Data: 19 August 2012
Locatia: Bucegi – Costila
Echipele: eu si Cata
Trasee: Fisura Mult Dorita (5B, 6lc) din Peretele Vulturilor

Schita si descrierea sunt preluate de pe blog-ul Cameliei:

Dupa ce, cu o zi inainte, reusisem sa ne atingem marele obiectiv pentru acest weekend, Traseul Sperantelor din Peretele Vaii Albe, eu m-am simtit lipsita de idei si total demotivata pentru a mai face altceva. Catalin, insa, era in cu totul alta stare.
– Daca tot suntem aici si ne-am chinuit sa caram toate necesare ca sa dormim la refugiul Costila, hai sa cataram si azi ceva: Fisura Mult Dorita! (FMD).

Mare dreptate avea. Dar lenea ma complesea. 😀 In plus, in aceeasi zi se anuntasera lucrari de reamenajare in Peretele Vulturilor a traseului Inominata pe care il catarasem cu cateva saptamani in urma (vezi aici) si se presupunea sa cataram FMD plecand din Brana Suspendata, cu apropiere pe la “La Panda”. Eu mi-as fi dorit sa o catar de jos, cu primele lungimi din Traseul Policandru … chiar daca il mai catarasem o data in trecut (vezi aici).

Pana la urma ma supun dorintei lui Catalin si plecam spre La Panda … Pe drum, insa, pentru a mai cadea un pic la pace cu mine, Cata propune pauza de picoteca. O da! 🙂

Imediat dupa minunata pauza de picoteca, cand ne pregateam sa ne continuam drumul spre baza traseului, Cata imi arata din departare superba fisura din traseul nostru. Vai ce bine arata!! O la la!

In clipa imediat urmatoare ma simteam 100% motivata sa ajungem cat mai repede la baza traseului. Ba mai mult, in mintea mea isi facea loc gandul: Oare o sa imi pice mie lungimea cu fisura? Si daca nu, oare o sa ma lase pe mine, Cata, sa o catar cap de coarda?

Traseul propriu-zis incepe pe Brana Suspendata, dar pentru a-i conferi lungimea necesara unui sesar, se fac primele lungimi din Tr. Policandru.

La baza traseului pe Brana Suspendata .. 🙂

Prima lungime (aici noi am facut 2 in 1) Traseul incepe cu un pas taricel pe o fata compacta dupa care urmeaza un diedru vertical. Se traverseaza drepta pe o brana. Se urca pe o fata scurta si din nou pe o brana. Depasim o mica surplomba si o fisura ne conduce la regrupare sub un tavan. Lungimea asa cum am facut-o noi, reunind primele doua lungimi din descrierea lui Octavian Bratila are 50 de metri…

Inca de la refugiul Costila fusesem avertizati ca fix la plecare exista un pas de 7-, si ca posibilitatea de asigurare apare abia dupa trecerea acestuia. Aici Bivuacu montase un spit de asigurare insa un alt catarator a scos urechea … din motivele lui “etice”.

– Pleci tu? – ma intreaba Cata.
– Oky! Sa vedem!

Prima incercare de a pleca si de a ma echilibra pe picioare pentru a putea asigura a esuat. In tot acest proces Cata a fost in spatele meu si mi-a oferit tot suportul fizic. 😀
– Cata, vrei sa incerci si tu? – intreb.
– Bine, hai sa incerc si eu! – raspunde.
– De fapt … hai sa mai incerc o data, si daca nu imi iese, incerci si tu.

A doua incercare, m-am asezat mai bine pe picioare, deja ma familiarizasem cu o miscare (genul acela de miscare nu facusem pana atunci decat la sala de catarare, poate boulder, si nicidecum la stanca 😀 ) si, fara sa constientizez cum, ajung intr-o pozitie perfect echilibrata pentru a asigura primul cui. Ura!! De aici e mai lejer … urmaresc diedrul, si cum sunt asigurata, ma chinui sa il scot la liber.

Catarare continua un pic mai usor, insa foarte foarte frumos. La un moment dat am ajuns la baza unui diedru clar, pe o brana comoda, deasupra caruia se afla tavanul sub care trebuia sa regrupez. Cum pe brana nu am gasit decat un cui pe jumatate scos, si cum nu aveam asigurari mobile la mine, am catrat diedrul mai sus mentionat pana chiar sub tavan, unde am regrupat la 2 cuie bune. Din pacate, regruparea aleasa de mine nu a fost chiar cea mai comoda alegere … 😀

Vine si Cata …

Lungimea a doua – depasim un tavan triunghiular prin partea stanga si iesim in Brana Interzisa.. Traversam dreapta si urcam printr-o portiune inverzita. Dupa o fata compacta regrupam pe o brana.

Lungimea aceasta s-a dus Catalin cap de coarda. A depasit tavanul la artificial … si a avut grija sa imi lase scarita si bucle lungi ca sa trec si eu mai economic. 🙂

Apoi a urmat o zona mai usurica …

Lungimea a treia – Se urca pe o fisura usor surplombata. Dupa o noua serie de fisuri urcam o fata. Regrupam sub marea surplomba.

Eu aici am regrupat la doua cuie legate cu o cordelina. Lungimea mi s-a parut destul de scurta…

Lui Cata nu i-a placut regruparea mea pe brana comoda la cele doua cuie solide, asa ca a plecat in sus cu gandul sa regrupeze chiar la baza superbei fisuri. 🙂

Lungimea 4 – O fisura ne conduce pana la baza surplombei. De aici traversam dreapta pe sub surplomba si urcam in continuare pe fisura. In partea de sus este o pana de lemn. Dificultateas scade treptat. Dupa 50 metri se regrupeaza pe o brana. Aceasta lungime mi s-a parut cea mai dificila din traseu dar si cea mai frumoasa.

Ajuns acolo a regrupat la un cui foarte bun si un friend… o regrpare mai putin comoda. 😀

– Cata, ma lasi pe mine sa ma duc cap de coarda pe fisura? Arata super fain!! – il rog.
– Vrei tu?! – intreaba Cata un pic ezitant …
– O da! Imi doresc foarte foarte mult.
– Bine, hai, du-te!

Plina de entuziasm, plec!

Catararea e su…uperba! 😀

Ma ambitionez sa o fac la liber fie ce o fi ..

… insa, obosita deja dupa Tr Sperantelor, esuez! Cum mi se pompasera antebratele fac o pauza de fotografie. 😉

Dupa fisura surplombata, aceasta continua vertical in sus presupunand in continuare o catarare frumoasa in sprait, bavareza, si/sau ramonaj.

Desi avem corzi de 50m si ultima regrupare este deja putin mai sus, Cata a trebuit sa plece 3-4 m (mers simultan) ca sa imi permita mie sa regrupez pe o brana foarte confortabila. 🙂

Lungimea 5 si ultima – ne scoate in creasta aproape de Brana Aeriana. Este o lungime usoara dar friabila.

Si … am terminat!

– Ti-a placut?!

A fost un weekend placut, plin de realizari. 🙂