Perioada: Marti-Joi, 27-29 Martie 2012
Locatia: Franta, Chamonix
Echipa: eu si Cata
Activitate: Traseul Ginat de dificultate TD+, V, M4+ si lungime 1000m din peretele Nordic Les Droites (4001m)

E clar ca peretele Nordic Grandes Jorasses se face dorit, tot mai dorit! … si tot mai asteptat! Retrasi din tura de recunostere (vezi aici) ne facem rezervare la Argentire chiar pentru urmatoarea zi pentru a incerca sa cataram traseul Ginat in Les Droites.

De data aceasta sun eu pentru ca … sunt fata, si poate ca celui care imi raspunde ii va fi jena sa ma refuze daca insist putin. 😀 Eh, dar nu e nevoie sa insist! Rezervarea este acceptata cu:
1. sa fiti aici pana la ora 17:00;
2. sa aveti bani cash caci nu acceptam plata cu cardul;
3. daca nu vreti masa atunci sa veniti cu mancarea si butelia proprie cu care sa va gatiti;
4. avem apa de vanzare;
5. daca va razganditi sa veniti, sa ne anuntati;
6. daca aveti card de Club Alpin sa il aduceti cu voi caci astfel veti putea beneficia de o reducere substantiala.

Uau, uau, uau! Adica sunt uimita cate informatii mi s-au oferit fara a le cere in mod explicit.

Acum, despre Ginat eu nu stiam mai nimic! Cata a fost cel care s-a interesat despre traseu, cel care s-a documentat – apropiere, ruta, retragere, echipament necesar, perioada si conditiile optime de catarare a traseului, timpul mediu necesar, etc.

Apropiere

Marti nu ne straduim sa ne trezim prea devreme, insa se pare ca ceasul biologic nu ne lasa sa zabovim prea mult in pat asa ca la ora 8:30 suntem in picioare. Servim micul dejun alaturi de Giulia si plecam spre oras.

Despre traseul din peretele Les Droites, respectiv traseul Ginat (mai multe info aici), stiam ca este cat de cat in conditii, adica este catarabil. Si mai stiam dintr-un jurnal alpin online (vezi aici) ca fusese catarat in martie de o echipa.

Astfel ne hotaram sa nu mai luam la noi rachete de zapada.

Asadar ne facem cumparaturile minimale de mancare si instanturi, luam autobuzul din centru catre Argentiere, apoi telecabina pana la Grands Montets (3233 m) si facem o mica pauza de echipare si admirat peisajul.

Suntem pentru prima data in bazinul Argentiere si suntem fascinati. E absolut superb! Nu ne mai saturam sa privim in jur. Si, in particular eu, nu sunt foarte convinsa de ruta aleasa de Cata, de Ginat, insa locul acesta stiu ca imi place mult, si stiu ca o sa vreau sa revin!

Ne uitam dupa rute de alpinism, dupa rute de schi … incercam sa identificam varfuri, culoare, ghetari… E vis deja!

Auto-foto cu Glacier d’Argentiere in fundal … Vremea s-a mentinut perfecta! 🙂

De acolo de sus analizam atent linia ce tebuie sa o urmarim pentru a ajunge la Refugiul Argentiere (2771m). Apoi, printre schiori, ii dam la vale. Coboram pe Glacier des Rognons si o tinem tot in jos prin Col des Rognons, apoi in diagonala dreapta pe Glacier d’Argentiere catre refugiu. Totul e acoperit cu zapada si e poteca clara de schiuri, asa ca nu avem probleme de orientare sau de inaintare …

Desi traseul de apropiere este dat de 1h30-2h00 noi intarziem un pic mai mult. Vremea e superba, locul si peisajul e absolut nou pentru noi, si apoi … ne pierdem timpul analizand si fotografiind peretele Les Droites, si desenand imaginar linia ce urma sa o cataram urmatoarea zi …

Acum cand traseul e fix in fata mea ma fulgera gandul ca:
– Hmmm, Ginat pare mai tare decat mi-am imaginat! Chiar mai tare decat Linceul din Grandes Jorasses (in conditii bune) …

Doar ca acest gand nu ma descurajeaza ci ma anima si ma entuziasmeaza!

Detaliu cu intrarea in traseu…

Uite asa ne pierdem vremea pe drumul catre refugiul Argentiere. 🙂 Analizam, masuram, urmarim o echipa care se vede acolo sus (deci trebuie sa fi batut urme pana la perete). Apoi cautam linia de apropiere pe care se presupune sa o urmam urmatoarea noapte/dimineata devreme …

Mai mergem si noi?! Refugiul Argentiere ne asteapta …

O motocicleta veche cu care se facea aprovizionarea in trecut devenita piesa de muzeu. Si … Les Courtes in fundal. 🙂

Cand ajungem la refugiu ne ducem direct la receptie pentru a ne anunta prezenta. Doamna de acolo ne intreaba ce planuri avem pentru a completa un formular. Cand aude de Ginat incerca sa ne dea cat mai multe detalii referitoare la traseu precum “Da, este catarabil! Dar atentie caci raportat la anii precedenti traseul se catara in conditii mult mai dificile si deci trebuie sa stapaniti foarte bine tehnica catararii pe gheata si mixt! O stapaniti? Aveti experienta?”

Apoi ne cazeaza intr-o camera ce avea un nume haios derivat din Ginat … din pacate nu imi amintesc exact cum suna acesta. 🙁

Cam 80% dintre cei aflati la refugiul, sunt schiori. 🙂 Aici incepe Haute route, altfel spus, traseul de schi de tura de traversare Argentiere-Zermatt.

Peste cam 2h00 aflam ca au mai ajuns la refugiu inca 3 echipe care intentioneaza sa intre in traseu in aceeasi noapte. Pe Cata il entuziasmeaza ideea considerand ca astfel sansele de a gresi linia traseului sunt minime. Pe mine ma ingrijoreaza acest lucru considerand ca aglomeratia ne poate incetini considerabil viteza de catarare.

Cata reuseste sa identifice o echipa de 2 alpinisti simpatici din UK – Finn si Wilki care, culmea, erau cazati in aceeasi camera cu noi – si ne imprietenim. 🙂

Cand soarele mai coboara pe cer reusim sa urmarim mai usor linia ce trebuie sa o cataram pana sus si sa o fotografiem.

Apoi reusim sa mai identificam inca o echipa de alpinisti din Elvetia care planificau sa catare traseul Ginat: ghidul, Dani, impreuna cu clientul sau. Fiind vorba de un ghid il rugam sa ne ajute sa intelegem care este intrarea in traseu. Acesta ne arata o linie de intrarare care intra in conflict cu ceea ce intelesesem noi din carte insa cand il intrebam mai multe: “Vedem la fata locului!” – ne raspunde cu oarecare modestie.

– Tu ai batut recordul de catarare a Eiger-ului, nu-i asa? Felicitari! – il auzim pe Finn spunand lui Dani la un moment dat.
Dani incepe sa se fastaceasca, sa roseasca chiar…

Ce? Cum? DA! Se pare ca aveam in fata noastra pe cel ce detine recordul mondial de 2h si 28min de catarare a Eigerului, pe Dani Arnold (vezi aici).

Un tanar normal, poate usor timid dar prietenos si modest: asa l-am vazut eu pe Dani. Nimic in atitudinea lui nu l-ar fi dat de gol! Mi-a placut mult acest lucru la el.

Cata l-a rugat sa facem o poza cu Les Droites pe fundal. 😀

Traseul Ginat (TD+, V, M4+, 1000m)

La ora 2:00 noaptea ne trezim. La 2:30 plecam de la refugiu. Alte 2 echipe plecasera deja de ceva mai mult timp. Eu cu Cata, Finn si Wilki plecam cam in acelasi timp.

Ajungem la baza traseului cam pe la 3:50.

Chiar atunci depasim o echipa compusa dintr-un barbat si o femeie. Ma fulgera gandul ca “in sfarsit un traseu in care nu sunt eu singura femeie printre barbati!” 😀

Plec cap de coarda …

… traversez rimaia, mai catar putin si regrupez deoarece simt ca e ceva in neregula.

Apoi vine Cata. Undeva mai jos ar fi trebuit sa fac dreapta. Cata se duce mai departe si catara o portiune de mixt apoi gheata neagra, casanta …

Vedem cum echipa compusa din barbat si femeie se retrage. Wilki spunea ca barbatul s-ar fi speriat de rimae … 😀

Apoi urmeaza o panta/culoar de zapada inghetata destul de usoara. Merg lungime intinsa si asigur rar pe marginea din stanga unde se afla gheata lucioasa. Apoi e randul lui Cata …

Pe traversarea stanga e randul meu. Am plecat! E supeeer! Ah, ce bine ca am exersat catararea cap de coarda pe cascada de gheata de pe Valea lui Stan ( vezi aici)! Caci altfel …. as fi pierdut toata distractia … 🙂

Intre timp se lumineaza. Vine si Cata …

Ne continuam ascensiunea pe acest culoar ingust.

Finn si Wilki sunt la un pas de noi …

Filmam, fotografiem … ne simtim bine!

Continuam sa inaintam stanga, iesim pe o creasta superba …

… Inca putin stanga pentru ca apoi sa iesim pe in camp imens de zapada inghetata si gheata.

🙂

De aici trebuie sa cataram drept in sus, incercad sa evitam poriunile de gheata casanta. Mergem mult concomitent.

Din loc in loc gasim asigurari abalakov la care asiguram cu incredere. Astfel facem economie de cuie de gheata.

Chiar in fata noastra se vede o echipa. Nu pare departe, avem impresia ca ii vom ajunge imediat din urma … insa pe munte distanta e inselatoare… :). E chiar Dani cu clientul sau!

Uhu! Am catarat ceva! Si inca nu s-a terminat …

E inca devreme, nu suntem foarte obositi. E fain!

Si acum? Prin drepta pe culoar, ruta Jackson, sau prin stanga, ruta normala Ginat?
Cata e de parere ca prin stanga “ca asa a mers si ghidul” ….

🙂

Gheata arata un pic cam rau. Iar cuiele par sa nu mai intre asa de repede … De aceea cuiele cu maner glaben devin iubirea mea: nu ma chinui niciodata sa le infilete caci prind din prima, nu sunt nici prea lungi, nici prea scurte .. faine de tot!

O fotografie facuta de unul din baieti

By Wilki & Finn

Ne ajung din urma …

E o potiune mai grea, mai tehnica. Iar viteza noastra de deplasare s-a incetinit considerabil.
O fi si din cauza lipsei de aclimatizare …

In acest timp Sorin Nichiforiuc ne urmarea cu binoclul de la refugiul Argentiere. El planifica sa catere Swiss route in Les Courtes urmatoarea zi, si chiar l-a catarat. A realizat/publicat un filmulet pe Vimeo, aici.

By Sorin Nichiforiuc

Imi cam simt antebratele si am o problema biologica (sau doua!!) cam greu de rezolvat cu o alta echipa sub noi. Ne miscam foarte greu si sper sa ne depaseasca, dar ei nu ne depasec … si imi e jena sa le zic. Phua! Ce aiurea! 🙁

Pleaca tot Cata caci eu nu ma pot gandi decat la problema mea. Se misca greu, cumplit de greu! E teren mixt, dificil …

🙂

Plec si eu … si ma misc la fel de greu ca el.

Cata!

Oamenii se tin langa noi. Nici inainte nici un urma … fix langa noi! Sunt oameni faini dar, acum, prezenta lor ma stanjeneste cumplit! 😀

🙂

Panorama cu Glacier d’Argentier superba de sus …

Au trecut ore bune si … eu nu ma mai pot bucura de nimic. Sunt in chinurile ne-facerii! Incerc sa uit, si cand reusesc e inca frumos, desi cataram, caratam si nu se mai termina!

Cata …

By Finn & Wilki

🙂

Cata, eu .. nu mai pot! Nu ma pot concentra la catarat! Sa te duci tu cap de coarda de acum … 🙁

Fin si Wilki 🙂

Cata regrupeaza destul de repede lungimea acesta si ma aduce si pe mine intr-o regrupare cat de cat comoda. Ne miscam si mai greu, si mai greu, si mai greu …

Si se intuneca repede!

Aig Argentiere in departare e superb! 🙂

Intunericul ma prinde in regruparea cea comoda. Finn si Wilki sunt, in sfarsit, amandoi, deasupra mea. Gata! E momentul! Scap de problema!!! Ce bineee!

Urmeaza inca 2 lungimi mai delicate de gheatza verticala, apoi se iese pe teren ceva mai usor. In intuneric ne miscam cumplit de greu. Cata este cel care continua sa se duca cap de coarda. Eu … aproape ca adorm in regrupari.

Si cataram, cataram, cataram … si .. nu se mai termina! Ah ce lung e!

Apoi, intr-un final … adica pe la miezul noptii ajungem in Breche des Droites (~4001m), adica sus in varf, fix de unde incepe seria de rapeluri pe retragere. M-am tarat pana acolo … ce inseamna sa nu fi aclimatizat!

Retragerea

Din Breche des Droites retragerea se face prin rapel pe culoarul sudic.

Cata se apuca sa amenajeze primul rapel.
– Cata, stai! Hai sa facem o pauza! Hai sa bem un ceai cald! Hai sa mancam ceva! Eu sunt epuizata …
– Pai nu, hai sa mergem …
– De ce ne mai grabim? E noapte! Oricum e noapte! Vreau sa ma hidratez, sa beau ceva cald, sa imi recapat puterile …

Finn si Wilki au la ei echipament minimal de bivuac. Asa ca se pun pe gatit si apoi se baga in sacii de bivuac.

Noi avem la noi primusul (Jetboil), 2 supe instant, 2-3 ciocolatele, ceai si … 2 folii de supravietuire. Bem ceai, mancam supele si ne infasuram in folii. Acolo in Bresa bate vantul si e din ce in ce mai frig. Eu reusesc sa motai un pic. Din cand in cand ma trezesc:
– Mergem? In noaptea asta s-a anuntat cel mai frig, sa stii! O sa fie frig rau mai ales spre dimineata. Plus ca aici suntem si in bataia vantului …

Foliile noastre nu reusesc sa isi faca treaba prea bine. S-au taiat repede la contactul cu lespezile ascutite pe care incercam sa ne odhnnim. Apoi vantul facea ca bucati din ele sa danseze in jurul nostru.

La inceput Cata prefera sa astepte lumina zilei. Apoi, se face tot mai frig, tot mai frig, tot mai frig! La ora 3:00 suntem amandoi hotarati sa mergem.

Cata e asa de obosit incat am senzatia ca nici nu mai articuleaza bine cuvintele. Se pare ca ultima parte a traseului pe care a catarat-o doar el cap de coarda l-au epuizat. In schimb, pe mine, pauza, ceaiul si supa m-au inzdravenit. Ma implic total in amenajarea rapelurilor. Apoi eu sunt cea care pleaca prima, cauta urmatoarea statie de rapel, trage de corzi …

Vine si Cata ..

Chiar dupa primul rapel vantul nu mai ajunge la noi. Acum ca ne miscam si ca suntem feriti de vant ne mult mai bine. Continuam sa coboram, rapel dupa rapel …

Si se face lumina. 🙂
Grandes Jorases arata superb din peretele sudic a lui Les Droites, in lumina dimineatii.

Cata are o pufoaica mai subtirica decat a mea … frigul i-a intrat in oase si l-a obosit. 🙁

Continuam sa coboram ba pe picioare, ba in rapel. Apoi facem ultimul rapel peste crevasa … si iesim la soare!!!
E superb cu Grandes Jorasses si Mont Blanc in fundal. Nu pare ca ar fi mult de mers …

Acesta este culoarul pe care am rapelat pe intuneric (cel aflat la limita intre soare si umbra in poza de mai jos). 🙂

Facem o pauza si razele soarelui il mai inzdravenesc si pe Cata. Ne bucuram de o zi superba.

La inceput ne gandim sa vizitam refugiul Couvercle pentru a dormi putin. Apoi, ne dam seama iar ca “distanta la munte e inselatoare” caci coboram, coboram, coboram … si drumul nu se mai termina!

Asadar hotaram sa coboram direct in Glacier de Leschaux. 🙂

Urmeaza apoi traversarea unor morene – teren destul de instabil – si ajungem pe Glacier de Talèfre.

De acolo continuam sa coboram drept in jos sperand sa ajungem pe un culoar pe unde am tot vazut coborand schiori cu 3 zile in urma cand urcam catre Grandes Jorases.

Ajungem intr-un loc in care trebuie sa improvizam: facem rapel pe Glacier de Leschaux. E ora 13:00.

Reusim sa ajungem la Montenvers si sa prindem trenuletul de ora 16:30. Fin si Wilki ne-au depasit pe ghetarul Mer de Glace caci aveau rachete de zapada. 🙂

In Chamonix ne intampina Giulia, Sasa si Peti cu voia buna si veselia caracteristica lor. Facem cumparaturi, pregatim si servim cina … apoi ne bucuram de caldura si confortul unui pat moale. 😀

Filmul editat de Cata: