Perioada: 4 zile: 28 Aprilie – 1 Mai 2012
Locatia: Cheile Turzii
Echipa: eu si Cata

TRASEE:

• Ziua 1: Taseul Memorial Jenci Bacsi (6A, 9lc) in Peretele Urias
  (il mai facusem.. vezi aici)
• Ziua 2:
  – Traseul Grotelor varianta cu tunel (3A, 6, 2lc) in Peretele Sansil
  – Traseul Vega (6+/7-, 3lc) in Peretele Rotunjit
  – Traseul Hans Gora sau Creasta Coltului Crapat (3B, 7, 5lc)
• Ziua 3: Traseul Quo Vadis (6A, 7-, 7lc) in Peretele Urias
  (il mai facusem .. vezi aici)
• Ziua 4: O lungime din traseul Cipches din peretele Coltul Crapat
  (il mai facusem de 2 ori … vezi aici si aici)
• Turism: am vizitat salina din Turda

La ora 21:00 reusim sa iesim din Bucuresti su luam legatura cu Octavian, Vio, Rose si Andrei care erau si ei pe drum spre chei. Ajungem cu totii in campingul din Cheile Turzii pe la ora 2:30.

Ziua 1

Dimineata cand ne trezim intalnim si alti oameni faini precum Catalin Cretu, Vlad Condratov, Ioana …

Noi intram in Memorial Jenci Bacsi iar Catalin Cretu si Vlad intra in Fight for life, un traseu pe mobile (mai multe info aici).

Ne intalnim si cu Gaga care deschide o noua linie, tot pe mobile…

Desi mai catarasem o data traseul Memorial Jenci Bacsi, tot impreuna cu Cata, de data aceasta facem schimb de roluri, adica lungimile pe care eu le catarasem cap de coarda prima data le catara Cata cap de coarda de data aceasta, si lungimile pe care eu le catarasem secund prima data, le catara Cata secund… 🙂

Acest traseu e foarte fain. Merita repetat!

Intre lungimea 4 si lungimea 6 se face o traversare. Acolo am profitat de umbra si am facut o pauza de biscuiti, umbra, apa si … picoteca! 😀

Apoi am iesit la Crucea de pe Creasta Sândului unde i-am zarit pe Cristi, Mihai si Dana care ieseau din traseul Turnul Ascutit, pe care il catarasem si noi cu un an in urma (vezi aici)

La acest camping se ajunge prin Petrestii de Jos. Pana acum era un loc linistit, fecventat mai cu seama de alpinisti. Insa de curand a intrat in administratia unui grup (3 asociati) de moticiclisti si … locul a devenit mai galagios (in prima dimineata dupa drumul obositor din Bucuresti am fost treziti de muzica in boxe). Partea faina in toata povestea aceasta este ca au montat si un dus cu apa calda. 😀 Sa vedem ce o sa fie/devina!

Ziua 2:

La micul dejun printre prieteni…

E foarte cald pentru aceasta perioada. Iar eu …
1. As vrea sa catar ceva usor, ce nu am mai catarat …
2. Nu mai vreau sa mai stau la soare …

Cata imi face pe plac. Asa ca plecam spre inima cheilor cu gandul de a catara o succesiune de trasee usoare. 🙂

Incepem cu Grota Sansil … prin tunel, despre care auzisem ca e un traseu foarte frumos si fotogenic: Faina senzatia de a intra in tunel pe o parte a peretelui si a iesi pe cealata parte a peretelui … 🙂

🙂

Intram in tunel unde e racoare …

Eu sunt lasata in coarda aici, dar se poate si descatara usor …

Cata la iesirea din tunel … 🙂

Ma vezi?! 😀

Urmeaza un rapel si apoi o plimbare pe o poteca care ne duce pe la baza Peretelui Coltul Crapat unde ii zarim pe Octavian si pe Catalin Cretu si apoi la baza Peretelui Rotunjit.

Recunosc ca in drum spre Peretele Rotunjit am facut si o pauza de … picoteca! 😀

Eu aveam in minte Traseul Fata Morgana (7+, 4lc), insa, pana la urma, am hotarat impreuna cu Cata sa cataram Traseul Vega (6+/7-, 3lc), care era cotat un pic mai usor.

Plec eu prima lungime de coarda si inteleg imediat ce inseamna “asigurat pentru escalada”: pasii mai dificili, de echilibru si tehnica picioarelor, incep putin dupa asigurare si se termina (cel putin pentru inaltimea mea!) putin inainte de a avea posibilitatea de a asigura. Asadar, 7- e grad impus!

Dar ma risc, ma duc fara sa ezit si nu ma opresc deloc in coarda! E un traseu de picioare si echilibru absolut superb …

Cand ma vede asa de entuziasmata, Cata prefera sa ma lase tot pe mine cap de coarda si in a doua lungime! 😀 Ai, ai, ai .. ce placere!

De nenumarate ori ma ridic in echilibru precar. O data chiar il rog pe Cata sa se pregateasca sa blocheze coarda ca .. “Fii atent ca pic!” .. dar nu! Gasesc scursa sau rigleta magica ce ma ajuta sa ma ridiiiic, tot pe picioare, tot in echilibru … pana in acel loc bun, de unde se si poate asigura!

Ultima lungime vrea si Cata sa se dea cap de coarda! Asta e! 🙂

Am reusit sa il catar la liber! Ura! Ura! 🙂

Vedere spre Hans Gora … 🙂

De pe retragerea din Vega ajungem foarte usor la baza traseului Hans Gora. Cum era deja destul de tarziu … nu mai picotim deloc! 😉

Plec eu cap de coarda pe prima lungime care ne scoate undeva sub creasta. A doua lungime ne scoate pe creasta si traseul continua … fotogenic!

Desi e usurel, si destul de bine asigurat, totul pare foarte friabil asa ca verificam fiecare priza. Dar e fain!

Frumos si traseul acesta!

Continuam pe creasta si apoi ne retragem prin 2 rapeluri …

Ziua 3

Vacanta asta suntem cam lipsiti de inspiratie … dar …

Fie! Facem ceva in Peretele Urias, dar mai usor si mai scurt! Asa ca alegem Quo Vadis despre care nu ne mai aminteam sa il fi catarat.

Acum dupa ce am verificat in arhiva de pe blog si am vazut ca mai catarasem acest traseu, nu pot decat sa ma bucur ca macar s-a nimerit sa facem si pentru acest traseu schimb de roluri: eu m-am dus cap de coarda pe lungimile pe care le catarasem secund, si Cata s-a dus cap de coarda pe lungimile pe care le catarase secund. 🙂

Echipa Catalin Cretu si Octavian pleaca spre traseu cu ceva timp inaintea noastra … insa ii ajungem din urma.

A 3a lungime e un pic mai dificila … Asa ca eu si Cata avem timp de … inca o picoteca.

Octavian se pregatea aici sa plece secund 😉

Plec si eu pe lungimea dificila …

Chiar inainte de regrupare se afla un pas dificil. Nu, nu pot sa il fac la liber caci ma trag corzile (e lungime lunga de 50m) si … n-am curaj, na! Catalin Cretu, din regrupare, ma incurajeaza! 🙂

Pana la urma am trecut … a venit si Cata care apoi a plecat cap de coarda pe urmatoarea lungime. Si eu!
E un traseu fain, catarabil! (fara pasi de artificial)

Urmeaza un horn negru care arata putin infricosator de jos dar care e foarte fain! Am senzatia ca mi-au revenit mie lungimile cele mai faine! 🙂

E si Octavian inaintea mea …

– Cataaaa, hai ca mai avem o lungime!

Sus nu i-am mai ajuns din urma pe Catalin Cretu si Octavian. Ei s-au retras prin platou insa noi am preferat sa ne retragem prin Grota lui Hili ca sa vedem si noi traseul de via ferata proaspat amenajat.

Da, da … au pus prin Grota lui Hili un traseu de via ferata …

Rapelam pe langa acesta!

E asa de cald!! Cum gasim un pic de umbra … cum ne punem pe picotit!

.. apoi ne continuam drumul pe la baza Turnului Ascutit spre apa si umbra …

Cu ocazia mini vacantei de 1 mai, e destul de aglomerat in zona.
Cata (la agatat cred! :P) cu masina de politia pe urmele lui … 😀

Ziua 4

Ca de obicei stam dimineata la micul dejun la povesti pana reusim sa ne urnim din loc.

Pe mine nu prea ma tragea ata catre nici un traseu, asa ca am acceptat propunerea lui Cata pentru traseul Cipches din peretele Coltul Crapat … desi il mai catarasem de doua ori.

Insa dupa prima lungime, imi dau seama ca ma dor picioarele ingrozitor si ca nu o sa rezist sa catar traseul frumos, ci chinuit. Mi-am mai dat seama si ca imi e lene rau … “Azi n-am chef!”

Hotaram sa ne reatragem, ne intalnim cu Octavian, Vio, Rose si Andrei si plecam spre salina din Turda: ideea Vioricai! 🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

🙂

Si asa … a ajuns la bun sfarsit inca o vacanta de primavara. 😀