Perioada: 5 August 2012
Locatia: Bucegi- Costila
Echipele: eu si Cata
Trasee: Scorpionul (5B, 9lc) din Peretele Costilei

Schita:

Cu o zi inainte (sambata), catarasem traseul Poseidon, vezi aici. Ziua de azi e rezervata traseului Scorpionul. De mentionat ca mai fusesem odata in aceasta vara la o zi in Bucegi cu gandul sa facem Scorpionul, insa nu am gasit intrarea in el. Cata nu isi facuse temele, si eu m-am lasat in seama lui. Nu ne-am stresat prea tare insa si nici nu am facut alt traseu “Beta” in aceea zi. Cum eram obositi… am picotit la umbra mai multe ore si apoi am coborat usurel spre Busteni. 🙂

Urmatoarea saptamana, in Bucuresti, cand am cerut indicatii unei persoane care il facuse despre cum se intra in traseu ne-am lovit de:
– Cum? Nu ati gasit traseul? Dar scrie pe perete!
– ????!!!! …

Insa de data aceasta eram pregatiti. Cata se interesase foarte atent cum se intra in traseu, dorinta mare de a-l catara … 😀

Dupa o urcare sustinuta din Busteni, ajungem iar pe Valea Costilei.

Iata unde incepe traseul – vezi cerculetul rosu desenat de Cata sub aceea arcada! Fotografia este facuta din poteca.

Ca sa ajungem la baza traseului se intra pe o brana destul de vaga. E adevarat ca, acum, stiind exact unde este intrarea in traseu (mai ales ca in urma cu o zi am surprins o echipa chiar in momentul in care intra in el), Cata a vazut ca scrie mare, cu vopsea rosie … doar ca vopseaua e destul de stearsa. Dupa ce mi-a aratat si mie, si am cautat foarte atent cu privirea, am reusit sa disting scrisul!

De data asta nu imi mai e indiferent cine intra primul in traseu. Cata imi propune sa ma duc eu si ma bucur! Ura! Am plecaaat! 🙂

Lungimea 1 incepe pe o fata langa o mare arcada destul de friabila. Apoi traverseaza catre stanga printr-o zona friabila si cu iarba pana in regrupare, pe o mica branita.

Remarcam ca traseul a fost reamenjat. In fiecare regrupare exista doua spituri, lant si inel de rapel … desi nu prea ai unde rapela caci traseul e in continua traversare stanga. 😀

Lungimea 2 porneste pe o fisura care conduce la o arcada. E randul lui Cata!

Apoi se traverseaza pe sub arcada catre dreapta pana la extremitatea ei pe unde se trece pe o fisura. Aici este un mare cornier unde se asigura. Apoi lungimea continua pe un hornulet si cateva fete mici. Se regrupeaza la baza unei placi dominate de o surplomba de gresie.

Catararea e foarte frumoasa! Ma bucur din plin de traseu. Asigurarile sunt bune (spituri si cuie) si suficiente. Din urma noastra vine si Nusu cu un prieten. 🙂

Lungimea 3 urca pe placa si trece surplombita apoi prin jnepeni pana pe brana, unde se regrupeaza. Pe aceasta brana in caz de nevoie se poate iesi din traseu catre dreapta. Se ajunge imediat in Creasta Costila-Galbinele putin mai sus de retragerea din Tr. Balcoane.

Ce frumos e!

E randul lui Cata sa plece in urmatoarea lungime de coarda. Schita si descrierea Silviei Iordache (multumim!) spune ca urmatoarele trei lungimi sunt puternic oblice spre stanga.

Lungimea 4 urca pe o rampa usor cazuta de stanca (asigurare la un spit chiar la intrarea in traverseu), apoi traverseaza ascendent stanga pana la un punct cand o ia in sus pe o fisura care duce la o mica surplombita. Aici trebuie putina atentie, pentru ca cuiele care o iau in sus nu sunt foarte vizibile. A nu se lua mai in stanga catre o cordelina alba! De la surplombita se trece stanga pe un alt plan inclinat pana in regrupare. Regruparea e confortabila pe o brana de iarba.

Intre timp ajunge in regrupare alaturi de mine Nusu. Incepem sa povestim despre Alpi, mai precis despre Piz Badile via Cassin pe care el impreuna cu Corina il catarase in 2011. Astfel timpul se scurge mult mai placut … 😉

Dar in scurt timp aud piuitul de regrupare si plec. Lungimea nu e pe spituri, ci e lasata in mare parte pe cuiele ei originale … ceea ce mi se pare OK. 🙂

In lungimea 5 e randul meu sa plec. In descriere spune ca se pleaca din regrupare catre stanga pana pe o zona inierbata dupa care urmeaza un mic horn care conduce la baza unei fisuri oblice usor surplombata. Cum in stanga nu imi place cum se vede si nici nu se vad cuie, plec pe linia cuielor, adica in dreapta 1 m si direct in sus inca 2 m! De aici traseul corespunde cu descrierea, adica face stanga. Explicatia pe care am gasit-o noi: regruparea noua e un pic mai jos decat cea care sta la baza acestei descrieri. 🙂

Traversez continuu catre stanga. In pas, deasupra, este o priza buna care nu se vede de jos: un biscuite. L-am gasit mai greu! Abia dupa ce m-am legat in zelb. 🙁 Uff… Dupa pasul cel mai greu, in fisura, exista un bolovanel rotund bine intepenit dupa care am asigurat cu o cordelina, apoi am continuat traversarea ai am regrupat pe o platforma.

Pe aceasta lungime nu am gasit nici un spit, insa cuiele sunt suficiente si foarte bune. 🙂

Vine si Cata.

Lungimea 6 pleaca tot catre stanga pe o zona cu iarba si friabil si o fisura fina, dupa care face dreapta pe brana si regrupeaza la baza unui diedru. Si din acest punct se poate parasi traseul in dreapta pe brana se poate iesi in Creasta Costila-Galbinele.

Ma astepta rabdator in regrupare …

🙂

Lungimea 7: Pe diedru in sus, asigurare la un spit, apoi o fisura care duce la o burtica de stanca. Asigurarea este in stanga, dar traseul o ia la dreapta pe sub burtica de stanca si trece prin dreapta ei, revenind mai apoi la directia initiala, pana prinde o placa mare desprinsa, care suna a gol dar pe care se urca pana in regrupare (o bavareza superba!). Regruparea e in dreapta un pic supendata si incomoda.

Catalin catarand placa ce suna a gol. 🙂 Chiar a fost o lungime superba, si aici, o bavareza superba. 😉

E randul lui Cata sa catere lungimea 8 adica lungimea cu celebrul “S” care traverseaza pe sub tavan catre stanga. La jumatatea distantei este un bolovan excelent pentru odihna (se poate sta in fund), dupa care se continua traversarea putin descendent, pana la muchie, se trece pe partea cealalta, dupa care urmeaza o zona mica cu iarba si friabil, o noua fisura arcuita catre stanga , dupa care iese pe brana, si dreapta pana in regrupare, pe o brana comoda. Despre aceasta lungime, Nusu ne-a zis (la sfarsitul zilei, pe retragere) ca e foarte friabila acum in comparatie de cum a gasit-o el in urma cu cativa ani cand a mai catarat acest traseu.

Abia astept sa imi vina randul si sa fac tot posibilul sa o catar la liber … 🙂

Si da, mi-a iesit la liber! Ce bine!

Acum urmeaza lungimea 9 ce pleaca din regrupare pe o fata usor cazuta catre dreapta spre o fisura, pe care continua in sus pana la o traversare catre dreapta. Inainte se asigura la un bradut, insa acum exista un spit chiar sub el (eu nu l-am observat dar mi l-a aratat Cata). Imediat se iese pe o brana cu jnepeni unde exista o regrupare.

A fost o lungime foarte friabila. Dar m-am descurcat! 🙂

In scurt timp am iesit pe creasta Costila-Galbinele. Eu iar vreau picoteca, intelegi?! 😀

De data aceasta ne hotaram sa ne retragem pe Brana Aeriana. Asa ca in momentul in care ajungem pe Brana Mare a Costilei ne continuam drumul in stanga de aceasta data pana pe Crasta Vaii Albe. De acolo admiram versantul Albisoarelor … Chiar putem distinge grupuri de turisti pe platou! 🙂

Stam la spectacol: Nusu si prietenul lui tocmai ies si ei din traseu.
– Bravo Nusu, bravo echipa! – striga Cata.
– Ei na! Bravo voua, mai degraba .. ca v-ati miscat repede! – raspunde Nusu…
– Bravo la toata lumea atunci! 😀

Traversam apoi Brana Aeriana: primul meu traseu nemarcat (vezi aici)

Chiar in capatul branei e un loc frumos de belvedere. Facem o pauza si admiram peretele Vaii Albe.

Maria si Mardare in Traseul Sperantelor! Uau, ce frumos!
Cata, mergem si noi?! – propun plina de entuziasm. 🙂 Si da, am fost si noi! (va apare intr-un articol viitor 🙂

Mai in dreapta se puteau vedea Catalin Serban (cerculet verde) secund in Diedrul Pupezei (coechipier-Gioni), Rudi cap de coarda in Fisura Albastra a Mosului, si Corina in regrupare (cerculetele galbene). 🙂
Ce aglomeratie! Era asa de liniste ca se auzea perfect tot ce se vorbea!

Dupa ce salutam pe toata lumea ne continuam usurel drumul de retragere spre Refugiul Costila. Acolo facem pauza si ne intretinem cu Alin Bradeanu si un alt baiat din Aiud. Intre timp apare Nusu si coechipierul sau. Coboram toti 4 in Busteni povestind despre traseele catarate si facand planuri pentru altele noi.

Chiar inainte sa iesim din padure l-am intalnit pe Endre Pall care urca si el spre refugiu planificand sa petreaca cateva zile la catarat.

A fost un weekend foarte fain! Iata mai jos filmuletul realizat de Cata: