Perioada: 18 August 2012
Locatia: Bucegi – Costila
Echipele: eu si Cata
Trasee: Sperantelor (6B, 14lc) din Peretele Vaii Albe

Schita:

Ideea …

Din momentul in care i-am vazut pe Maria si Mardare in Traseul Spertantelor din peretele Vaii Albe (vezi aici) ne-am dorit si noi sa cataram acest traseu.
– Chiar, noi nu am catarat in Peretele Vaii Albe decat Fisura Albastra varianta Mosului! Ar trebui sa incepem sa mai cataram si altre trasee in Pertele Vaii Albe, nu?! – mi-a spus Cata la momentul respeciv.
– Da, oh da, ar fi o treaba! Deci venim sa cataram si noi Sperantelor?! – raspund eu cu entuziasm.

Astfel a luat nastere ideea…

Decizia …

Urmatoarea saptamana ma intalnesc la sala de escalada cu Maria si Mardare:
– Da, e usor … stai linistita! Si foarte foarte frumos! Traseul acesta este cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat pana acum! – ma incurajeaza Maria.
– Gradul impus e 6+! Nu, nu mai mult, doar ca e lung si ai de bobinat la el ca e sustinut! – ma informeaza Mardare.

Ah ce bine, ah ce bine, ah ce bine! – imi salta inima in piept de bucurie ca o sa merg in Valea Alba.

Din pacate, in jurul meu si-au facut simtita prezenta si alte voci mai putin incurajatoare ca de exemplu:
– Daca nu cateri gradul 7 relaxat, nu prea ai ce sa cauti in traseul asta! – vocea 1.
– Nu poti sa te duci asa, trebuie sa te antrenezi ca sa te bucuri de el caci altfel doar te chinui! – vocea 2.

Astfel, in sufletul meu s-a strecurat indoiala – si a inceput batalia:
– Vreau sa ma duc, trebuie sa ma duc, imi doresc asa de mult sa ma duc! – imi spuneam in sinea mea pe de-o parte.
– Ah, dar uite ce zice lumea: e greu, o sa ma chinui, o sa ma prinda noaptea probabil in traseu, o sa fac bivuac in perete asa cum s-a intamplat atunci in Fisura Albastra cand gresisem linia si intrasem in Diedrul Pupezei(vezi aici) – imi spuneam pe de de alta parte.

Era adevarat si faptul ca eram la sala de escalada dupa o pauza de cateva luni, si, raportat la alti cataratori de acolo, ma simteam inferioara.
– Da, dar chiar daca la sala ma dau prost, pe stanca ma simt excelent!! Chiar si pe conglomerat! Niciodata nu m-am simtit asa de bine pe conglomerat cum m-am simtit sezonul asta! Si vara asta am iesit in fiecare weekend la stanca!- ma incurajam singura.

Nu stiu daca Catalin a avut asemenea griji, insa in timp ce eu ma gandeam si ma razgandeam, el se mentinea PRO. 😀

Gata! Mergem weekendul care vine! Ne bagam!

Asfel mi-am tot repetat in gand “Noi putem, noi putem, noi o sa reusim, da, noi putem …”

Printam schita si descrierea de pe blogul Silviei Iordache. Analizam de asemenea descrierea cu poze a lui Catalin Cretu din Iasi (vezi aici) si … La drum!

Povestea …

Plecam din Bucuresti vineri seara. Urcam la Refugiul Costila alaturi de un alt grup de cataratori. Cand am ajuns, refugiul era destul de gol, insa din jumatate in jumatate de ora isi faceau aparitia tot mai multi… si asa refugiul s-a umplut pana la refuz. In timpul acesta eu dormeam … cu bandana pe ochi si doapele in urechi. 😀

Dimineata la ora 4:30 ne trezim si incepem sa mancam ceva. Bivuacu si Ioana doreau sa intre in traseul Just Another Fucking Day in Peretele Vaii Albe (povestea Ioanei aici), si cum noi nu mai fusesem de mult in Valea Alba (3 ani) si nu eram foarte siguri pe noi ca o sa nimerim poteca, am hotarat sa mergem in urma lor.

Astfel, la ora ~6:30 eram la baza traseului nostru … la “bolovan”!

Lungimea 1: De la Bolovan se parcurg cativa metri cu pamant si friabil pana la o fisura care incepe sa se desfasoare usor spre stanga. Atentie, desi este usor, prima asigurare este cam sus (17m.). Regruparea este comoda, pe o mica platforma de stanca, la baza unei fisuri bine conturate.

Gata, toata frica, indoiala si teama o las la baza traseului si, plina de entuziasm, plec cap de coarda pe prima lungime. 🙂

     

Prima lungime m-a surprins prin faptul ca mi s-a parut foarte scurta … Vine si Cata!

In jurul nostru soarele coloreaza totul atat de frumos in lumina sa calda…

Lungimea 2: Incepe drept in sus, prinzand fisura amintita. Are o mica “burtica” putin mai sus se regrupare. Lungimea este verticala, fisura merge frumos la bavareza si este putin friabila. La sfarsitul fisurii incepe un traverseu la dreapta pe niste placi de gresie, asigurarile sunt cam incomode, la nivelul picioarelor. Regruparea se face pe un mic pragulet de stanca.

E randul lui Cata. Fisura de plecare arata asa de bine! Intre timp ajung la baza peretelui Vaii Albe si Raul cu Andrei care planificau sa intre in Fisura Albastra Directa. Ne surprind in actiune! 😀

     

Cata urmareste linia cuielor in traversare … Ca sa nu imi intepeneasca gatul il mai rasucesc stanga-dreapta si ma uit in jur … 😀

     

Ma bucur de catarare. E superb! E frumos! Nu e deloc chinuitor!!

     

Sunt concentrata la maxim! Inca o ridicare … 🙂

     

Lungimea 3: Deasupra regruparii, cam pe toata zone se afla un tavan. Din regrupare se pleaca catre stanga pe o fisura oblica care conduce la tavan. Urmeaza o portiune incomoda pe sub tavan catre stanga, pe un fel de polita de gresie. In extremitatea stanga tavanul formeaza un diedru. Aici se traverseaza tot in stanga, si dupa inca 4 metri se regrupeaza comod. Lungimea este spectaculoasa si scurta.

Hmmm … suna interesant! 🙂

     

E greu, si imi caut pozitia cea mai confortabila pentru a face traversarea … Muncesc sa o fac la liber, atunci cand, totusi, am posibilitatea de a ma salva tinandu-ma de un cui …doar ca acum nu e cazul. Ultimul cui l-am lasat in dreapta mea. 🙂

     

Toate lungimile mi se par foarte scurte. Vine si Cata …

Lungimea 4: Din regrupare se traverseaza in stanga o muchiuta si apoi in sus pe o fisura care are o mica burtica. Se face putin dreapta ca sa se intre sub o arcada mica. Se trece, apoi se merge in stanga. O ultima fata verticala conduce in traverseu catre stanga la “Triunghiul de iarba” unde se regrupeaza comod.

Despre aceasta lungime Catalin Cretu atentionase ca “se vede un piton P chiar in sus, pe fisura din fata, dar traseul corect e in stinga, unde veti gasi mai multe asigurari” sau ca “Se traverseaza, apoi, scurt, in stinga, pina la o fata fara nici o asigurare, pe care se continua 4-5 m in stinga. Vlad a pus aici o nuca si o scarita intr-un cliff, eu le-am recuperat si am trecut liber, pe niste prize bunicele, dar greu de observat (buzunare mici specifice conglomeratului).” insa Cata nu a folosit scarita sau clif, s-a descurcat sa treaca la liber.

Regruparea comoda la “Triughiul de iarba” …

     

Cu monumentul Eroilor si peretele cu Albisoarele Caraimanului in fundal … 🙂

Lungimea 5: Se urca diedrul vertical de deasupra triunghiului de iarba, apoi usor dreapta pana in regrupare, peste o fata cu “muste”.

Despre aceasta lungime aveam informatii foarte pretioase din albumul lui Catalin Cretu care spunea ca “Trec un diedru clar dupa care urmeaza o fata cu alveole, nu foarte grea. Aici vad o linie de pitoane in stinga, pe alt diederu si ma duc intins spre ea, dar dupa 6-7 m fara asigurare imi dau seama ca am gresit, ca linia respectiva nu e din Sperante. Trebuie sa descatar si e destul de greu, ca urcasem liber, fara asigurari, o bavareza de grad 6 (usor de urcat, mai greu de coborit). Aici trebuie regrupat la 2-3 pitoane (fara ancora!) pe fata cu alveole. Eu am urcat mai sus, parindu-mi-se prea scurta lungimea si am regrupat intr-o grota, cu un piton slab si doua frienduri. Din pacate, bijbiind aiurea pe aici, am pierdut ceva timp.”

Incep catararea diedrului …

     

Imediat dupa ce traversez fata cu “muste” zaresc linia gresita despre care mentionase Catalin Cretu in descrierea sa. Daca nu stiam, cu singuranta as fi fost tentata sa continui catararea in sus. Apoi, cu greu identific un cui intr-o fisura, ascuns de un smoc de iarba. Asigur si ii dau diagonala dreapta sus. Aproape ca ajung in grota … Ups! Nu e bine! Descatar un pic, si zaresc langa cuiul la care asigurasem inca un cui, un pic mai sus, mare, solid, dar foarte bine ascuns in iarba! Aici e reguparea! 🙂

– Ti-a placut diedrul?! – eu. 😉
– Daaa…, foarte frumos! – Cata.

Lungimea 6: Pleaca spre dreapta, apoi sus, catre o mica grota, continua dreapta, pana la o fisura cu iarba pe care o urca, iar la capatul ei din nou catre dreapta pana in regrupare pe un mic prag.

Lungimile sunt foarte scurte insa catararea e frumoasa.

     

Lungimea 7: Din regrupare se coboara catre dreapta cam 6 metri pana la o muchie, loc in care se trece pe fata de dincolo de muchie, apoi se prinde o arcada orientata tot catre dreapta. Aceasta arcada conduce catre regruparea de sub anvon, care este pe un prag de gresie. Regrupare comoda.

Despre aceasta lungime Catalin Cretu spunea ca “A 7-a lungime e una dintre cele mai frumoase.”

Ate..ent! Nu e greu, dar tot ma salvez tinandu-ma de un cui in descatarare. 🙂

Raul ne surprinde iar in actiune! Catararea e superba superba superba!! Apoi ma urmeaza si Cata …

     

Deci mie lungimea asta mi-a placut tare mult! Eram in regrupare, il filam pe Cata si inima imi salta in piept de bucurie! 😀

     

Lungimea 8: Este lungimea care trece “amvonul”. Se pleaca in sus usor dreapta pana la tavan, apoi pe sub tavan pe o polita de gresie. Traverseul continua trecand peste o muchie mica de gresie. La sfarsitul traverseului tavanul formeaza un diedru pe care se urca. In acest pasaj atarna o cordelina care faciliteaza trecerea. Dupa diedru se face stanga si se prinde o fisura dificila, usor surplombata care dupa cativa metri conduce la regrupare. Regruparea este intr-un mic diedru de stanca este comoda.

In timp ce eu citesc descrierea urmatoareai lungimi, Cata il surprinde pe Raul in fundal, in Fisura Albastra. 🙂

Cata pleaca intai in sus … apoi traverseaza in stanga sub tavan …

     

Eu filez linistita in regruparea comoda de sub Amvon, iar Raul si Andrei catara in paralel cu noi. Intre timp mai apare o echipa in Valea Alba, Pumpi si Mark care intra in traseul Lespezi, si din cand in cand ne ajuta cu indicatii asupra directiei de catarare. 🙂

Deasupra tavanului urmeaza un diedrul …

     

Urmeaza apoi “o fisura strimta din care au iesit pitoanele si care trebuie trecuta la liber sau… la improvizatie (aici cred ca e cel putin un grad 7 la liber)” sustine Catalin Cretu.

Catalin a catarat atent, liber unde nu avea cuie, si artificial acolo unde erau cuie … Mai sus, sunt 2 ancore si apoi un diedru cu o fisura scurta neasigurata in care nu intra nici degetul mic. Aici a montat doua nuci mici, si s-a ajutat de acestea … A trecut!