Perioada: 4 August 2012
Locatia: Bucegi- Costila
Echipele: eu si Cata
Trasee: Poseidon (5A, 6lc) din Peretele Costilei

Schita:

Noi doream sa cataram, de fapt, traseul Scorpionul din acelasi perete, urmand ca a doua zi sa fugim in Piatra Craiului. Asta era planul initial. Insa chiar cand am ajuns in dreptul intrarii in acest traseu, o alta echipa, Gioni si Catalin Serban se pregateau sa intre in el.
– Noi plecam mai sus in Poseidon, asa ca nu va stresati sa va grabiti! – le spunem in treacat.
– Pai bine, mult succes! – ne uram reciproc.

Mai incercasem odata sa intram in traseul Scorpionul, insa nu gasisem intrarea. Acum aveam toate reperele, o echipa fix la intrare, si … schita si descrierea unui traseu de plan B: Poseidon. Ideea era ca oricum doream sa cataram triologia lui V Nicolaescu: Inominata (pe care o catarasem deja), Scorpionul si Poseidon.

– Dar maine cataram Scorpionul, nu?! – convenim eu si Cata.
– Da, asa facem! 🙂

Asadar ne continuam urcarea pe Valea Costilei pana in dreptul intrarii pe o brana, marcata cu o sageata rosie. 🙂

Desi pe brana se afla un cui pentru asigurare, noi am traversat-o cu corzile in spate, la adidasi, cu atentie … e usor! 😉

Astfel ajungem la baza traseului Poseidon.

De data aceasta Cata se pregateste sa pleca cap de coarda pe prima lungime, si eu nu am nimic impotriva. Adica .. imi e absolut indiferent!

Lungimea 1 porneste de pe brana pe o fata cazuta, prima asigurare e un spit destul de sus (vezi marcat cu cerculetz verde unde se gaseste prima asigurare) si nici nu exista regrupare pe brana la plecare. Apoi traseul prinde o fisurica care merge pana in regrupare. Acest traseu a fost reamenajat de Vladone (Vlad Popa) si in fiecare regrupare exista spituri.

Vedere de sus cu brana de plecare din prima lungime. 😛

Lungimea 2 pleaca in sus pe fisura, apoi stanga pe sub o arcada. Mai la stanga sunt doua spituri unul rosu si unul albastru, traseul NU merge pe acolo (acelea sunt din Scaparici). Dupa ce se termina arcada in sus pe o fisurica, apoi traverseu dreapta pe o placa verticala, pana intr-o zona usor friabila pe o fisura care duce la o surplombita. Aceasta se trece, dupa care se traverseaza dreapta pana pe o rampa de stanca unde se regrupeaza.

Catararea e superba 🙂

In stanga vad spitul albastru asa ca il ignor! Desi nu imi dau seama de linia traseului, stiu ca trebuie sa o tin dreapta, si cuiele isi fac aparitia pe rand unul cate unul. 🙂

Incerc sa catar cat mai mult la liber. 😉

Cata ma urmeaza. Jos la baza traseului se vede echipa Corina-Rudi care sa pregatesc sa intre si ei in acelasi traseu. E aglomerat peretele Costilei azi! 😀

Lungimea 3 porneste in sus pe o fata compacta, si face stanga pe sub o arcada, pana la o brana de iarba, pe care o ia la dreapta, pana la o fisura inierbata. De la spitul de factor pana la aceasta fisura nu mai sunt asigurari (15m.) dar este foarte usor. Fisura da imediat in regrupare pe o brana comoda, sub o streasina de stanca.

Eu cand am citit descrierea nu prea am inteles la ce se refera “spitul de factor”, credeam ca se refera la spitul din regrupare (in caz de cadere e cadere de factor). 🙂 De fapt este vorba de un spit ce se afla mai la dreapta-sus de regrupare, si care previne caderea de factor.

Iar vedere de sus cu Valea Costilei pana jos la refugiu. 😛

A fost o lungime relativ banala …

Randul meu e sa catar lungimea 4 care merge dreapta pe brana pana la baza diedrului mare care incepe de aici.

Se pleaca in sus pe fata putin in stanga diedrului (pe unde e mai usor), urmand ca mai apoi sa se traverseze putin dreapta pentru a asigura in diedru. Exista un piton cam dupa 6m. Si tot in sus apoi, diedrul nostru incepand sa se orienteze stanga. Asigurari destul de rare. Se pot utiliza mobile insa, si chiar am pus un friend.

Am regrupat pe o mica platforma. 🙂

Pleaca si Cata pe lungimea 5 care merge foarte putin stanga apoi in sus pe o fisura destul de spalata, traverseu stanga pe o fata si sus pe un diedru vertical, care duce la regrupare pe o platforma inierbata. Se spune ca aceasta este cea mai grea lungime a traseului.

Vin si eu incercand sa scot la liber. Nu mai tin minte daca mi-a iesit sau nu … 🙂

Inca o ridicare … in mono-doigt, si sunt si eu in regrupare. 😀

Lungimea 6 este scurta si parcurge o fisurica care dupa cativa metri ajunge sub o surplomba mare pe unde se traverseaza catre dreapta, pana in regrupare la jnepenii din creasta. Este o lungime destul de friabila din ce imi amintesc.

Si ajungem pe Creasta Costila-Galbinele! 🙂

Aici eu su Cata avem o mica disputa: eu vreau pauza de picoteca, el nu! Ghici cine a castigat! 😉

🙂

Chiar inainte de a prinde poteca din Brana Mare a Costilei, un domn care imi urmareste blogul (profesor de matematica venit la drumetie cu un grup) m-a recunoscut:
– Tu esti Silvique, nu?! 🙂

Mergem usurel spre Valea Scorusului admirand Morarul scaldat in soare…

… unde coboram, si ajungem in Valea Galbinele la Hotel Galbinele. Pentru cei ce nu stiu despre ce vorbesc, in poza de mai jos, Cata se odihneste in Hotel Galbinele. 😀

Dana si Baza catara Traseul Furcile din peretele Galbinele pe care si noi l-am catarat iarna (vezi aici).

A urmat lunga coborare pana in Busteni .. in pas alergator! Ne-am lasat un rucsac cu echipament la refugiu pentru a-l avea la indemana a doua zi cand urma sa cataram Scorpionul! 😀

Va urma! 🙂

Acum pot adauga si filmuletul realizat de Cata: