Perioada: 22-29 Iulie 2012
Locatii:
-> Elvetia – Val Bregaglia
-> Italia – Colico
Echipa: eu si Cata

Serie de articole din aceasta vacanta:

• 2012.07.23 – Piz Badile via Cassin (6a)
• 2012.07.26 – Piz Badile via Another Day In Paradise (6b)
• 2012.07.27 – Piz Badile (logistica) si Relaxare la Colico

Piz Badile – Via Another Day in Paradise (6b, 13lc)

In ziua de odihna, dupa catararea fetei NE a lui Piz Badile via Cassin (vezi aici) coboram pana la cabana sa socializam si sa rasfoim topo-urile. Desi aveam deja cateva info de la Mihai Constantinescu din Cluj si de pe internet, am facut aceasta fotografie cu topo pentru voi, cititorii mei. 😀

Desi din topo reiese ca retragerea se poate face pe Creasta Nordica, mai exista si posibilitatea de retragere prin rapel pe linia traseului, dupa lungimea 13a.

Apoi discutam:

Cata: Asta chiar pare greu pentru noi!
Eu: Mda.
Cata: Daca lungimile de 5c+ sau 6a din ruta Cassin au fost delicate, atunci asta cum o fi?!
Eu: Mda. Pai considerand ca e foarte greu si ca o sa cataram cu viteza probabila de 1 ora/lc, atunci terminam traseul in 13 ore. Plus inca 2, hai 3 ore retragerea, o sa fie maxim 16 ore. Daca intram in traseu la ora 7:00 dimineata, ajungem sus la ora 20:00. De acolo, rapelurile le putem face si pe intuneric, ca doar e linie dreapta. Ce zici?!
Cata: … .
Eu: Sunt de acord ca e greu, dar aici e perete vertical. Pot sa cad si 10m linistita ca nu patesc nimic. 😛
Cata: … . Zici tu ca facem rapelurile pe intuneric?
Eu: Pppppai … alta varianta ar fi sa cataram cat putem pana la ora 16:00. Daca pana la ora aceea nu terminam, ne resemnam si incepem rapelurile. Asta nu e un traseu in care “o data intrat nu te mai poti retrage” precum alte trasee catarate de noi. Din punctul asta de vedere e relaxare totala! Ne retragem cand avem chef. 😀 … Si mergem la cort si imi termin cartea de citit, ha-ha-ha!
Cata: Pai bine, hai sa incercam!
Eu: Uraaa, ce bine, mergem in Paradise, mergem in Paradise!!

Seara privim spre noul nostru obectiv. 🙂

Desi se anuntase vreme rea pentru aceasta zi … abia dupa lasarea intunericului a inceput sa ploua …

Ma gandesc cuprinsa de entuziasm si teama pentru traseul ce urmeaza si …
Eu: Cata, avand in vedere ca ti-au picat tie lungimile cele mai grele din Cassin, ma lasi pe mine sa le catar pe cele mai grele din Another Day in Paradise? … Te rog! … Te rog!
Cata: Care lungimi?
Eu: Pai prima, a doua, a treia si … asta: a zecea!
Cata: Bine, daca vrei tu …

Ne-am propus sa ne trezim foarte devreme dar iar am lenevit si am iesit din cort pe lumina. Offf!
Ne indreptam spre intrarea in traseu urmand aceeasi ruta de apropiere ca cea pe ruta Cassin.
Ajunsi in saua ce ofera acces pe brana ramanem cu gura cascata: 3 echipe deja?!! Uau!

Puteti vedea si voi in a doua fotografie: cei cu verde sunt in traseul Another Day in Paradise, cei cu portocaliu se duc spre ruta lui Cassin.

     

Doresc sa mentionez ca in ziua in care am intrat in ruta lui Cassin, ora era mai tarzie, si nimeni, dar absolut nimeni nu se afla in traseul Another Day in Paradise. Deci … s-au aliniat planetele prost! 😀

Ii dam goana la vale prin descatarare. In goana noastra depasim o echipa care descatara usurel, folosind o coarda de asigurare.
– Unde va duceti? Ce vreti sa catarati? -intrebam noi jovial.
– In Another Day in Paradise. – ni se raspunde.

Vai, vai, macar pe ei sa ii depasim. Repede, repede, repede! Clar, e clar ca nu o sa reusim sa terminam pana la 16:00 cu atatea echipe deasupra noastra! Of, of, of!

Disperare mare in capul nostru! Sau poate ca numai al meu, caci din experienta stiu ca prezenta altor echipe intr-un traseu, in fata noastra, ii aduc lui Cata o mai mare relaxare psihica. 🙂

Si da, am dreptate. In timp ce mie mi se taie respiratia de emotie ca nu o sa ma pot bucura de traseu, si ca in loc sa cataram o sa stam la coada in regrupari … Cata fotografiaza si converseaza jovial cu o echipa ..

Pe acestia ii cunoscusem la cabana. Le-am povestit cu asa mare entuziasm de planurile noastre referitoare la catarararea acestui traseu incat i-am molipsit si s-au hotarat sa il catere si ei. Auci! 😛

Desi discutasem in detaliu posibilitatea de a lua cu noi in traseu doar un rucsac, doar un camelbag cu 2l de apa, si doar o pufoaica, abia la baza traseului ne-am hotarat sa facem acest lucru. Asadar, ca niciodata la noi: capul de coarda va catara fara rucsac!

Plec cap de coarda in prima lungime de coarda. Desi e data 6b mie mi se pare foarte accesibila, doar in un pas izolat m-am tinut de o bucla. Wow!

     

Intre timp Cata se imprieteneste cu Lorenzo si Giovanni, echipa pe care o depasisem. 😉

Eu, intre timp ma imprietenesc cu Philip. El si coechipierul sau au rucasci mari intrucat planificau sa urce pana in varful lui Piz Badile si sa se retraga pe ruta Gianetti.

Vine Cata… 🙂

Dupa primele doua lungimi, 6b si 6a+ …
Cata: Da-mi bucle!
Eu: … aaa… iata!

Probabil ca se plictisise deja sa fie secund pe stanca asta superba. Asa ca a plecat el pe lungimea a 3a care este un 6a. 🙂

     

Si iar randul meu si iar randul lui … Toate echipele se misca in acelasi ritm, destul de bun. Nu este necesar sa asteptam in regrupari mai deloc. Suntem 5 echipe in perete, in sincron aproape perfect. 😀

     

Vremea e superba! E cald, si bine!

Stanca e superba! E de o aderenta fantastica. E fenomenala! Niciodata nu mi-a alunecat piciorul nici macar un milimetru. Desi nu prea exista prize clare de picioare, se merge la aderenta, si se merge superb. 🙂

Ce placere!

     

Un traseu de placere. Numai si numai placere. Stanca frumoasa, vreme frumoasa, foarte bine asigurat, regrupari comode, lume faina cu care sa socializezi … 😀

     

🙂

🙂

     

Ne miscam cu totii asa de repede! Ce surpriza pentru mine si Cata care supraestimasem foarte mult acest traseu …

Lorenzo

🙂

     

🙂

🙂

Chiar inainte de lungimea a 10a, deoarece e un pic mai grea, 6b, se creeaza un mic si scurt ambuteiaj. 😀

In mod natural, mi-a venit tot mie randul sa o catar. Aceasta lungime 6b e ceva mai sustinuta si mai delicata fata de prima lungime 6b. Insa sunt asigurari suficiente acolo unde trebuie. Spituri chiar!

Ma dau, e delicat, dar imi place mult, mult de tot! 😛

Si apoi … Mai e foarte, foarte putin! 🙂

🙂

Lungimea 13 ar necesita macar o asigurare mobila. Dar eu am lasat toate nucile si frinedurile la Cata. Auci!

Mai aveam cam 5 metri pana la regrupare, nu parea greu dar un pic friabil si catarasem deja 30-35m neasigurata. Am ajuns pe o brana destul de sigura … mai greu de parasit in conditiile astea. Ce ma fac, ce ma fac!

Vine Giovanni, capul de coarda al echipei ce se afla dupa noi care asigura si corzile lui si ale mele la un cui pe care il puteam vedea doar eu, de sus, caci era cam ascuns. In plus imi aduce asigurari mobile pe care le pot utiliza. Ura!

Fericita, ajung in regrupare alaturi de Giovanni care ma depasise, si il iau si pe Cata!

Am terminat de catarat traseul in cam 5 ore. Ajunsa acolo sus, la final ma sint un pic deceptionata: prea scurt, prea frumos, prea fara chin! 😀

Toti urmeaza sa rapelam …

Poza de varf!

Ne uitam si in jur, ca e tare frumos!

Toate regruparile sunt amenajate special pentru a putea rapela comod pe ele…

Si asa, fara efort, fara chin .. rapelam, ba toti patru pe corzile noastre, ba toti patru pe corzile lor … 🙂

In timp record suntem jos pe brana! E ora 14:00!

.. pe care o traversam in sens invers fata de venire. Apoi cataram pasajul pe care il descatarasem deja de doua ori .. 🙂

     

Sus in saua de acces, am curiozitatea de a inspecta locul de bivuac al lui Karlis, cel care a catarat solitar ruta lui Cassin. (vezi aici)

Baietii au o discutie in italiano-spaniolo-francezo-engleza in scopul identificarii rutei pe care tocmai o catarasem.

Ah ce frumos a fost! M-am speriat degeaba de aglomeratie caci pana la urma echipele din fata noastra nu ne-au stanjenit deloc, ba chiar ne-au usurat gasirea liniei traseului. Chiar am avut noroc!

Am ajuns la casuta noastra fantastica suficient de devreme pentru a ne scalda in cada (o balta mica de apa acumulata de la dezghetarea zapezii), pentru a face plaja si pentru a admira peisajul scaldat de lumina rosiatica a apusului … asta intre pagini si capitole!

Ah, da, eu acolo ascund o carte! 😀

Alti alpinisti care coboara de pe Creasta Nordica.

Pentru vacanta aceasta ne-am propus doua obiective si am reusit sa le realizam pe amandoua.

E chiar fain sentimentul de implinire! 🙂

Filmuletul pus cap la cap de Cata: