Perioada: 28-29 Mai 2011
Locatia: Cheile Bicaz
Echipa: eu si Cata
Trasee de catarare:

• Traseul Fisura Surducul Mare, 6B, 8LC, Peretele Nordic al Surducului
• Traseul Santinela de la Gatul Iadului, 6A, 8LC, Peretele Politele Bardosului: AICI

Intriga

Imi doream foarte mult sa ajung in Cheile Bicaz! Da, mai fusesem, insa totdeauna ma gandeam la aceasta zona ca la ceva extraordinar …

Prima data am ajuns in Cheile Bicaz acum doi an, intamplator, cand din lipsa de alte “oferte”, am acceptat propunerea lui Catalin de a merge la un maraton de bicicleta. In schimb, el a acceptat ca urmatoarele zile sa ne cataram in zona: cea mai apropiata zona de catarat erau Cheile Bicazului. Vezi aici povestea.

Atunci, dupa maraton am petrecut dupa amiaza alaturi de Catalin, Corina, Cristi Ghilt si familia lui.

Atunci Corina a spus ca ea nu vrea sa catere in cheile Bicazului pentru ca traseele sunt foarte grele si prost asigurate iar ea nu este antrenata si nu vrea sa se chinuie … Desi constientizam ca nivelul de catarare dintre mine si Corina era comparabil, ceea ce spunea ea avea o influenta destul de mare asupra psihicului meu… Totusi, ea avea mult mai multa experienta. Traseele din Cheile Bicaz erau …. de neatins!

Pe de alta parte, pana in acel moment catarasem doar cu persoane care mai fusesera pe acele trasee, respectiv, care cunosteau traseele, ma cunoasteau pe mine, si stiau ca o sa fie bine … Altfel spus, pana in acel moment intrasem doar in trasee “la sigur”, “testate”.

Am fost in Bicaz si am intrat in traseele din Suhardul Mic, despre care scria in topo-ul realizat de Kobe ca sunt foarte bine echipate, scurte, usurele … Era prima data atunci cand cataram cu Catalin.

Ei … si de atunci, am tot visat sa reajung in Bicaz si sa explorez acei pereti mai mari, acele trasee mai lungi si dificile, care imi provocau putina teama …

In sfarsit, la propunerea mea Cata spune “E cam lung drumul dar .. OK! DAR urmatorul weekend mergem la bicicleta!”. Mi se pare o afacere buna. Aduce putin cu povestea de acum doi ani cand eu am spus “Bine, merg la maratonul de MTB, dar dupa asta mergem la catarat!”. 🙂

Plecam din Bucuresti imediat dupa servici, respectiv pe la ora 19:00 pe traseul Focsani – Bacau – Piatra Neamt … Suna bine daca ne gandim ca langa Focsani e mamita mea, care m-a asteptat cu masa pusa in mijlocul gradinii, intre copacei verzi, pui, rate, caini … si alte oratanii.

Ajungem in Cheile Bicazului pe la ora 1:30 noaptea.

Cheile Bicaz

Legenda locului:
Se spune că trăia aici o fată pe nume Estera. S-a îndrăgostit ea de un flăcău, au hotărât să se ia, numai că băiatul a trebuit să plece la armată. Estera l-a aşteptat cu iubire şi răbdare. Se ducea seara la izvor, să ia apă, şi cânta atât de frumos, că înduioşa şi munţii. Până-ntr-o zi, când un tâlhar a văzut-o şi s-a îndrăgostit pe loc de ea. Tâlharul a furat-o şi a dus-o sus, în munţi. În zadar s-a străduit să o facă să-l iubească. Aşa că s-a hotărât să o aibă cu sila. Sfâşiată, Estera a strigat la munţi şi la cer, căutând ajutor. Iar cerul a răspuns. S-a pornit atunci o ploaie groaznică, ce-a măturat tot în cale.

Vedere de sus a cheilor, preluata din “Trasee Alpine in Carpati” – Walter Kargel

Un topo destul de sumar cu traseele din Bicaz, realizat de Kobe, puteti gasi AICI.

Am cautat pe net cat mai multe informatii despre aceasta zona, insa in afara de o descriere succinta a 4 trasee in cartea “Trasee Alpine in Carpati” – Walter Kargel si cateva povesti si schite spicuite in albumul lui Catalin Cretu si blog-ul lui Vlad Condratov din Iasi, a caror teren de joaca sunt Cheile Bicazului, nu am mai gasit nimic.

Ce am putut afla de la Catalin Cretu este ca “la un moment dat, acum vreo 10 ani, a existat pe piata un ghid al traseelor clasice din Bicaz – foarte fain facut, cu schite destul de clare”. Un alt cunscator al zonei, Bradeanu Alin, a afirmat ca “ghidul acesta a fost tiparit in Ungaria, Budapesta prin 2001, varianta in romana. Prima data a aparut in maghiara. Tirajul a fost destul de limitat. Acum e foarte greu de procurat”.

Ceea ce putem spera este ca unul dintre posesorii acestui ghid va folosi tehnologia existenta astazi, respectiv scanerul (sau aparatul foto) si va distribui ghidul pe internet (ex: un album public pe picasa, o arhiva pe ftp: exista posibilitati nenumarate).

Catalin Cretu mi-a promis ca se va ocupa de acest lucru, deci sansele sunt mari sa il obtinem si noi: Uraaa!!!

Si am mai aflat cate ceva:

• Cei ce cunosc zona recomanda celor noi in zona sa inceapa cu traseele: Independentei, Fisura Artei prin exterior, Santinela de la Gatul iadului, Lacrima de Piatra si Pintenul lui Catalin
• Retragerile nu sunt lungi, dar sunt nemarcate si greu de dibuit daca nu le stii. Varianta pentru necunoscatori este aceea de a urmarii o poteca destul de neclara, dar marcata patrat alb care se banuieste ca ar fi unul de circuit al peretilor din chei, se intilneste cam pe toate retragerile, numai ca la un moment dat trebuie sa te rupi de el si sa o iei pe anumite vilcele spre sosea.
• Au existat doua (cred) proiecte de reamenajare a unor trasee din zona. Asadar lista partiala de trasee reamenajate (o gramada, unele in mod exagerat): Fisura neagra, Independentei, Creasta estica, tot Suhardul, Lacrima de Piatra, Alveolele, Raza Soarelui, Umbra muchiei, Requiem, traseele din Cusma Laposului. La aceasta adaug eu Fisura Artei si Fisura Surducului. Cunoscatorii sunt rugati sa comenteze la acest articol pentru a putea completa lista traseelor reamenajate. Multumesc!
• Daca o sa va plimbati de-a lungul cheilor o sa remarcati pe pereti un cablu negru. De multe ori, acest cablu intersecteaza trasee de catarare: fiti fara teama caci este cablu de internet si telefonie! 🙂

Cam acestea sunt informatiile pe care am reusit sa le colectez despre zona si am vrut sa le notez/centralizez aici. 🙂

Traseul Fisura Surducul Mare, 6B, 8LC, Peretele Nordic al Surducului

Schita:

Dintre traseele recomandate de Catalin le-am ales pe cele pentru care am gasit schite, si ceva descrieri despre acces si retragere. Citisem cate ceva despre fiecare, pe blog-ul lui Vlad (vezi aici) …

Din Peretele Nordic al Pietrei Surducului am ales Fisura Artei … Doar ca am gresit ultimele lungimi si am continuat pe Fisura Surducului. 🙂

Dimineata cu greu ne trezim. Chiar inainte de a pleca in mica noastra aventura, aruncam o privire spre Peretele Nordic. 🙂

Conform descrierii stiam ca la primul pod, acolo unde soseaua trece pe partea stanga a raului Bicaz (sens Bicaz->Lacul Rosu) parasim soseaua si incepem sa urcam pe un valcel pana la baza traseului. Intrarea nu e greu de recunoscut, sub fisura, nu?! Plus de asta, e scris pe perete. 🙂 Plec cap de coarda in prima lungime …

Mai la liber, mai la artificial … e frumos! E chiar frumos! Sunt curioasa, si ii tot atrag atentia lui Cata: “vezi ca daca ai posibilitatea sa intri intr-un horn inchis, sa nu intri ci sa mergi pe exterior, ca noi vrem sa facem varianta pe exterior!”

Dar nu … fisura continua sa fie ingusta …

🙂 Ba in spraitz, ba in ramonaj … ba in pozitii “no name”, trec pasaje unul cate unul. Din loc in loc (cam 1-2 pe lungime) gasim spituri. Regruparile sunt pe spituri. Dar tot cuiele predomina. Nu-i bai, sunt OK pentru gustul meu!

La un moment dat dau si peste o scarita lasata acolo … Destul de sigur traseul!

E iar randul lui Cata …

Il urmaresc .. 🙂

Ei, aici este regruparea de unde se despart cele doua trasee: Fisura Artei si Fisura Surducului. Noi conform schitei aveam impresia ca mai avem de catarat o lungime pana sa ajungem in acel punct …

Cum nu am vazut decat o linie evidenta de cuie pe partea dreapta … am continuat pe dreapta. Ulterior am aflat ca trebuia urmarita fisura din stanga. E adevarat ca nu exista cuie, insa exista posibilitati foarte bune de mobile … na, asta e!

Ca sa fiu sincera, a urmat o lungime lunga, usurica si placuta de catarat in Surducului. 🙂 Pe de o parte imi parea rau ca nu am vazut “Arta naturala”, pe de alta parte, ma bucurasem asa de mult de aceasta lungime .. uf! Haos in capul si inima mea: sa plang, sa rad?!

In regrupare Cata imi spune ca ar fi fost urat ramonajul ca “uite ce lungime frumoasa ai catarat!”. Ma impaca!

Mai departe se vad doua linii de cuie:
– Una direct un sus, ce depaseste o surplomba, si in care zarim si spituri …
– Alta ce presupune un mic traverseu in stanga, si urmareste o alta fisura clara.

Cata alege varianta din stanga, ca nu i-a placut surplomba! :))

E o lungime superba ce urmareste fisura. Partea nasoala este ca nu mi s-a parut ca ar exista posibilitati de a se monta mobile (secund fiind, recunosc ca nu am fost foarte atenta la asta), si asigurarile sunt realizate din cuie cam ruginite si cu urechi asa de subtiri si fragile … nu inspira deloc siguranta! Eh, Bravo Cata ca te-ai dus!

Strangem echipamentul si intre timp Cata imi ia interviu pentru realizarea filmuletului :))

Si incepem sa balaurim haotic prin padure pana iesim intr-o poiana…

Chiar de la capita, zarim o poteca foarte clara. Consideram ca suntem salvati … Era inca devreme, asa ca picotim in iarba. Ce frumos!

🙂

Cum poteca se pierde chiar la prima casuta … continuam sa strabatem dealurile, sperand ca vom intalni un taran care sa ne arate calea …

Intr-un final cineva ne indica sa coboram pe piciorul pe care se afla aceste casute din fotografie.

Pe aici. 🙂 In spatele casei parasite din imagine am coborat pe o poteca evidenta care tine muchia. Poteca se pierde in partea de jos, dar tinem muchia pana dam in rau. Ne descaltam, trecem raul si suntem la sosea, cam la 100 m in aval de locul unde am lasat masina la plecare.

Seara am fost sa vedem statiunea Lacul Rosu. Nu m-a impresionat deloc! Dupa ce balauresti cateva ore bune pe dealuri acoperite de iarba …. liniste, adierea vantului, flori, pasarele cantand voioase … cu ce te poate impresiona o statiune plina de mizerie, turisti si galagie?

A fost .. chiar a fost fain! Ah, si ce fain!

Si acum filmuletul realizat de Catalin:

Urmeaza un articol despre “Santinela de la Gatul Iadului”