Data: 1 Septembrie 2012
Locatia: Piatra Craiului – Cioranga
Echipele: eu si Cata, Octavian, Catalin Cretu si Vlad, Vali si Cristina
Traseu: Traseul Central al Lirei, 5A (6 A0 sau 7-/7) din Peretele Lirei

Schita si descrierea realizate de Tori, preluate de pe eClimb:

Pentru weekendul ce urma nu aveam un plan. Stiam doar ca tocmai fusesem prin Piatra Craiului (vezi aici) si ca am fi “gustat” si altceva. Si mai stiam ca la urmatoarea iesire in Piatra Craiului as vrea sa catar Traseul Surplombelor.

Insa cum Octavian, Vio si Catalin Cretu tocmai se intorsesera din Alpi, muream de nerabdare sa ii vedem. In primul rand pentru ca ne era dor de ei! Si in al doilea rand pentru ca stiam ca au o poveste: Frendo Spur (click aici). BRAVO!

Ei si-au anuntat intentia de a veni in Crai. Cel care a fost de neclintit a fost Catalin Cretu care dorea, musai, sa catere Traseul Surplombelor, supranumit si “cel mai greu traseu din Piatra Craiului”. Ce coincidenta!

Mmmmmm… fie! Venim si noi in Crai! Dar ce facem prima zi? Google it! Google it! Google it! (pentru mamita -> formula americana, mai de jargon, care vrea sa zica sa cauti pe Google) 🙂 … si … Am gasit!

Hmmm … oare nu chiar de Traseul Central al Lirei imi spusese Nusu in regrupare pe cand cataram Traseul Scorpionul (vezi aici)?! Gata .. i-a venit randul! Apropo: Nusu este cel care a deschis/batut aceasta linie!

Vineri seara ne vedem cu Octavian si Vio in Bucuresti. Ce bine! M-am bucurat asa de mult sa ii revad incat mi-a venit sa ii strang in brate … dar cum nu imi sta in fire, m-am abtinut. 🙂 Ne-am adunat toti intr-o masina si am plecat, galagiosi, spre minunatul Crai.

Dimineata ne vedem si cu Catalin Cretu, Vlad Condratov, Vali Chiriac si sotia lui Cristina. Dupa un mic dejun printre oameni faini, ne impartim:
* Echipa Octavian, Catalin si Vlad in Traseul Surpombelor
* Echipa Vali si Cristina in Traseul Lespezile Lirei (pe care l-am catarat si noi in urma cu 2 ani, vezi aici)
* Echipa Silvia si Catalin (adica noi) in Traseul Central al Lirei

Astfel plecam la drum alaturi de Vali si Cristina, relaxati si cu mult chef de vorba.

Din Braul Cioranga … Se intra in Canionul Cioranga si inaintam aproximativ 150m. In acel moment pe stanga avem o fata compacta si puternic concretionata. Incepem traseul din acest punct. se urca 7-8 metri drept in sus, apoi se face un scurt traverseu la stanga apoi urcam pe o rampa oblica dreapta cam 8-10m pana in regrupare (o brana orizontala comoda). Pentru regrupare noi am folosit piton tip lama cu inel si un friend mic.

Nu ne luam ramas bun de la partenerii nostri de drum, caci urma sa ne tot vedem in aceea zi, cele doua trasee mergand mai sus foarte aproape unul de altul … 🙂

Din poza de pe eClimb reusim destul de usor sa recunoastem intrarea in traseu. De mentionat ca primele 2 lungimi ale acestui traseu sunt integral pe mobile!

Fara ezitare, Cata se pregateste sa plece primul cap de coarda, si pleaca!
– Hmmmm .. oare dupa ce criteriu is alege el cand sa plece cap de coarda in prima lungime dintr-un traseu, si cand nu?! – ma intreb eu in sinea mea … Incearca sa ma protejeze de lungimile expuse unde as putea sa cad si sa ma accidentez?

Prima lungime nu are asigurari fixe, insa exista posibilitati multiple pentru amplasamentul mobilelor. In plus, e foarte usoara! 😀

Dupa ce a montat o nuca, a efectuat traverseul stanga …

Si a prins rampa oblica ce l-a condus intr-un punct fain de regrupat, pe o brana… Aici a regrupat la 2 nuci. De mentionat ca noi nu am avut cuie si ciocan la noi … Ne-am descurcat cu ce am avut: un set de nuci si 6 friend-uri! Cata imi atragea atentia asupra zadei (conifer) de langa el: “trebuie sa mai creasca putin, si se va putea regrupa foarte bine aici in viitor!” 😀

In lungimea a doua se pleaca printr-un traverseu de 2 metri catre stanga, apoi 8-10m drept in sus urmand ca din acel punct sa ne inscriem pe o traiectorie oblic stanga (fara a traversa prea mult in stanga). Am regrupat dupa 58m in dreptul unei mici tufe de jnepeni folosind o nuca mare (DMM nr. 10), un friend mare (rock empire nr. 4 sau 5) si un piton tip “P”. Pe parcursul acestei lungimi depasim in mod succesiv praguri de 4-6m separate de brane. Plasamentele pentru protectii mobile sunt multiple si in plus, cu ceva grija, gasim si clepsidre.

Eu am traversat si am plecat pe o linie evidenta drept in sus.

Catararea de inceput e frumoasa …

… dar putin mai sus incepe balaureala. Terenul e la fel peste tot. Nu exista o linie clara. Asa ca am mers ba in sus, ba usor stanga. Nu am reusit sa asigur foarte des, si nici nu ar fi fost idicat. Insa a fost un exercitiu foarte bun de identificat locuri bune de asigurat, si de montat mobile. Simt cum incep sa controlez tot mai bine aceasta tehnica si sa imi dau seama din ochi de dimensiunea nucii sau a friend-ului care s-ar potrivi intr-o anumita fisura din teren. 🙂

La un moment dat am ajuns la un loc bun de regrupare, doar ca nu prea mai aveam pe ham mobile care sa se potriveasca … asa ca m-am salvat catarand printre niste jnepeni in dreapta. Tineam minte ca Muchia Bondarului se afla fix deasupra mea si ca as putea regrupa acolo la cuie.

Avand corzi de 50m, Cata a trebuit sa plece si el. Cam asa arata terenul in jurul lui Cata…

Am catarat concomitent cam 15m, pana am ajuns chiar in traseul Muchia Bondarului, si am regrupat la un cui foarte bun. Pe de o parte ma simteam in schema, pe de alta aveam un mare semn de intrebare pe unde ar putea continua traseul.

Din acel punct i-am putut urmari pe Vali si Cristina in Lespezile Lirei.

Cata ma fotografiaza in regrupare. Chiar aici incepe si partea cea mai interesanta din traseul Muchia Bondarului pe care il catarasem in vara aceasta (vezi aici) …

– Ai iesit prea sus! Mult prea sus! – imi spune Cata cand ajunge la mine.
– Eh, asta e! – raspund gandindu-ma ca mi-a picat mie sa ma duc cap de coarda in lungimea cea mai urata din tot traseul.

Mai departe spune ca Lungimea a treia consta intr-o traversare orizontala la stanga lunga de 20m pana intr-un jgheab unde intalnim primul piton (tip “P”) foarte solid. Aici regrupam iar dupa preferinte, se poate consolida regruparea cu inca un piton (de data aceasta, unul din “garderoba proprie”). Din acest punct, dificultatile tehnice ale traseului cresc (odata cu numarul de asigurari fixe).

Dupa o pauza de orientare hotaram sa rapelam diagonal dreapta pentru a reintra in traseul nostru, si sa cautam cuiul tip “P”.

Un rapel scurt…

Acolo ajungem intr-un loc unde gasim o carabiniera pompiereasca. Simtim ca am ajuns pe linia traseului Surplomba Hornului. Ar fi pacat sa ratam traseul nostru, nu?!

Inca un rapel! Cristina se vede in fundal … 😀

Dupa al doilea rapel Cata nu a gasit cuiul in “P” insa a ajuns undeva in jgheab sub semicilindrul despre care citisem in descriere:

In a patra lungime, direct in sus, dupa 3 metri de la plecarea din regrupare jgheabul se ingusteaza devenind un semicilindru aproape perfect cu diametrul de aproximativ 1m, catararea lui fiind extrem de interesanta.pe cei aproximativ 20 metri ai lui intalnim patru pitoane (singurele de pe aceasta lungime). La iesirea din jgheab, intalnim un mic diedru de 4m, apoi inaintam pe o fata usor cazuta cu prize generoase fara a mai intalni niciun piton pana in regrupare (o brana foarte comoda), asigurarile plasandu-se dupa placul si priceperea cataratorilor. Lungimea are in total 50 de metri.

Cum nici cuiul in “P” nu l-am gasit, nici “garderoba proprie” de cuie nu am avut cu noi, am regrupat la mobile.

Mai departe e randul lui Cata, caci rapelurile nu se pun. 😉

Chiar la intrarea in semicilindru gaseste un cui bun de asigurare si de-a lungul lui continua sa gaseasca asigurari fixe dispuse la distante acceptabile.

De aici de jos catararea pare faina! 🙂

Imediat ce s-a intins coarda, am plecat din regrupare cam 3m si am mers concomitent cu Cata care a ales sa regrupeze pe brana in extremitatea dreapta, pentru a avea un unghi fain de poze si pentru a sta la umbra. 🙂

Spuneam ca din regrupare catararea pe aceasta lungime pare faina?! In realitate este absolut superba! Peretii cilindrului au o consistenta spongioasa faina de prize de picioare si de agatat mainile in porii acestuia. Catararea e inedita! Iar asigurarile intalnite sunt suficiente!

Ajung si eu pe brana … unde decid sa mut regruparea in centru, la locul ei! 😛

Lungimea a 5-a incepe usor in stanga si apoi in sus. Dupa aproximativ 20 metri traversam dreapta 3-4 metri pana la o fisura clara. Cataram pe fisura pana in regrupare care se afla 15 metri mai sus sila 2 metri in drepta. Pe aceasta lungime nu avem nevoie de asigurari suplimentare. Din punct de vedere al dificultatilor tehnice, aceasta lungime ofera cele mai “tari” pasaje.

“Cele mai tari pasaje”! Imi place cum suna. Nu mai iau mobile la mine, si plec hotarata sa incerc sa o catar la liber. 🙂

Incepe cu cateva pasaje de catarare frumoasa. De asigurari nu duc lipsa! 🙂

Nu e usor. Insa nu ma grabesc. Incerc sa anticipez miscarile, “sa catar mai intai cu ochii”, si apoi sa ma duc frumos. E o placere!

Dupa traversare ajung sub fisura …

Aici isi fac aparitia cateva pasaje mai delicate, destul de sustinute. Imi place! Imi place mult de tot! Insa cum nu vreau sa o fur, prefer sa ma opresc intr-un cui ca sa imi mai trag suflul si sa imi scutur antebratele pompate.

Vedere de sus … 😀

Inca putina odihna si plec. 😀

Chiar la iesirea din fisura a tebuit sa imi fac curaj pentru a efectua o traversare destul de delicata, obligatoriu la liber, pana in regrupare! Frumos! Tare frumos! Entuziasmul a pus stapanire pe mine!

Ajunge si Cata putin sub traverseului delicat …

Cristina e in plina actiune: chiar in zona surplombei din traseul Lespezile Lirei! Bravo!!

Asa … acum zice ca la inceputul ultimei lungimi ne cataram usor spre dreapta spre tavanul din traseul Surplomba Hornului. Il depasim si avem grija sa nu intram pe linia traseului sus amintit, traseul nostru mentinandu-se tot timpul putin in stanga. La 6-7m deasupra tavanului intalnim o fata destul de compacta, depasirea ei necesitand atentie. Cea mai comoda posibilitate de a asigura acest pasaj a fost sa batem un piton intr-o mica fisura dintr-o alveola. Deasupta acestui pasaj intalnim deja jnepeni si putem considera traseul terminat, regruparea facandu-se la alegere la radacinile acestora.

– Cata, vrei sa ma lasi pe mine?! – il intreb cu un glas rugator, greu de refuzat … 😀
– Bine, daca vrei sa te duci …

Ura! Ura! De data aceasta iau la mine si asigurari mobile si imediat plec pe linia pitoanelor, diagonal dreapta.

Pana sub tavan catararea este usurica si frumoasa. Acolo, si sub tavan si deasupra tavanului am gasit pitoane la care am asigurat.

Prima abordare de a trece tavanul …

… Care nu imi iese. Dar cum nu am vrut sa o fur si sa ma trag de bucle, am preferat sa caut o alta solutie. Am traversat 1-2m sub tavan pana am ajuns in dreptul unei fisuri perpendiculare pe tavan si am catarat in bavareza.

Si nu, nu am trecut prin traseul Surplombele Hornului. Spun asta cu incredere pentru ca se mai vedea o linie foarte clara de pitoane la 2-3m mai in dreapta. 🙂

Deasupra surplombei terenul arata inca bine din punct de vedere al catararii, insa nu ma grabesc sa ii dau in sus. Imi e frica de “fata destul de compacta” pentru ca nu vreau sa ajung in mijlocul ei, fara sa fi apucat sa asigur.

La doar trei sau patru metrii in dreapta se vede linia pitoanelor din Surplombele Hornului. Avand in vede ca din acest punct nu se mai vad asigurari in sus, am avut nevoie de un pic de psihic pentru a NU ma lasa instinctului de a traversa in aceasta. 😀

Imi fac curaj si ii dau in sus iar asigurarile fixe, in continuare, isi fac aparitia.

La un moment dat ajung pe o fata mai compacta, unde am amplasat o nuca, si, dupa o mica cugetare, am gasit o solutie de catarare destul de facila. 🙂

Am regrupat chiar sub jnepeni, la doua cuie bune. Ce frumos a fost!

Cata vine si el si fotografiaza cum se vede terenul in sus imediat dupa trecerea surplombei…

Nuca pusa de mine. Cum sa nu ai incredere in asa amplasament?! 😛

     

Imediat dupa iesirea dn traseu ne intalnim cu Vali si Cristina. 🙂

Ratacim putin prin jnepeni, insa nu dupa mult timp iesim iar la …. Ghici! Acul de la AMVON, normal! 😉

Urmeaza coborarea pe Valcelul cu Smardar care mai apoi da in Valcelul cu Fereastra … 🙂

Pe drum ne-am cam intins la povesti, asa ca am ajuns jos la Plaiul Foii abia cand s-a intunecat, destul de odihniti insa. 😀

La scurt timp s-a strans toata echipa: veselie mare! 😛

Dar cum planurile de a doua zi ne cam creau emotii mie si lui Cata, am preferat sa plecam mai devreme la culcare.