutorul unui nod intr-o fisura. Uh, am avut un pic de emotii …

Traseul continua pe o fisura. E foarte frumos! Chiar foarte frumos!

Chiar inainte de a ajunge in regrupare vad si linia de cuie din stanga, linia reala pentru Lacrima de Piatra, si nu inteleg nimic. Dar dupa cum am spus mai sus, a avut grija Catalin Cretu sa ne explice.

Vine si Cata din urma mea. Din cand in cand se aud strigate si suspine care imi frang inima. Saracutul! Ori de cate ori incerca sa se uite in sus sau in jos (elementar pentru catarare) se declaseaza o imensa durere la nivelul gatului. Of, of, of …

… A fost o lungime grozava! Dar …
– Cata, nu vrei sa ne dam jos?! – ii propun lui Cata.
– Nu, hai sa il terminam daca tot am intrat… – raspunde.
– Dar tu poti?! Te doare prea tare, hai sa mergem jos! Haide! – insist.
– Nu … Hai, te duci?

LUNGIMEA A TREIA pleaca cu un traverseu stanga pentru circa 8-10 metri si ajunge intr-o brana stancoasa. Din acest punct incepe o catarare fina pe o sucesiune de fete alternate cu fisuri fine si mici, traversee bine asigurate. Regruparea se face pe un contrafort.

Cum pe Cata il doare prea tare gatul, hotaram sa ma duc eu cap de coarda pe urmatoarele lungimi … asa ca plec.

“Traverseul stanga” este de fapt catarare oblic stanga care ma scoate pe un prag.

Aici .. pauza! Imi e frica de cadere, si ma tot chinui la un pas fin. Sa il fac la artificial nu merge! ultima asigurare este la nivelul soldului si urmatoarea este sus .. pe un prag. Ah, 3-4 cm daca as fi fost mai inalta … acest pas nu ar fi fost o problema. Si stau, si o gandesc si o masor pe toate partile, si nu, nu am curaj sa duc acea miscare pana la capat! Of! Of! Of! E numai din cauza fricii de cadere! Stiu ca e asta! Stiu ca e asta, si trebuie sa lupt cu ea!

Dupa indelungi discutii si analize din capul meu, iau horatatea ca trebuie sa ma urc cu incredere pe piciorul drept, pe o priza minuscula, cu mana stanga in blocaj si dreapta la echilibru, apoi sa svacnesc putin si sa prind un prag ce pare bun de jos … dar care daca nu e bun o sa cad! Mda, asta e singura solutie pe care o am! Bun! Iote la ce este bun antrenamentul de Boulder.

Gata?! Curaj?!
– Cata, atent, am plecat … – anunt.
– Hai!

Si … planul a fost bun! A fost perfect! Ah, de ce mi-a luat asa de mult?! Nici macar nu am bratele pompate! A fost asa de usor! Asa de usor! Pe de o parte sunt mandra de mine (ma bucur ca a fost un pas impus pe care am insistat si l-am trecut), pe de alta ma simt putin aiurea fata de Cata ca a trebuit sa ma astepte atata intr-o regrupare nu foarte comoda ca sa imi fac curaj sa trec ..

Faza e ca am trecut asa cum am incercat de prima data. Nici o alta solutie nu s-a aratat mai buna decat asta, doar ca nu am avut curajul sa duc miscarea pana la capat din cauza fricii de cadere, na! Acesta este adevarul!

Continua catarare frumoasa, care solicita in continuare tehnica picioarelor, si care imi place mult! Simt ca am mai mult curaj, si catar cu mai mult elan… 😉

Cand ajung in regrupare, il urmaresc atent pe Cata – IRONICA soarta: el se ridica putin pe varfuri, prinde pragul si se ridica cu usurinta peste el! 😀 Ce tare! Bravo lui ca e inalt! 😀

LUNGIMEA A PATRA este una mai usoara si pleaca oblic stanga peste o fata spalata. Dupa circa 10 metri incepe o portiune verticala cu prize bune ce ajunge sub tavan. Tavanul se trece usor printr-un sprite larg, de unde se continua vertical si se trece peste o fata spalata cu un pas fin (in cazul in care se doreste trecerea la liber). De aici traseul se domoleste si in circa 20 de metri se intra in padure, unde se regrupeaza.

Am plecat!

Lungimea este usurica insa frumoasa. 🙂 Desi descrierea spune ca se continua in sus eu regrupez sub tavan.

Vine si Cata …

🙂

Incep catararea urmand fisura care merge in stanga si asfel ocoleste intr-un fel tavanul…

Apoi ies din raza vizuala a lui Cata si traversez in dreapta unde ajung pe o fata spalata. Acolo nu ma descurc, asa ca o catar la artificial.

Vedere din regruparea din care ma fileaza Cata …

Termin traseul regrupand in creasta la un copac. In spatele lui Cata se vede foarte bine Gradina Zanelor. 🙂

A fost un traseu superb! Vai, ce mult mi-a placut! Dar, vai, ce rau mi-a parut pentru Cata ca nu a putut sa se bucure si el la fel ca mine. 🙁

Cata mi-a tot spus inainte de a face traseul de faptul ca cel care l-a batut (Mircea Noaghiu) a scris si o carte cu acelasi nume, carte pe care isi doreste sa o citeasca.