Perioada: 10-12 Iulie 2011
Locatia: Franta, Chamonix, Aig du Midi
Echipa: eu, Cata, Mihai si Raimond
Traseu: Grand Capucin – Swiss Direct (TD+,VII,300m)
English version by Cata: here

Date tehnice

Capucin Grand (3838 m) este un turn extraordinar de granit rosu, din masivul Mont Blanc, situat la finalul partii de Est a lui Mont Blanc du Tacul. Acest turn de granit este celebru fiind singurul monolit din zona. Se poate ajunge la el plecand de la Aig du Midi, sau de la refugiul Torino.

Mai jos este o fotografie (cu ruta catarata de noi) preluata de pe summitpost.org

Un topo cu “Swiss Route” suficient de complet se poate gasi aici.

Apropiere

Se anuntau doua zile de vreme buna… dupa putina ninsoare. Ce sa facem, ce sa facem? Cum Cata schimbase ceva Email-uri cu Mihai Sima inca din tara despre o eventuala catarare in Grand Capucin si cum aflam ca Mihai e deja pe drum, decizia este ca si luata. Mergem in Grand Capucin!

Swiss Route din Grand Capucin era o ruta la care ma gindisem pentru prima data anul trecut … Echipa din fata noastra de pe Chèré Couloir de anul trecut planifica pentru urmatoarele zile catarerea traseului Swiss in Grand Capucin. Cu toate aceste, uitasem de ea, ba chiar nu ma mai atragea deloc. Daca tot sunt in Alpi, prefer o ruta care sa aibe mixt si gheata, nu doar stanca.

Acum, cu ocazia aceasta ma gandesc ca “o sa cataram un traseu mai lejer, un traseu doar pe stanca, cu alta echipa din RO, o sa fie distractiv” …

Ne urcam la Aig du Midi pe la 14:30. De acolo urmeaza o plimbarica mai mult sau mai putin relaxata (depinde de dimensiunea bagajelor) printre crevase pana la baza superbului obelisc. Practic, acelasi drum pe care il parcursesem de multe ori ba pentru traversarea Ref Torino – Aig du Midi, ba pentru a ajunge la Bivuac La Fourche.

Ne punem cortul pe ghetarul Geant. Pe la 16:00 se cam strica vremea asa ca ne retragem in cort si dormim un pic. 😉
Cand nisoarea/ploaia se mai potoleste, mai iesim afara sa ne dezmortim si sa ne bucuram de apus.

Pe la 19:00, cred, apare si echipa Mihai si Raimond. Isi pun cortul langa noi… Intre timp, ceva mai sus pe poteca am descoperit o alta tabara de 7 corturi.

Tour Ronde in fundal …

A doua zi, de dimineata, cand ne trezim observam 5 echipe deja in drum, pe culoarul de zapada ce duce la baza traseului Swiss Route: “Oho, asta chiar ca o sa fie <>!” – imi spun.

Intram pe culoarul de zapada. Cad pietre, multe: trebuie sa ne miscam repede si cu atentie.

Traseu

Dupa ce ajungem pe una din platformele de la baza traseului, ne lasam acolo echipamentul in plus (coltari, pioleti, pufoaica, bocanci), asteptam destul de mult ca celelalte echipe sa inainteze, si plecam si noi …

Cata in a doua lungime de coarda. Traseul se face in proportie de 80% pe mobile. Locuri de amplasare a mobilelor sunt suficiente, doar ca noi nu avem o foarte mare experienta pentru acest tip de catarare. Nu-i bai: avem la noi un set de nuci, si 4 frienduri. Lungimile sunt destul de scurte, si echipamentul ne ajunge.

Altfel spus, pentru noi, acest traseu a fost un curs intensiv si practic de catarare la mobile. 🙂

<< Distractiv! >> Capii de coarda merg unul langa altul, asigurarile se suprapun … si secunzii se inghesuie in regrupari. Peretele e crosetat cu corzi, efectiv!

Regruparile sunt bine consolidate cu spituri! Traseul e asfel foarte safe. Te poti retrage oricand din el atunci cand simti ca te depaseste, sau cand se strica vremea, etc.

Vine iar randul meu. Desi pare ceva mai greu, nu e chiar asa. Locuri de amplasamente pentru mobile sunt peste tot, pentru toate dimensiunile de dispozitive. Nu am mai folosit nucile si friendurile asa de mult in viata mea.

In partea dreapta mai exista o fisura. Echipele catara una langa alta … urmand sa ne inghesuim pe o platforma mititica.

Catalin si Raimond …

Suntem 5 oameni in regrupare: 3 secunzi (2 care urmeaza sa plece), 2 capi de coarda … Al 4-lea secund, Mihai, e pe drum. 🙂

Mihai pe fisura din dreapta, mai tehnica …

La scurt timp pleaca si cei doi secunzi. Imediat dupa ei pleaca Cata si Mihai, capi de coarda la mica distanta unul dupa altul. Pentru iesirea din regrupare se catara artificial pe cateva cuie existente, pe o fisura uda…

Traseul e ud pe alocuri. Ba chiar exista si praguri de zapada unde mi-am udat papucii … Cataratorii nu mai au rabdare …Ah, cat timp pierdut in regrupari! Ne ia frigul.

Trident – acul ce se vede sub noi!

Cata si Raimond merg ceva mai intins si regrupeaza un pic mai sus decat alte doua echipe. Eu si Mihai suntem pe drum … 🙂

Doua echipe din Ro intr-o regrupare suspendata … Urmeaza o lungime de artificial la mobile. Pfff…

Secundul altei echipe din fata noastra.

Atent, pleaca Mihai cap de coarda … Inaintarea nu se face decat cu scarita si mobile bine amplasate intr-o fisura foarte ingusta unde nu intra degetele de la mana.

🙂

Echipa de deasupra noastra deja a intrat in traverseul dreapta pentru a ocoli surplomba. Alta lungime de artificial …

Dupa Mihai, plec eu cap de coarda. Ma folosesc partial de mobilele amplasate de Mihai. Uh, e greu! Apoi pleaca Raimond, si urmeaza Cata care va curata traseul de echipament.

🙂

E randul lui Cata sa plece cap de coarda. Surplomba se catara la artificial. Lungimea aceasa de traseu este integral echipata cu cuie. O alta echipa deja face rapel de sus .. peste noi!

Alta echipa a considerat ca e prea tarziu si a rapelat din regruparea de sub noi … O singura echipa ne mai urmeaza!

🙂

Imediat dupa surplomba urmeaza o regrupare. Il rog pe Cata sa se duca tot el cap de coarda pe artificial. Mihai si Raimond pastreaza ordinea.

Mihai face un pendul pentru a ajunge la un cui.

Cata si Mihai in regrupare.

Mai sunt 2 lungimi mai usurele, neechipate. Plec eu cap de coarda …

A mai ramas o singura lungime de coarda usurica.

Suntem sus! 🙂

Si eu …

Incepe petrecerea!

Mihai pregateste primul rapel 🙂 Semicorzile lui au 70m.

Poza noastra de varf.

Ghetarul Geant si Dent du Geant in apus de soare. E deja tarziu … speram sa nu ne prinda noaptea.

Trident …. arata fain de tot. In cursul zilei chiar se vazuse o echipa in varful lui.

Retragere

Pentru retragere noi facem rapel pe linia traseului.

Dupa primul rapel (lung si putin in diagonala) ni se blocheaza corzile. Echipa din urma noastra ne ajuta sa le recuperam, insa acest lucru ne costa cam 30 min. In total facem cam 5 rapeluri lungi pana in locul unde ne-am lasat echipamentul.

Ajungem la corturi pe intuneric. Echipa din urma noastra nu a mai apucat sa se retraga. Am presupus ca au facut bivuac acolo, pe platformele de la baza lui Grand Capucin. Ulterior am luat legatura cu ei si am aflat ca au coborat in siguranta, doar ca nu aveau frontale la ei si asfel nu i-am putut observa.

A fost o experienta foarte benefica pentru mine si Cata din punct de vedere al catararii la mobile. Desi nu e deloc placut sa cataram atatea echipe intr-un traseu, pentru noi a fost bine, caci am putut invata multe de la cei din jurul nostru. 🙂

Apoi, mi-a placut foarte mult sa catar alalturi de Mihai si Raimond, sa glumim si sa ne incurajam intre noi. Foarte fain!

Filmulet