Data: 2 Septembrie 2012
Locatia: Piatra Craiului – Padina Inchisa
Echipele: eu si Cata, Octavian, Catalin Cretu si Vlad, Vali si Cristina
Traseu: Traseul Surplombelor (6A 6+ A1, 9lc)

Schita realizata de George Stroie si descrierea realizata de Ioana Acsinia au fost preluate de pe eClimb.ro:

Observatie: In momentul in care am catarat noi acest traseu, descrierea Ioanei spunea ca gradul impus al traseului este 7-, adica cel scris pe schita. Ulterior, in urma sugestiilor noastre, gradul din acea descriere a fost modificat la 6+. 🙂

Dupa o zi superba de catarare in Cioranga a traseului Central al Lirei (vezi aici) urma sa vina si marea zi: ziua in care sa cataram traseul Surplombelor.

Da, ne era putin frica de acest traseu, si mai ales de pasajul despre care stiam ca e ” o linie aerisită de pitoane. Lungimea asta are șanse să iasă la liber și… pentru cap cam trebuie să iasă, deoarece are mulți pași impuși de 7- și o zonă de vreo 10 metri neasigurată”. Insa la mine teama se manifesta un pic ciudat: muream de nerabdare sa catar acele lungimi de 7- impus si nu ma puteam hotara pe care sa o aleg, caci functie de acest lucru as fi ales sa intru cap de coarda in prima lungime sau nu ….

Bineinteles ca toate acestea se petreceau strict in capul meu. Nu obisnuiesc sa impartasesc chiar totul, in timp real, cu cei din jurul meu sau cu Cata. 😉

Seara am plecat destul de devreme la culcare lasandu-i pe prietenii nostrii in plina dezbatere a problemei “ce cataram maine?!”.

A doua zi ne trezim pe la 7:00 mancam repede si plecam la drum … spre Coltii Chiliior.

Ajungem la baza traseului pe la ora 9:45 … unde masuram cu interes traseul deja catarat de noi, Izvorul (vezi aici), si traseul care imi creea atatea emotii – frica, entuziasm, nerabdare, curiozitate – Traseul Surplombelor …

– Pleci tu? – imi propune Cata.
– Da, plec! – raspund incercand sa imi maschez putin entuziasmul si grija ca “daca plec acum oare o sa imi pice mie aia cu “pentru cap cam trebuie să iasă, deoarece are mulți pași impuși de 7-“ pe care mi-o doresc asa de mult?!

Eh, ce o fi o fi … Deci acum descrierea pentru PRIMA LUNGIME spune ca “Traseul Surplombelor porneşte iniţial pe o fisură oblic dreapta, pentru a ocoli tavanul de deasupra şi iese pe un petic de iarbă. De acolo, am cotit stânga, pe muchia care se formează deasupra. Paşii nu sunt grei şi traseul este bine asigurat pe această porţiunea. Regruparea este cât de cât comodă, aşezată pe o platformă de stânca.”

Plec cu atentie de-a lungul fisurii, insa catararea e usurica. 🙂

Linia asigurarilor e dispusa putin mai in stanga, dar si pe fisura din dreapta in dreptul careia catararea pare destul de naturala. Insa mai sus (vezi poza de jos) linia pare sa traverseze mai mult in stanga chiar sub surplomba. Pasul acela de traversare mi-a creat ceva emotii caci ar fi trebuit sa folosec la maini o rigleta cam alunecoasa … desi aveam ultima asigurare chiar in dreptul meu.

Pana la urma puterea psihica m-a lasat, asa ca m-am salvat tinand cuiul la echilibru in loc de rigleta si am traversat. Astfel mi-am umplut constiinta de remuscari ca as fi putut sa il trec la liber … 🙁

Dupa traversare se prind niste prize bune si se catara frumos, foarte frumos, in bavareza, sprait, echilibru. 🙂

Imediat dupa ce am ajuns pe iarba ii dau in sus pe o poteca clara langa perete si ajung la o regrupare: Nu e bine! Incerc sa imi potolesc putin entuziasmul si nerabdarea, sa ma ponderez si …. sa caut linia.

Hopa! E acolo, pe muchie! Ma intorc la ultima asigurare situata pe peretele din stanga si incep o catarare frumoasa usor pe partea dreapta a muchiei. desi asigurari sunt suficiente si as fi putut sa ma folosesc de ele, am preferat sa caut solutia la fiecare pas.

Apoi linia pitoanelor mi-a impus o traversare ce m-a dus fix pe muchie. Aici iar am furat-o tinandu-ma la echilibru de un cui si iar am plecat mai departe cu sufletul incarcat de remuscari. Of, of, of!

Pragul de stanca pentru regrupare situat pe partea dreapta a muchiei nu poate fi ratat. 😀

Vine si Cata …

A DOUA LUNGIME traversează dreapta din regrupare, iniţial la liber pentru ca apoi fisura să pornească direct în sus şi să impună un pasaj serios de tras la bucle. Pentru cineva mai scund s-ar putea să fie deja nevoie de pus scăriţa. Pitoanele dese conduc din nou pe muchie, acolo unde se revine la mersul la liber şi traversare mult dreapta până la o regrupare ascunsă de o scobitură în perete. Este imposibil de ratat regruparea, are ataşată o carabă popierească ruginită.

Deci urmeaza o lungime de mult artificial. Ce bine ca e randul lui Cata … 😀

Pe portiunea aceasta se catara liber …

… Apoi incepe catarare din bucla in bucla. Pentru a nu se obosi, Cata a preferat sa foloseasca tot timpul scarita.

– Sa folosesti scarita, da?! – imi spune Cata stiind ca eu mai am tendinta sa ma obosesc aiurea tragandu-ma de bucle prin sistemul tractiuniilor (ce sa ii fac daca ma tine! 😀 )
– Da, da .. o sa catar la modul economic ca sa imi conserv energia pentru lungimile de 7-!! – raspund eu chiar convinsa de ceea ce spun. 🙂

Cica asa arata stramosul spiturilor. Se afla chiar la traversarea stanga ce ne scoate inapoi pe muchie.

Inca o ridicare sau doua si iese pe teren usurel …

In ciuda descrierii si a schitei destul de clare, Cata tot mai bantuie putin pe sus pana gaseste regruparea care se poate gasi mergand in traversare, prin dreapta.

Pana la urma nu m-am putut abtine si tot am mai facut cateva tractiuni. Insa … important e ca am avut intentia sa nu fac asta!! 😀

Si acum .. unde zice ca rapelam?!

Pai da, ca descrierea spune ca “RAPELUL ne-a condus aproximativ 6 metri mai jos, pe o brâniţă cu iarbă pe care am traversat până în regrupare”

A TREIA LUNGIME pornește o bună parte în sus, la tras de bucle (A0), urmată de a doua jumătate, care include un traverseu; totul la superofertă: pus scăiţe. În traversare este un piton care se mişcă liniştit în bătaia vântului, dar se pare ca ţine tracţionări în jos.

– Cata, nu vrei sa te duci tot tu si lungimea aceasta de artificial si ma duc eu cap de coarda pe toate lungimile de 7-? – propun eu “marele” business lui Cata.

Cred ca dorinta imensa de a catara cap de coarda acele lungimi mi se citea pe fata caci, desi initial Cata a ezistat, cand s-a uitat mai bine la mine nu a putut sa imi refuze acest mic capriciu.

Astfel a plecat tot el cap de coarda. Multumesc, multumesc, multumesc!

– Sa folosesti scarita da?! – imi spune iar Cata.
– Da, da … ca vreau sa imi conserv energia pentru lungimile de 7-! – raspund eu iar … de data asta mult mai convinsa de ceea ce spun, si mult mai motivata sa urmez sfatul acesta intocmai. 🙂

Intradevar, de data aceasta mi-am mai ponderat din elan si, cu rabdare, mi-am asezat scarita la fiecare ridicare. 😀

Pe traversare am facut cunostinta si cu acel cui care “se mişcă liniştit în bătaia vântului”. Din pacate, nu numai ca se misca linistit insa eu am rams cu el in mana atunci cand am vrut sa imi recuperz bucla. L-am asezat la locul lui fix asa cum l-am gasit.

Nu stiu ce sa va raspund la intrebarea “fara acest cui se poate trece?” caci eu am trecut ajutandu-ma bine de tot de el insa puteti sa intrati in traseu sperand ca echipele care au intrat dupa noi au avut grija sa il aseze la loc asa cum am facut noi, sau sperand ca va puteti intinde suficient de mult la al doilea cui. Cel mai bine e sa luati cu voi un ciocan si un piton la voi pentru siguranta!

A PATRA LUNGIME: Deasupra regrupării tronează un horn mai mult sau mai puțin negru, dar care pare ușor de abordat. Hornul este urmat de o fisură pe care merge linia de pitoane, pentru a traversa oblic dreapta spre regrupare.

Aceasta este una din lungimile cu 7- asa ca e randul meu. Ura!!!

Plec! Desi de jos nu se vede nici o asigurare, catararea este faina si usurica.

– Sa pui o nuca sau un frend! – imi spune Cata
– Pai e asa de usor si de fain ca nu are rost sa ma opresc si sa imi consum energia ca sa asigur! – ma gandesc…. doar…

..dar nu ii raspund nimic caci nu am timp sa vorbesc: in 2-3 miscari sunt sus la primele asigurari, doua asigurari paralele. Arata ambele asa de urat incat nu am incredere in nici unul asa ca le asigur pe amandoua. 😀

In contiuare catararea este la fel de frumoasa.

Apoi urmeaza si acea fisura de 7- pe care eu nu o simt de 7-, ba chiar destul de usoara si bine asigurata. Hiu, prima incercare am trecut-o cu succes.

Descrierea si schita spun ca urmatoarea lungime este mai usurica adica A CINCEA LUNGIME are gradul 5+ şi ocoleşte pe stânga muchia care se desfăşoară deasupra. Ieşirea grandioasă are loc printre jnepeni :P. Ca şi în precedenta lungime de coardă, paşii sunt uşori şi ies la liber. Traseul Surplombelor se întâlnește cu Traseul Izvorul în regrupare, pe crestulița care oferă o privire de ansamblu câtre Padina Închisă.

Asadar e randul lui Cata, nu?! 😀

E usor asa ca inainteaza rapid …

Il urmez repede, repede, caci vine randul meu. Urmeaza ACEA lungime despre care descrierea spune ca LUNGIMEA A SASEA pornește din dreapta, paralel cu Traseul Izvorul. Se vede din regrupare o linie aerisită de pitoane. Lungimea asta are șanse să iasă la liber și… pentru cap cam trebuie să iasă, deoarece are mulți pași impuși de 6+ și o zonă de vreo 10 metri neasigurată. Regruparea, pe o altă creastă frumoasă.

Hmmm… asigurarile nu par asa de aerisite din unghiul asta … dar sa vedem! 🙂

Inca doua rotiri de umeri, inca doua rotiri de cap, inspir si expir adanc, plec ….

Un pas interesant chiar la plecare, apoi mai usurel, bine asigurat. 🙂

Nu ma grabesc si sunt atenta la fiecare pas. Nu e greu, dar cine stie ce e mai sus?! 🙂 Am grija ca tot timpul sa ajung in pozitii bine echilibrate si comode, sa-mi scutur bratele, si sa ma odihnesc.

Catararea e un pic mai delicata ca pana acum si, de multe ori, solutiile nu sunt chiar evidente la prima vedere. Insa, desi sunt suficiente cuie pentru a ma ajuta de ele, prefer sa lucrez fiecare pasaj la liber caci imi place prea mult. Astfel inaintez … cu emotii …

Apoi ajung la un pasaj prea dificil pentru mine dar unde exista cuie mai dese, parca dispuse special pentru maneva “tras de bucle”. Asa ca inainte de a ma trage de bucle ma odihnesc, caci soarele mi-a incins picioarele. 🙂

Imediat dupa acel pasaj ies pe teren mai usor si, bineinteles, mai slab asigurat. Cum ramasesem fara bucle echipate am regrupat agatata dupa un tanc imens. 🙂

Mai are un pic si ajunge la mine …

… si trecem de partea cealalta a tancului. Soarele arde asa de tare! Ma asez la umbra dupa tancul la care regrupasem initial pe partea opusa … 🙂

Inspre urmatoarea lungime interesanta Cata strabate A SAPTEA LUNGIME de coarda care este comună cu Traseul Izvor și anume o creastă de aproximativ 40 de metri care conduce la un alt perete, asediat de jnepeni.

Vin si eu … insa nu pot sa scap din ochi ACEL diedru care imi ramasese bine intiparit in memorie din ziua in care am catarat Izvorul (vezi aici)…

Da, vederea acestei lungimi de coarda a fost cea care m-a facut sa imi doresc sa catar traseul Surpombelor inca de atunci …

A OPTA LUNGIME de coadra incepe pe o fata, si o traversare stanga ce ne duce pe un diedru aflat pe față căzută, care apoi traversează o mică surplombiță. Cuiele ne scot putin in dreapta. De aici ori se taverseaza stanga, traversare destul de delicata, in un diedru clar unde se gasesc asigurari fixe, ori se poate merge drept in sus pe teren mai usurel, fata protectii fixe insa cu posibiitati multiple de amplasat mobile.

Catararea pana in diedru este usurica…

Odata ajuns in diedrul cazut cuiele isi fac aparitia. Catararea e foarte foarte frumoasa. 🙂

Cuiele ma conduc intai direct in sus de-a lungul fisurii din stanga, apoi in traversare usor dreapta ce ma scoate pe un prag de stanca, sub o succesiune de hornulete. Acolo pe prag exista un cui foarte sanatos.

In continuare intai incerc sa traversez in diedrul din stanga insa frecarea corzilor si acel diedru atat de perfect ce se zareste ma descurajeaza. Pana la urma hotarasc sa continui ii sus. Terenul nu e greu deloc …

In cele din urma ajung pe o platforma de iarba si regrupez la un copac.

Ar mai fi fost o lungime de coarda de catarat mai usoara, insa cum era foarte cald, am hotarat sa nu o mai cataram. 🙂

RETRAGERE: Se merge prin jnepeni pana la peretele din spatele meu (vezi poza de mai sus) unde se afla o poteca foarte bine definita. Se merge pe aceasta poteca pe diagonala pe la baza peretilor. Atentie, uneori poteca pare sa continue in jos si sa se indeparteze de pereti: nu e bine!

Noi am avut grija sa urmarim poteca pe langa pereti ne-a scos in Padina Sindileriei pe marcajul cruce rosie.

Pana la urma traseul nu a fost chiar asa de greu. Le multumim lui George si Ioanei pentru schita si descriere.

Ulterior am vorbit cu Octavian si Catalin Cretu care catarasera lungimea a opta de doua ori: o data pentru traseul Izvorul si o data pentru traseul Surplombelor. Ei au fost cei care mi-au confirmat ca daca as fi traversat stanga in diedrul acela perfect as fi gasit suficiente asigurari, si as fi avut parte de o catarare superba. 🙂 Asta e! Data viitoare! 😉

Si filmuletul realizat de Cata: