Perioada: 10 Iunie 2012
Locatia: Piatra Craiului
Echipele: eu si Cata, Octavian si Rose
Zona de catarare: Padina lui Calinet
Traseu: Creasta Coarnele Caprei, 4A, 8lc
Topo: Monografia lui Emilian Cristea

Duminica dimineata in tabara de corturi dupa o seara frumoasa petrecuta intre prieteni. Cu o zi in urma catarasem Tr Alveolelor, vezi aici.

Intr-un final reusim sa ne urnim din loc. Initial plecam 3 echipe cu urmatoarele planuri:
– Eu si Cata pentru traseul Creasta Soimilor, 4B
– Catalin Cretu si Ioana pentru Creasta Cornele Caprei, 4A
– Octavian si Rose pentru Creasta Cornele Caprei, 4A

Insa pe drum Ioana nu se simte bine… Astfel, ea impreuna cu Catalin Cretu se intorc si aflam ulterior ca s-au plimbat pe Piatra Mica. Povestea lor aici.

Insa noi, restul, ne continuam drumul spre Malul Galben hotarati sa intram cu totii in… Creasta Soimilor!

In zare …

…se vede Padina lui Calinet si Muchia dintre Timbale…

Coboram Scara de Fier ca sa ajungem in firul principal al Padinei lui Calinet

Problema e ca nu avem descrierea lui Emilian Cristea cu Creasta Soimilor la noi, doar o schita pe lungimi. Catalin Cretu ne spusese dimineata la cort ca e prima creasta dupa ce coboram de la Scara de Fier, sau asa am inteles noi. Asadar urcam prima saritoare a Hornului Adanc si ne uitam in stanga unde vedem clar un cui pe jandarmul din fata noastra. Ne imaginam ca pe acolo e! 🙂

Rose si Octavian ne urmeaza …

Noi regrupam la baza jandarmului in mobile. Cata pleaca cap de coarda pe prima lungime. Intre timp Rose si Octavian se razgandesc si pleaca in cautarea Crestei Coarnele Caprei, asa cum fusese planul lor initial.

Cata catara pe teren foarte foarte friabil cam 20m pana la cuiul pe care il vazusem noi de jos. Mai gasise cuie, insa schita care o aveam despre Creasta Soimilor nu semana deloc cu traseul acesta …

Cata a pus o cordelina si a rapelat. In sus terenul era si mai friabil si nu se mai vedeau deloc asigurari.

E un traseu aici sau doar o incercare? Sa fie Creasta Prieteniei? Nu stim! Suntem absolut confuzi! Ulterior am citit despre Creasta Prieteniei ca are punctul de plecare mult mai sus. Deci nu e nici asta. 🙂

Ca sa nu mai pierdem vremea ne hotaram sa lasam Creasta Soimilor pe alta data si sa fugim repede pe urmele lui Octavian si Rose pentru a catara alaturi de ei Creasta Coarnele Caprei intrucat ei aveau la ei atat schita cat si descrierea lui Emilian Cristea! 🙂

Iata schita!

Emilian Cristea spune despre acest traseu urmatoarele:
Creasta Coarnele Caprei se numãrã printre traseele cele mai circulate din zona Padinei lui Cãlineţ. Ea se înaltã între Vîlcelul Secundar al Cãlineţului si Vîlcelul Piticului, afluenti pe dreapta ai Cãlineţului, si sfîrseste cu un turn ridicat pe creasta secundarã, desprinsa din Creasta Frumoasã cãtre sud-vest.

Rose si Octavian sunt deja la a doua lungime. Ii putem vedea din Valcelul Secundar al Calinetului. 🙂

Cata pe prima lungime de coarda care nu este deloc grea, dar nici asigurata. Cata prefera sa catere un horn unde monteaza o asigurare mobila, totusi!

Vin si eu …

… si ma opresc mai jos ca nu mai e loc. Asteptam sa plece si Rose in urma lui Octavian …

E randul meu! un mic pas de artificial, si apoi o lungime un pic mai delicata dar bine asigurata, si foarte frumoasa! Ah ce-mi place!

Ne intalnim tot timpul cu Octavian si Rose, sau cel putin cu Rose in regrupari. 🙂 Ei nu se dau cap schimbat iar Rose e mai putin experimentata, asa ca le ia un pic mai mult … insa eu ma bucur ca am timp sa ma uit in jur si sa socializez. 😀

Cata a fost pe lungimea a 3a. Traseul este slab asigurat, insa fix acolo unde trebuie. Pentru cei care simt nevoia sa asigure mai des se pot utiliza asigurari mobile si, atentie!, bucle echipate foarte lungi ca sa nu frece tare corzile … 😉

Si el ma fotografiaza pe mine … In stanga, inca in umbra, se vede Creasta Piticului.

Urmeaza o lungime care incepe cu o bavareza superba. Octavian la aparat…
Iar o sa fie randul meu sa plec cap de coarda. Ura! 🙂

Vin si eu …

– Silvia, tie ti-au revenit lungimile cele mai grele, nu?! – constata Rose.
– Da, si ma bucur! 😀

Avem timp sa admiram Degetul lui Calinet. 🙂

Ma bucur din plin de bavareza. FANTASTIC!

Lungimea a 4a e un pic mai lejera. Octavian a plecat putin inainte de a ajunge si Cata in regrupare. Eu si Rose discutam ca fetele.:P Admiram Muchia dintre Timbale in zare!

Dupa Rose, pleaca si Cata cap de coarda…

Ultima lungime este considerata cea mai dificila in descriere. Este vorba despre un diedru-fisura. Nu mi se pare grea. Si e destul de bine asigurata pentru gusturile mele. 🙂

E tare frumos!

In varful Cornului Caprei ce marcheaza finalulu crestei noastre, gasim montat un punct de rapel.

Coboram in zona Calinetului Mic …

Traversam stanga … Eu raman in urma sa fac poze ca sa-mi documentez povestea! 😉

Prin valcel in sus … 🙂

Ce bine e la umbra! In aceasta fotografie facuta de Cata se vede foarte frumos in plan indepartat Muchia dintre Timbale si in plan secund Creasta Coarnele Caprei cu varful Cornul Caprei (tzancul mare din mijloc) de pe care am rapelat noi la finalul traseului.

Ne luptam si cu ceva jnepenis, dar nu mult!

Mai avem putin si ajungem in Muchia Timbalul Mare, in Braul de Sus in locul “La Amvon”…

Macro facut de Cata cu Bujori de Munte. 🙂

La “Amvon” cautam sa ne amintim pe unde se coboara pe Valcelul cu Fereastra: dreapta Amvon-ului sau stanga?! Pffff….

Sedinta de “brain stormig”! Toti isi dau cu pararea, mai putin eu! 😉

Hotarat! Stanga Amvon-ului (privind in jos) intrucat in dreapta au recunoscut Canionul Cioranga! Pe Canionul Cioranga am fost si eu iarna, vezi aici. Dupa ce coboram cam 50m suntem bucurosi ca e bine! 🙂

Nu degeaba i se spune Valcelul cu Fereastra! Iata si fereastra …

Stiu, e foarte cald! E nevoie de curaj pentru a iesi din umbra. 🙂

Coborand pe la Malul Galben, intalnim o echipa de salvamontisti in misiune. Se pare ca un turist singuratic a cazut si s-a ranit…

Chiar la finalul coborarii avem parte de un spectacol senzational: un nor cu o forma deosebita: un nor lenticular! Oau! 🙂

Astfel se termina inca un weekend exceptional in Imparatiile Pietrei Craiului! 🙂