2012.06.16 - Piatra Craiului - Creasta Soimilor si Creasta Frumoasa, 4B

Perioada: 16-17 Iunie 2012
Locatia: Piatra Craiului
Echipele: eu si Cata, Octavian si Catalin Cretu si Vlad, Viorica, Ioana, Irina

Trasee:

Ce au catarat ceilalti:

Catalin si Octavian au catarat prima zi Surplomba Hornului si Lespezile Lirei. (vezi aici)
Vlad, Catalin si Octavian au catarat a doua zi Muchia Coloanelor din Orga Mare (vezi aici)

Aici incepe povestea mea! 🙂

Data trecuta cand am fost in Piatra Craiului si am catarat traseul Alveolelor (vezi aici) si Creasta Coarnele Caprei (vezi aici) mi-a deschis un apetit extraordinar de catarat in Crai. Niciodata nu mi s-a parut catararea in Crai atata de frumoasa, atractiva, plina de nou si de inedit ca acum. Desigur ca si pana acum m-am bucurat foarte mult de Crai, insa faceam parte dintre aceea care spun “Frumos e sa cateri in Crai! Pacat ca sunt lungi apropierile si retragerile …”.

– Ne intoarcem in Piatra Caiului sa facem si Creasta Soimilor? – il intreb pe Cata duminica seara.
– Da, mergem!

Vineri aflu ca ne intalnim acolo cu toata echipa! Uau! Super! Gand la gand cu toata lumea!

Planul pentru prima zi era sa cataram repede Creasta Soimilor si Creasta Frumoasa ca apoi sa apucam sa cataram si Muchia Bondarului … in aceeasi zi! Zis si facut.

Padina lui Calinet: Creasta Soimilor si Creasta Frumoasa, 4B sau 7- A0

Topo/descriere: Monografia lui Emilian Cristea si o lista cu trasee.

Iata ce spune Emilian Cristea despre traseu:

Descrierea traseului. După ce am parcurs cei 20 m pe firul Călineţului, ne abatem la stînga şi, prin caţarare libera, depăşim “Săritoarea Hornului”, deasupra căreia ajungem în deschiderea largă a Hornului Adînc. În dreapta (stînga văii) se înalţă Creasta Şoimilor. Pentru a ajunge la baza acesteia urcăm încă 50 m pe firul hornului, depăşind trei săritori mici şi apoi ne abatem către dreapta pînă la un pîlc de jnepeni (1695 m alt.), unde începe escalada propriu-zisa. Prima l.c. se desfăşoară cîţiva metri pe muchie, după care pitoanele sînt fixate în lungul unei fisuri în diedru. Obstacolul, puternic înclinat, îl depăşim folosind scăriţele. Regruparea o executam pe brîna întîlnită la circa 40 m de la plecare. În a doua l.c. întîlnim chiar de la început un obstacol vertical, înalt de 10 m, după care nu mai putem înainta. Printr-o traversare către stînga reuşim să prindem o fisură conturata pe o faţă cu prize bune. Căţărarea în lungul acesteia ia sfîrşit după 30 m. Pe întinderea aceluiasi perete mai înaintăm în cea dc-a treia l.c. încă 20 m. Apoi trecem către stînga şi, pe linia unei muchii marcate de trei ţancuri, ne căţăram pînă pe vîrful primului ţanc, unde ne regrupăm. Linia crestei, mai puţin înclinată, ne permite sa înaintăm în a patra l.c., depăşind fără dificultate şi cel de-al doilea ţanc. Regruparea o executăm pe o platforma comodă, situata la baza ultimului ţanc. Penultima l.c. este foarte dificilă. Obstacolul întîlnit pe faţa ce precede vîrful celui de al treilea ţanc este spălat şi necesita folosirea pitoanelor suplimentare. Lucrul la scăriţe şi dificultatea pasajului situat aproape de ieşire ne permit să apreciem ca aceasta lungime constituie punctul cel mai dificil al traseului. Ultima l.c. urmează muchia pînă pe vîrful situat deasupra strungii Crestei Frumoase.

Schita (primita de la Liviu Enache):