2011.05.29 – Santinela de la Gatul Iadului, 6A, 8LC
- June 8th, 2011
- Posted in weekend
- Write comment
Perioada: 28-29 Mai 2011
Locatia: Cheile Bicaz
Echipa: eu si Cata
Trasee de catarare:
- Traseul Fisura Surducul Mare, 6B, 8LC, Peretele Nordic al Surducului AICI
- Traseul Santinela de la Gatul Iadului, 6A, 8LC, Peretele Politele Bardosului
Detali despre Cheile Bicaz puteti gasi in articolul precedent (aici). 
Pentru a doua zi ne hotarasem sa cataram Santinela de la Gatul Iadului. Principiul de selectie a fost simplu: aveam schita traseului preluat din cartea lui WK si de asemenea exista in acea carte si o fraza care descria succint retragerea.
In prezent lucrurile s-au mai schimbat putin din punct de vedere al lipsei de documentatie pentru Bicaz: Catalin Cretu s-a tinut de cuvant si a creeat un pdf cu toata cartea “Cheile Bicazului – Ghid de alpinism – Wild Ferenc, Dimap, 2001″. Multumim frumos!
E adevarat ca informatiile din aceasta carte sunt destul de invechite, insa ne putem face o idee … orientativ. Apoi, dupa ce ne hotaram asupra unui traseu, cel putin stim ce sa intrebam.
Traseul Santinela de la Gatul Iadului, 6A, 8LC, Peretele Politele Bardosului
Schita din cartea lui Wild Ferenc
Schita realizata de Pall Endre pe o fotografie facuta de Romeo Fazekas.
Acces: La km 30 + 495 intre sosea si baza peretelui este un spatiu mai larg presarat cu grohotis. Peretele aici face o cotitura de 90 grade indreptandu-si fata spre Est. Intersectia celor doua fete ale peretelui formeaza o impresionanta muchie care, de multe ori, depasesete verticala marcand o insiruire de tavane. Aceasta muchie a fost denumita Santinela de la Gatul Iadului.
Desi in cartea lui Wild se specifica faptul ca traseul este marcat la baza, in prezent acest lucru nu mai este adevarat.
Retragere: noi am urmat marcajul patrat alb …apoi la un moment-dat am coborat pe o poteca evidenta in sosea care ne-a scos cam la 500 m in amonte de Tunel.
Traseul nostru incepe de pe brana din dreapta, cea mai de sus treapta.
La baza traseului exista un spit unde putem amenaja prima regrupare. Apoi, pentru prima lungime exista doua variante:
- Varianta clasica, cea originala. Problema cu aceasta varianta este ca e destul de prost asigurata, cu cuie ruginite si descompuse. E pamantos, murdar, friabil.
- Varianta moderna, un traseu de escalada cotat 6+ de bavareza superba de-a lungul unei fisuri, cu spituri. In schita se poate vedea cu rosu aceasta varianta.
Initial noi am incercat pe varianta clasica crezand ca e mai usoara …
Cam murdar … dar Ok pana aici.
Mai sus am ajuns la un pasaj cam spalat. Prizele de mana erau scurse si pline de licheni. Nu am reusit sa trec de pasajul acele, desi mai aveam asa de putin pana ajungeam la regrupare …
Nu-mi venea nici sa ma dau jos. Ma gandeam ca Cata va dori sa renuntam la traseu si sa cautam sa cataram altceva … doar ca nu aveam documentatie pentru altceva: “Uh, cand mai venim noi aici?!”
Pana la urma, cu tristete in suflet am rapelat!
Imediat ce am ajuns jos:
- Hai sa incercam pe varianta moderna! – imi spune Cata. Ua, mai am o sansa, uraaa!
Pe varianta moderna a fost absolut superb. Un traseu sustinut de bavareza frumoasa. Catararea primei lungimi a fost o incantare!
Ma opream des! Pe de o parte sa imi odihnesc bratele, pe de alta parte … sa imi dau timp sa savurez fiecare pas!
Vazandu-mi fericirea de pe fata, Cata m-a lasat tot pe mine cap de coarda si a doua lungime:
- Hai tot tu, sa te bucuri!
Destul de multe asigurari la plecare. Nu le-am folosit pe toate, mai ales pe cele de sub tavan, am facut economie de asigurari si ca sa evit sa trag de corzi mai sus …
Trecerea peste surplomba e lejera. Apoi urmeaza o fisura luuunga, de bavareza. Tot superba!
Doar ca asigurari mult mai putine. Am folosit vre-o 2 friend-uri in aceasta lungime caci la un moment dat aveam prea multi metri de coarda sub mine, si marginea fisurii devenise un pic cam rotunjita. Apoi, forta in brate ma cam parasise!
Deja ma gandeam ca “superba bavareza asta, dar sper ca nu e tot traseul asa, ca deja sunt rupta!”
Jos avem parte de galerie .. puternica chiar!
Uneori, in loc de asigurari solide se gaseau astfel de pene … utile dooar pentru inaintare la mecanic.
Am regrupat pe un fel de brana, nu foarte comoda.
Am plecat cap de coarda si a 3-a lungime. Cam obosisem, e drept! Aici am facut o lungime foarte scurta, caci imediat dupa hornuletul acesta si o traversare am gasit o regrupare foarte buna in spituri. Din ce am inteles ulterior, pe acolo trece un nou traseu, foarte aproape de santinela, batut cu spituri.
Din regrupearea cea buna a urmat o lungime grea de mecanic. Speram sa nu fie asa toata lungimea .. dar nu am putut altfel. 
Urmatoarea lungime a continuat la fel, pe mecanic! Of! Am obosit!
Traseul e foarte aerian …
Acestea sunt nucile lui Pall Endre. Ar fi vrut sa i le recuperam, dar nu am stiut atunci. Oricum, au fost foarte utile acolo unde au fost plasate: am pus scarita in ele!
Chiar inainte de regrupare urmeaza un pas impus, unde cuiele sunt cam departate. Ah, si ce am mai muncit pana am reusit sa trec de el!!!
Urmatoarea lungime il rog pe Cata sa se duca el cap de coarda. Eram sleita de puteri si in plus soarele batea cu putere, fiind pe un perete sudic. Caldure mare. Raman in regrupare … usor peste soseaua ce strabate cheile Bicazului!
A fost tot o lungime de mecanic, un pic mai usoara .. e adevarat.
Mica comoara in regrupare.
Urmatoarea lungime a fost si mai usoara. Desi spiturile continuau in sus, Cata a traversat stanga dupa cuie clasice.
Urmatoarea lungime a fost usurica si frumoasa, de catarare libera. Ne-a scos in creasta.
Si acum … atentie sa nu dam bolovani ca ucidem oameni!! Brrrr…
Piatra Altarului in departare ..
Suntem cam obositi la final, si lipsiti de entuziasmul catararii artificiale. Insa, hai o poza de final … “zambeste!”
Urmam o poteca marcata cu patrat alb. Si o urmam, si o urmam … apoi, intram in triunghi rosu, si iesim la sosea la tunelul Lacul Rosu-Cheile Bicaz.
Imediat ce am ajuns la masina, ne-am balacit putin in rau, am mancat cate 2 mere, cate 2 pere (pe bune!) si am fugit repede catre Focsani unde ma astepta mamita cu masa pusa! Buna, buna, buna mancarea! Doar ca de data asta am avut grija sa nu mai mancam la fel de mult ca vineri seara, ca suferisem prea mult de durere de burta! )
Aceasta a fost aventura noastra in Bicaz!
Si acum filmuletul realizat de Catalin:
Multumim tuturor celor care ne-au raspuns la intrebari, ne-au dat informatii despre zona, si ne-au ajutat la crearea schitei: Catalin, Vlad, Andre.
Ar trebui sa faceti un album cu asigurari “ciudate” din trasee
).Poza cu pana de lemn cu sarma e epica 
; cele mai sinistre ‘asigurari’ tot in Bicaz le-am vazut si eu (plin de pene putrede).
F faine pozele din traseu (ce aparat folositi acum?)!!!
Acum folosim Canon S95
Bravo , un traseu cu renume, cam greu ,si psihic sa nu dai jos pietre…dar merita urcat.
ms
Cred ca ati facut deja un plan cand mai veniti in zona stiti deja care trasee va asteapta..Nu sunt chiar asa ruginite nucile
Felicitari pentru lungimile muncitoresti. Si bafta!
Bravo din nou, pentru Santinela, nu e un traseu deloc usor. Nu vreau sa ma crezi carcotas dar am doua mici observatii. Dupa regruparea pe spituri din lungimea a 3-a (v-ati dat si voi seama ca era din traseul Lizard) am impresia ca ati urcat direct in sus tot pe niste spituri, in stil artificial, dar varianta clasica a Santinelei ocolea cumva prin stanga intai pe o mica muchie apoi pe niste praguri si fete cazute si abia mai sus revenea la verticala respectivei regrupari si astfel nu era atat de dificil. Apoi in ultima lungime cred ca v-ati dus pe un fel de valcel care este iesirea din traseele Tavanele si A-XX-a Aniversare in schimb Santinela revine spre dreapta pe o portiune mai artificiala pana deasupra ultimului tavan dupa care parcurge creasta relativ usoara dar si putin friabila pana intr-o regrupare cu spituri comuna cu finalul traseului Lizard. Pozele si descrierea sunt faine la fel si filmuletul. Bafta in continuare si sa mai reveniti in Bicaz.
Vlad,
Catalin banuia deja ca nu am iesit pe linia traseului asa cum ar fi trebuit. (i-o fi zis cineva…)
Dar … asta e! Daca spui ca ar fi urmat tot artificial, nu ma pot plange ca am ratat ceva.
Mersic
Salut Vlad, de acord cu ultima lungime, a fost din a XX-a aniversare. O recomand tuturor insa, e stanca solida si curata, frumos de catarat la liber.
Din regruparea 3… desi nu stiam atunci nimic de existenta traseul Lizard, din regruparea cu ancore Silvia a continuat 3 m in sus apoi pe cuie in traverseu stanga. Nu am tinut linia spiturilor care mergea in sus, ne-am dat seama ca nu e Santinela.
Daca nu trebuia sa ajungem deloc in regruparea cu ancore din Lizar (apare si in filmulet la minutul 1:20), inseamna ca acolo ne-am abatut putin dreapta din traseu ca sa revenim apoi stanga la linia originala din Santinela.
Cu siguranta o sa mai revenim in Bicaz, e teren de aventura si ne place.
Ca si idee, ar fi fain sa se apuce cineva sa refaca schitele traseelor tinand cont de realitatea actuala din teren. Ar fi o munca de care ne-am bucura toti si am vrea sa si platim pentru ca asta sa se intample. Ma gandesc la Dan Anghel care are deja experienta de publicare a ghidurilor si care v-ar putea copta pe voi (Vlad, Catalin, Alin) drept coautori pt zona Bicaz. Avem toate cartile lui si le gasim foarte utile. E doar o idee…
Superb, ca de fiecare data. Asa cum zicea mai “ieri” cineva, astept ca pe painea calda sa mai vad un “reportaj” cu voi doi. Sunteti frumosi si de esenta tare. Felicitari si sa va vad pe Chomolungma, Zeita Mama a Lumii.
Buna Catalin. Ai dreptate, lungimea de iesire din traseul a XX-a Aniversare (comuna si cu ultima lungime din traseul Tavanelor) este mai putin friabila si nu are pasii de artificial pe care ii are ultima lungime din Santinela chiar la inceput dar aceasta in schimb e ceva mai aeriana. Oricum nu pot spune ca ati pierdut mare lucru. In rest, dupa cate inteleg, in lungimea a 3-a intradevar cred ca v-ati abatut cativa metri in dreapta spre regruparea din traseul Lizard dar apoi ati revenit bine spre stanga in Santinela. Regruparea clasica din Santinela ar fi fost cea de la sfarsitul traverseului oblic dreapta de mai sus.
Despre o colaborare cu Dan Anghel (si mie imi plac ghidurile scoase de el) sau oricine doreste sa publice un ghid actualizat al Cheilor Bicazului eu sunt dispus sa ajut cu tot ce pot.
Oricum va recomand si traseul The Lizard cand aveti chef.
Oare ce grad are traseul lizard? Ma tenteaza si pe mine acel traseu si multe altele…
Am postat ieri pe blogul meu cateva detalii despre traseul The Lizard pentru cei interesati.
http://vladcondratov.blogspot.com/2011/06/traseul-lizard-cheile-bicazului.html
esti o draguta , mi-ar placea sa ne cunoastem sa impartim povestile noastre, dar mai stii…noi sutem din arad si cataram mai mult prin ardeal)) dar va lansez o invitatie daca aveti chef sa veniti si pe aici (vezi buces, craciunesti, cheile madei) m-as bucura…
va felicit pt tot,
toate cele bune
Santinela mi se pare chiar destul de ok din punct de vedere al asigurarilor fata de alte trasee din zona. Apropo de nucile lui Endre, au ajuns deja la proprietarul de drept…
In 2001 cand am amenajat traseul de escalada STR8 Line (varianta pe care ati intrat) am coborat si pe varianta clasica a traseului unde am montat (tin minte perfect) 3 ancore exact in punctele cheie ale respectivei lungimi. Mai sunt acele asigurari acum prezente? Imi aduc aminte ca problema era in primii 10-15 metri dupa care urmai un soi de diedru mai framantat si ajungeai in regrupare…
Din ce tin minte nu erau ancore, ci spituri. La un moment dat am ajuns pe un prag unde se afla un spit. Mai sus de spit se afla cuie, si se poate face la artificial. Doar la la un moment dat “se cere” catarare libera, cu traverseu usor stanga ce presupune prize foarte scurse la maini si aderenta la picioare. In principiu nu ar fi greu daca stanca ar fi curatata insa e plin de licheni … aderenta nu functioneaza.
Nu am reusit sa trec asa ca am coborat pana la ultimul spit, mi-am pus cordelina si am rapelat.
Am fost placut impresionat ca o fotografie realizata de mine si postata pe net este folosita ca suport pt. o schita!Cu vreo 20 de ani in urma(la inceputul anilor 90′) am urcat Santinela,Armata,A-xx-a Aniversare,Fisura Artei si mai multe prin zona si tin minte ca in A-xx-a Aniversare am ramas cu un piton in mina in timp ce bagam “bomba” sa asigur!Felicitari,Romeo.