Perioada: 31 Decembrie 2011 – 2 Ianuarie 2012
Locatia: Fagaras – Coltul Balaceni
Echipa: eu si Cata
Trasee:
* 1 Ianuarie: Muchia Coltului Balaceni 5B
* 2 Ianuarie: Muchia NV din Coltul Balaceni 3A, vezi aici.
Documentatie: cartea Muntii Fagarasului de Andrei Beleaua
Coltul Balaceni (2196m) margineste spre NE Fereastra Mare a Sambetei. Privit din Caldarea Buna ofera imaginea unui turn impresionanat al carui abrupt vestic formeaza un perete aproape vertical. Acesta prezinta un imens diedru marginit de muchii ascutite.
In schita de mai jos, realizata de Cata, se regasesc cele trei trasee din Coltul Balaceni: Muchia NV (3A), Diedrul Mare (4B) si Muchia Coltului Balaceni (5B).
Inca de acum un an, de cand vazusem articolul lui Marian Anghel despre un traseu din Piciorul Coltului Balaceni ne-a ramas in minte ca “Trebuie sa ajungem si noi in zona!”….
“Expeditia” catre Coltul Balaceni s-a amanat, si s-a amanat, din diferite motive: e departe, nu e vreme buna, o sa trebuiasca sa urcam cu rucsaci grei … Dar gata, acum aveam asigurate 2 vacante de cate 3 zile: cea de Craciun, si cea de Revelion.
De Craciun s-a gasit un motiv pentru care sa nu mergem, am fost in zona Balea (vezi aici).
Da’ … gata. Hai sa mergem acolo indiferent de vreme, indiferent de cat de lung si aglomerat o sa fie drumul … macar sa il vedem! Da, vroiam macar sa il vad, chit ca asta m-ar fi costat 3-4 zile de vacanta.
Spre uimirea noastra, drumul cu masina din Bucuresti pana la Pastravaria Sambata a durat doar in jur de 4 ore. Eram acolo la 11:30.
Rucsacii erau deja pregatiti si … wow, nici acestia nu erau asa de grei: al meu avea ~12kg, iar a lui Cata ~14kg. Plecam usurel spre Cabana Valea Sambatei. Eu, cu mare bucurie ca o sa fiu acolo, si, macar, o sa ii dau o sansa, sau o sa imi dau o sansa.
Dupa 2h de mers eram la cabana Sambata.
Asta ne-a amuzat. Pe voi?! 😀
Facem un mic popas pentru apa … si pozat catelusi. 🙂
Dupa cum spuneam! 😉
Apoi plecam usurel la deal spre Fereastra Mare a Sambetei, pe Triunghi Rosu. E ceata, vreme inchisa. Oricum ne rezervasem aceasta zi doar pentru a ajunge la baza peretelui… Dar daca nu se ridica ceata o sa gasim peretele “nostru”?
🙂
Prima data ne iese in cale Piciorul Coltului Balaceni…. imi sta inima si ma cuprinde un entuziasm … absurd(?). Adica, da: inconjurata de alb (zapada si ceata) imi iese in cale o stanca, neagra. Atat! Si eu sunt deja in extaz .. 🙂
“Nu cred ca e asta!” – spune Cata.
Mai citesc o data descrierea lui Andrei Beleaua, si hotaram sa continuam urcarea. Poteca era batuta, urcarea … grea, da’ ne antrenam!, si in cel mai rau caz ar fi trebuit sa coboram …
Asta e! Si mai mare, si mai frumos! 🙂
In fata noastra era inca o echipa, baiat si fata. Planificau sa urce pana in fereastra si sa coboare apoi pe acelasi drum.
Ne punem cortul chiar la baza peretelui. Vedere pe inserate din cort … Se anuntasera -13 grade celsius peste noapte.
🙂
Peste noapte a fost frig. Dar, am avut la noi tot ce ne trebuie ca sa ne fie cat de cat bine. Doar ca am uitat afara din sacul de dormit butelia, si a cam inghetat, motiv pentru care ne-a luat destul de mult sa pregatim un ceai de dimineata, si … mincarea era pe jumate inghetata. Nu imi trecuse prin cap sa luam la noi doar mancare care nu ingheata, desi vazusem prognoza.
Eh, o experienta in plus din care sa invatam! 🙂
1 Ianuarie: Muchia Coltului Balaceni 5B, 8LC
“- Cata, ce facem, ne bagam azi in Muchia Coltului Balaceni? Scrie aici ca e grea, 5B, si nu e asigurata …” – intreb.
“- Pai tu vrei?” – rapunde Cata.
“- Eu vreau, da’ imi e frica! Da’, da, vreau! Mergem?” – eu.
“- Am putea sa incercam!” – raspunde Cata.
Ma gandesc ca … da incercam. Poate ca nu o sa ajungem prea departe, dar incercam, vedem cu ochii nostrii cum arata, ne dam o sansa. Si daca nu ne iese … nu ne iese, si gata!
Dimineata ne ia cam o ora apropierea de perete. Apoi Cata pleaca cap… Nu se grabeste! 🙂
A doua parte din prima lungime merge pe un diedru-horn. Eu sunt secund, asa ca ma gandesc sa catar frumos, sa exersez pozitionarea coltarilor monopoint acolo unde … probabil ca in rolul de cap de coarda nu as avea incredere. Da, muncesc sa imi castig increderea in picioare, in astfel de conditii …
Zapada nu e buna. E moale, nu ajuta, doar incurca pentru ca acopera prizele. Asigurarile sunt putine, dar Cata a folosit mobile. Smocurile de iarba nu sunt inghetate asa cum ar trebui ca sa ne ajute…
Inca putin si ies. Dar e fain!
A doua lungime, Cata nu ma lasa sa ma duc cap. Pleaca tot el. Catara foarte incet, dar am rabdare. E greu! Oare eu m-as fi descurcat cap de coarda?! Nu stiu! Dar … Cata nu m-a lasat!
Vin si eu pe o traversare delicata. Cata a batut un cui … pe care nu am reusit sa il mai scot. Deci e acolo!
Mai departe se disting doua linii de cuie. Cata prefera sa incerce pe cea din stanga…
Nup! Nu e bine! Se intoarce in regrupare, usurel .. si pleaca pe cea din dreapta. Chiar acolo mai e un cui.
Mai sus e un scurt pasaj surplombant, dar sunt doua cuie unde se poate asigura.
Cata ia o pauza pe un prag sa ma fotografieze. La mine, acolo jos, e frig rau!
O regrupare buna, chiar la iesirea pe muchie.
Pe muchie e soare! Pe mine m-au luat durerile de maini: ah, greu de explicat acea durere a mainilor inghetate!
🙂
Gata?! 🙂
Urmatoarea lungime e una grea si fara asigurari: V+. Oare ce inseamna V+?
Cata pleaca …
Se vede spectaculos. Dar … ne miscam greu! Greu tare! Cata bate un cui la cativa metri de regrupare.
Apoi, mai sus, pune un friend mic.
“Aici nu e nimic, nu am de ce sa ma tin. Ar fi mers cu papucii de catarat” – se plange Cata.
“Hai, incearca!” – spun eu, fericita ca am iesit la soare …
Apoi incearca si … cade! Surpriza: friend-ul il opreste dupa doar 3m de cadere. Nu se intampla nimic.
“E greu! Ce sa fac? Sa mai incerc?” – intreaba Cata.
“Da, mai incearca! Ai vazut ca daca pici, nu se intampla nimic …” – il incurajez.
Si se duce, se chinuie, sta in echilibru precar, dar … trece intr-un final.
Acum e randul meu!
Hi!
Vin si eu si … nu inteleg cum a trecut el! Wow! Nu am unde sa pun piciorul, nu am unde sa agat pioletul … Prize foarte mici friabile.
Cu greu … am iesit! Uh!
Analizam in continuare … suntem abia la jumate si mai avem doar 2h de lumina. Cata propune retragerea. Insist putin sa continuam, insa propunearea lui e realista, clar!
Primul rapel pana in penultima regrupare. Apoi inca unul pana in pasajul surpombant unde erau doua cuie bune…
Apoi inca unul drept in jos in regrupare … Apoi ultimul rapel ne duce pana in partea superioara a valcelului pe care am urcat.
Pe valcel in jos …
Asta a fost! Adica, a fost fain, dar inca nu suntem pregatiti … ori pentru astfel de conditii, ori pentru acest traseu … mai incercam si alta data!
Ultimele raze de lumina … 🙂
Suntem fericiti ca am incercat acest traseu, si hotarati sa ne intoarcem intr-o zi le el … 🙂
Filmuletul realizat de Cata:
Articolul cu Muchia NV din Coltul Balaceni o gasiti aici: click.
Buna,
vad ca aveti Eureka Spitfire. Il ancorati in vre-un fel special ? Pe mine m-a prins o zapada surpriza cu el, si cu toate ca era decent ancorat, m-am trezit cu el pe mine (s-a strans zapada pe “acoperis” pana a cedat).
Multumesc !
Salut, acum l-am ancorat doar cu betele de schi si 2 pioleti si a fost ok. Nu e un cort gandit sa stea in vant…in partea din fatza are un singur punct de ancorare care cedeaza destul de usor. As fi preferat sa fie doua puncte acolo.
Dar e un cort usor si foarte spatios, poti pune tot bagajul inauntru (la cap si la picioare) si mai ramane loc berechet. Nu e un cort de iarna sau de expeditie, dar e bun pentru ce am eu nevoie.
Nu e nevoie de multe comentarii. Frumos, complimente!
An nou fericit! Si inca o data La multi ani pentru 13 . 01! Vad ca anul incepe bine, cu un traseu de top si o “mana” de intelepciune. Bravo! si sa va mearga in plin. De fapt, o renuntare da masura performantei. Daca totul merge la fix, nici nu-ti mai dai seama ca e greu, ca poti reusi doar cu efort pe masura dificultatilor, pentru ca nu mai esti constient de ele. Ati vazut un concurs de haltere? Pana nu vezi o nereusita,nu ai masura efortului. Si acolo le ies ochii din cap nu unor sahisti! Din nou, Bravo! Din nou, An nou fericit! Din nou,La multi ani! din nou, cu drag,Adrian
La multi ani si la cat mai multe ture faine! La multi ani (cu intarziere 🙁 si pe 13 ian! Pare sa fie un traseu foarte furmos si sunt sigura ca il veti relua…. someday 🙂
foarte frumos, bravo!
pentru mine,aceasta ascensiune a voastra este o imensa reusita!
La multi ani Catalin si Silvia!
Ua! Interesant – am auzit ca nu-i chiar usoara.
E o restanta de-a mea si-a lu Rus de multi ani. 🙂 Cand am incercat sa facem Diedrul Mare a venit ditai viscolul si nonsoarea si nu ne-am mai bagat.
Brici pozele!
Sînteţi de aplaudat, ca de obicei.
La mai multe asemenea ture!
Pingback: 2012.01.02 – Muchia NV din Coltul Balaceni, 3A, 10lc | Jurnal de weekend si calatorie
genial.. felicitari
de fiecare data imi face placere sa citesc turele voastre.. Cred ca a fost o experienta interesanta la -13gr
Pingback: Coltul Balaceni, Fagaras. Winter climbing
Buna ziua, Silvia si Catalin!
Faina tura, in mod sigur il faceti (traseul) data viitoare, “muntii raman, oamenii trec…”(les montagnes demeurent, les hommes passent)!…imi face placere sa citesc turele voastre frumos ilustrate si ma bucur mult ca iubiti ascensiunile de aventura…am si o mirare nu prea stiu ce-nseamna “eu catar, tu cateri…”!!?? pentru ca eu ma catar impreuna cu prietenii generatiei mele ca se catara iar voi va catarati…scuzati, sper ca nu va suparati, alpinistii au simtul umorului…
Ture frumoase,
Andrei
Buna Andrei,
“eu catar, tu cateri” e acelasi lucru cu “eu ma catar, tu te cateri”, forma moderna. 🙂
La fel cum “reliability” e acelasi lucru cu “fiabilitate”, foma moderna.
Dap, sunt de acord ca limba romana se strica! 🙂
Very nice!!
Mi-amintesc pozele tale de pe Alpinet, Cătălin!
Mi-am bucurat ani de zile ochii și sufletul cu ele!
Uitasem, uita-ne-ar necazurile!
Felicitări amândurora!