2011.03.05 – Canionul Cioranga si Pestera de Gheata

Perioada: Weekend 26/27 Februarie 2011
Locatie: Muntii Piatra Craiului si Piatra Mare
Echipa: eu, Corina, Rudi
Activitate: Alpinism si drumetie de recuperare
Trasee:

  • Ziua 1: Cabana Plaiul Foii – Refugiul Sperantei – Canionul Cioranga – Valcelul cu Fereastra – Refugiul Sperantei – Cabana Plaiul Foii
  • Ziua 2: Drumetie pana la Pesterea de Gheata in Piatra Mare

Eu nu aveam nici un plan, dar planul Corinei si al lui Rudi imi surade. Ma alatur si eu lor sa facem Canionul Cioranga. Nu mai fusesem de mult in Crai …

Ziua 1: Cabana Plaiul Foii – Refugiul Sperantei – Canionul Cioranga – Valcelul cu Fereastra – Refugiul Sperantei – Cabana Plaiul Foii

Se anuntasera temperaturi de -1/+1 grad: ghinon! Dimineata la Plaiul Foii termometrul arata -8 grade. Ma bucur ca mai am un layer pe sub suprapantaloni. πŸ™‚ Soarele e puternic, e o zi superba de sfarsit de iarna.

Canionul Cioranga si Pestera de Gheata

Un cutu ni se alatura pe drumul pana la Refugiul Sperantei. πŸ™‚

Canionul Cioranga si Pestera de Gheata

Dupa izvor urcarea se accentueaza.

Canionul Cioranga si Pestera de Gheata

Incepe chiar si un pic de balaureala … fara a ne fi ratacit, insa! πŸ™‚

Canionul Cioranga si Pestera de Gheata

In fata noastra se afla o alta echipa compusa din 4 persoane dintre care si David Neacsu. Acesta, afland care ne este intentia ne avertizeaza ca nu avem timp sa finalizam tura intr-o zi si ca pe canion exista in mod cert multa gheata. Ma nelinistesc un pic aceste afirmatii spuse cu multa convingere si siguranta: “Stie omul acesta ceva ce nu stim noi?! O fi fost pe acolo?”. Corina si Rudi nici nu clintesc, isi continua drumul in liniste.

Canionul Cioranga si Pestera de Gheata

Pana la refugiul Sperantei sunt cabluri fixe.

Canionul Cioranga si Pestera de Gheata

Refugiul Sperantei acoperit de zapada in razele soarelui …

Canionul Cioranga si Pestera de Gheata

Mai departe drumul nostru continua la umbra, prin zapada mare. Corina este eroina noastra: sapa santul pana la intrarea in canion. πŸ™‚

Canionul Cioranga si Pestera de Gheata

πŸ™‚

Canionul Cioranga si Pestera de Gheata

πŸ™‚

Canionul Cioranga si Pestera de Gheata

In canion zapada e mai consistenta, nu ne mai afundam prea mult in ea: “Multumim Corina ca ne-ai adus pana aici. Te rugam sa nu ne parasesti: mai avem nevoie de tine si pe retragere” – o incurajez eu glumind. πŸ˜‰ Tasnesc in fata ….

Canionul Cioranga si Pestera de Gheata

… Rudi si mai in fata! E randul lui sa bata urme, se pare! πŸ˜€

Canionul Cioranga si Pestera de Gheata

πŸ™‚ De fapt, facem cu randul. E frumos, frumos, frumos la munteeeee!

Canionul Cioranga si Pestera de Gheata

πŸ™‚ by Rudi

Canionul Cioranga si Pestera de Gheata

Ma bag in fata, si inaintez ca un robotel. Ma gandesc ca “Hmmm, sunt in forma buna!”. La un moment dat ajung la baza unui perete. Nu ma opresc pana nu ajung foarte aproape de el, in partea din stanga. Acolo pare mai accesibil, in dreapta e ca un fel de grota, si surplombat. Ma opresc putin si ma gandesc ca “Pare catarabil! Cred ca nu e asta saritoarea cea mare! Pun picior acolo, mana acolo, piolet … as putea nici sa nu mai asigur. Dar … hai sa vedem ce zic si Rudi si Corina.”

Rudi incepe sa ne arate pitoane. “Pai daca sunt pitoane o fi greu, mai stii?!” – ma gandesc. Ne echipam! Rudi scoate corda pe care o carase ca un adevarat gentleman, Corina scoate asigurarile … Ah, nu fiti rai! Am carat si eu nucile!

Talpile ma mancau rau de tot. Nu ma grabesc sa ma declar cap de coarda, ezit: “Pai daca asta nu e sarioatea aia mare si catar eu acum cap de coarda, la saritoarea grea imi va fi trecut randul.. Ah, da vreau sa ma duc eu cap.” TAC!

Corina scoate chipamentul si il pune pe ham.
“Deeeci … Corina, sa inteleg ca te duci tu cap…”
“Eh, se duce cine vrea, eu doar am scos echipamentul!” – raspunde ea. Inima in tresare: gata, ma duc eu!
Totusi, imi stapanesc entuziasmul si raspund mai ardenelesc: “Hmmm, pai bbbine, ca m-aaaas duce eu…”. Inima imi sare de bucurie: distractie, distractie, distractie, ura, ura, ura … si deja sunt in perete.

E a naibi de greu, dar … uite, dupa ce ajung la primul piton, o sa fie mai usor. Si ajung la primul piton … Tot greu! Ei, dar lasa … un pic de curaj, si dupa ce ajung la al doilea piton o sa fie usor …

Fotografii By Corina.

Canionul Cioranga si Pestera de Gheata

πŸ™‚ Ce minciuna, ce minciuna. E greu, sunt incordata toata: orice muschiulet din corp e in tensiune. Da’ stii ce? Imi place de mor, si sunt fericita rau!

Canionul Cioranga si Pestera de Gheata

πŸ™‚

Canionul Cioranga si Pestera de Gheata

Rudi este cel care ma fileaza. Destul de strans si foarte atent. Cad, revin, e greu, ii dau in sus, ezit, cobor, ma odihnesc, ma gandesc, curat zapada, caut prize, e totul spalat, caut pozitii, opozitie, balans, echilibru, incordare … “Cata rabdare mai au oare Rudi si Corina?! Cred ca si-au pierdut-o! Imi e un pic rusine de ei ca ii fac sa ma astepte … “.

“Imi e greu! Vreti sa incercati si voi?” – ii intreb, cu teama de a raspunde afirmativ.
“Ei, nu, hai mai incearca! Pune picior acolo, nu e o priza acolo …” – mi-am luat o piatra de pe inima. Mai au rabdare, si incurajarile lor imi fac bine.

Canionul Cioranga si Pestera de Gheata

Mai e putin, si totusi … La baza hornului imi las rucsacul agatat, si il catar prin ramonaj.

Canionul Cioranga si Pestera de Gheata

Sus, amenajez regrupare dupa un colt de stanca. Sunt fericita ca am reusit, epuizata, si ma sperie gandul ca o sa mor de frig. Rucsacul il lasasem agatat in perete, si stiam ca e greu, si ca o sa le fie greu si lui Rudi si Corinei sa vina…

A durat destul cat sa imi vina sa plang de frig. Din regrupare am facut un rapel in diagonala pana in vale caci hornul ne scosese destul de sus.
“Si zici ca mai e una si mai mare?!” – intreb pe Corina.
“Sper ca asta sa fi fost saritoarea cea mare.” – imi raspunde. Si a avut dreptate, asta a fost. πŸ™‚

Corina rapeland in vale. Made by Rudi.

Canionul Cioranga si Pestera de Gheata

Valea se ingusteaza. Catararea e inca faina. La un moment dat raman cumva agatata intr-un singur piolet si strig la Rudi sa ma salveze … Hiu, ce m-am speriat! Am scos si al doilea piolet de pe rucsac. A mers bine … πŸ™‚

Canionul Cioranga si Pestera de Gheata

Dam de o mica saritoare mai … problematica. De data asta nu ma mai bag! Corina pleaca cap. O ajutam sa curete plecarea, se straduieste … noaptea vine ..

Canionul Cioranga si Pestera de Gheata

“Hei Rudi, nu ai vrea sa incerci tu ca esti mai inalt?” – il invitam pe Rudi.
Rudi avusese destul timp sa analizeze posibilitatile de plecare in timpul tentativei Corinei … un mic salt pe o priza anume si prinde la mana ditamai priza! Sus, pe partea stanga, e spalat si inghetat dar isi desface picioarele si cu putin patinaj si un singur pas in dreapta ajunge sus. Bravo Rudi! Uraaa!

Urmeaza Corina, si apoi urmez eu ..

Ne continuam escalada in semiintuneric. Apoi, pe o fata destul de inclinata, inierbata si cu pietre, unde de multe ori pioletul isi gasea greu un loc unde sa se agate am catarat la lumina frontalelor.

Sus, am strans echipamentul si am trecut fara sa ne dam seama pe langa Acul de la Amvon: “degetul”.

Astfel am balaurit in intuneric cautand “degetul”: “Trebuia sa coboram pe prima vale dupa deget”. Dupa cam o ora de balaureala am hotarat sa ne intoarcem in locul in care “stim cat de cat unde ne aflam”. Acolo … Corina vede degetul! Uraaa! Si de asta ne fusese frica (sa nu nimerim Valcelul cu Fereastra) dar a trecut! Uraaaa!

Fericiti ii dam in jos pe valcel. Il invit pe Rudi in fata, caci eu ma alesesem cu niste vanatai de toata frumusetea pe picioare si ma durea la cea mai mica atingere. Au urmat si 3 rapeluri … si drumul de retragere sub un cer perfect senin, asa de plin de stele! Superb!

Am ajuns jos la Plaiul Foii la ora 1:00. Ne-am intins cortul si ne-am culcat … somn adanc…

Ziua 2: Drumetie pana la Pesterea de Gheata in Piatra Mare

“HEI, mai doarme cineva aici?!” – se aude vocea Corinei de dimineata, pe la ora 10:00.
“Acum, ca ai tipat asa, cred ca nu!” – ii raspund. :)) De fapt mai mult motaiam decat dormeam, dar era placut…

Vremea se stricase. Era ceata! Ne hotaram sa mergem in Piatra Mare la plimbare. Imi e cam lene, dar nu vreau acasa. In plus, am febra musculara in tot corpul si ma simt obosita. Dar mergem .. bine!

La poalele muntelui Piatra Mare gasim indicator cu Pestera de Gheata si hotaram sa ne plimbam doar pana acolo si inapoi. Rudi alearga inainte iar eu ma misc in reluare. Corina se tine destul de aproape de mine. Si ea vrea sa se plimbe usurel …

Canionul Cioranga si Pestera de Gheata

La Sirul Stancilor peisajele sunt de poveste. Ninge …

Canionul Cioranga si Pestera de Gheata

πŸ™‚

Canionul Cioranga si Pestera de Gheata

πŸ™‚

Canionul Cioranga si Pestera de Gheata

πŸ™‚

Canionul Cioranga si Pestera de Gheata

πŸ™‚

Canionul Cioranga si Pestera de Gheata

Am ajuns si la Pestera. Imi aduc aminte ca mai fusesem acolo, asa ca nu mai intru, astept afara. ;))

Canionul Cioranga si Pestera de Gheata

Aveam pufoaica pe mine. Era cald, dar oboseala si frigul din ziua precedenta ma marcasera rau!
Portret by Corina.

Canionul Cioranga si Pestera de Gheata

Un weekend frumos! πŸ™‚

  1. Si pana la urma care a fost saritoarea mare? πŸ™‚

  2. Superba tura de sambata, am facut-o si eu vara… dar vorba presedintelui: iarna nu-i ca vara! completezi si eu… chiar deloc πŸ™‚

  3. Faina prima zi…totusi dupa vremea din wk ala pare a fi 5=6 martie. Si eu aveam de gind sa merg pe canion dar am zis sa se mai taseze si am ajuns in va Vistei finalmente…
    interesant canionul, sa mergi si vara…

    • Dan Marza
    • Mar 20th. 2011 10:29am

    Mi-a placut foarte mult! Nu vreau sa te coplesesc cu superlative, dar… Tura frumoasa, povestea spusa cu talent, pozele care vorbesc si ele, echipa de nota zece, vremea care a tinut cu voi, si… factorul subiectiv:

    Am urcat si eu Canionul Cioranga in ’83 sau ’84 cu o trupa destul de mare, impreuna cu Teo Predescu (un om de isprava, cu care – din pacate – nu am mai mers pe munte). Pe toata lungimea traseului nu am intilnit nici un piton de asigurare, in schimb, am lasat pe saritoarea mare (cea pe care ai catarat-o tu) vreo doua pitoane. Mi-amintesc acest amanunt pentru ca eu am avut misiunea ingrata de a curata terenul dupa ce a urcat toata lumea. Unul din pitoane nu a mai vrut sa iasa, l-am ciocanit pina am obosit si pina la urma l-am batut la loc (suna chiar foarte bine), iar celalalt, amplasat chiar sub hornuletul din partea de sus a saritorii nu l-am putut scoate din cauza simplului fapt ca scarita in care stateam era agatata in el… . A fost o problema si sa recuperez scarita si carabiniera, deoarece cind am ajuns in hornulet, pitonul se afla sub nivelul bocancilor… .

    Multumesc pentru relatare, pentru faptul ca mi-ai oferit prilejul de a-mi aminti locuri minunate si oameni de isprava. Multumesc pentru poze, care mi-au improspatat imaginile pe care le-am memorat atunci din unul din cele mai impresionante locuri din Piatra Craiului!