Perioada: 14-16 Iulie 2011
Locatia: Franta, Alpi, Chamonix, Grandes Jorasses
Echipele: eu si Cata; apoi Jonathan Griffith si Ben

Dupa catararea obeliscului Grand Capucin (vezi aici) se anunta o zi de ploaie de dimineata pana seara. Zacem mai toata ziua in cort, ne odihnim si speram sa se faca suficient de frig astfel incat sa mai cataram o ruta faina de gheata.

Inca de anul trecut, ori de cate ori ma gandesc la Grandes Jorasses ma gandesc la Walker in primul rand ca si ruta de mixt, de iarna (ah ce fain ar fi!), sau ma gandesc la Le Linceul (The Shroud) ca si ruta de culoar, gheata … sau ma gandest la Grandes Jorasses traverse ca si ruta de relaxare. 🙂

Mai multe info despre Grandes Jorasses gasiti pe summitpost.org

Asadar suntem hotarati sa incercam Le Linceul (The Shroud). Ma bucur ca ploua, temperatura scade: e bine!

Sunam la Leschaux hut (2450m) pentru a ne face rezervare. In ciuda faptului ca ni se atrage atentia ca e vreme rea, si ca Grandes Jorasses nu este in conditii de catarare pe nici o ruta, insistam! Mergem acolo si vedem cu ochii nostrii, mai ales ca nu mai fusesem niciodata in acea zona, si indiferent de deznodamant, ar fi util pentru viitor sa descoperim putin … . 🙂

Urmatoarea zi se anunta vreme buna jos, nori in munti la altitudine medie si senin sau partial noros la altitudine.

La ora 15:00 luam trenuletul spre Montenvers (1909m)

Ups, am ajuns chiar la nivel mediu … suntem in nori!

Urmam idicatorul “spre cabane” si coboram pe ghetar pe scari metalice, via ferata …

De aici avem de mers cam 3h pana la refugiul Leschaux. Diferenta de nivel nu este mare, mergem aproape orizontal. Problema mare este ca mergem prin ceata si ne orientam greu. Inca mai sper sa urcam ceva mai sus, si sa ajungem deasupra norilor … abia zarim peretele din stanga dupa care ne orientam.

Dupa putine ezitari, si 2 telefoane la cabana reusim sa identificam locul de unde incepe urcarea spre cabana (din cauza cetei nu vedem cabana): un patrat alb, si putin mai sus un patrat galben si o stea rosie, la baza unor scari metalice …

Ajungem la cabana dupa ora 20:00. Ne gatim mancare instant si ne culcam cu gandul ca pana la 2:00 noaptea se va ridica ceata si vom putea intra in perete.

Noaptea, ne trezim si privim cu tristete in zare: e inca ceata! Nu vazusem niciodata peretele, nu stiam ce ne asteapta dincolo de bariera de ceata… Uf, mai asteptam! Din ora in ora iesim afara sperand sa se fi ridicat ceata. Nu, nu avem noroc! Dupa ora 4:00 dimineata deja nu mai are sens: e prea tarziu!

Pana dimineata, totusi, ceata s-a ridicat! Ah, superb! Acum, ca il vad, mi-l doresc si mai mult! E un vis, chiar si numai sa il privesti!

Ne hotaram sa incercam urmatoarea zi.

Initial calculasem sa facem ruta cu bivuac sus, insa la refugiu am gasit documentatie in care se specifica faptul ca traseul se catara in medie de 6h-8h. Appropierea de la Refugiu dureaza 2.5h, apoi retragerea inca 3h pana la refugiul Bocalate. Asadar aveam nevoie de cam 13h – 14h pentru aceasta ruta. Dintr-o data traseul mi se pare realizabil fara bivuac, si incepem sa regretam ca am carat la noi kit-ul de bivuac (~1kg in plus de carat).

Era deja vineri. Sambata seara trebuia neaparat sa ajungem in Chamonix, ca duminica sa luam primul autobuz catre aeroport Milano: intoarcerea in Romania.

Pentru apropierea de perete trebuie neaparat urmata linia cu rosu din fotografie. Pe mijloc sunt crevase imense, imposibil de sarit, sau ocolit…

De dimineata, inca sa vede ceata … parca scursa pe ghetar inspre statia de la Montenvers.

Ma pun la soare, si ma simt fantastic. Acolo la Leschaux hut e asa de frumos! Nu, nu conteaza ce va fi maine, acum e asa de bine, incat indiferent de reusita sau nereusita de maine, tot timpul petrecut aici merita din plin!

Fata Nordica a lui Grandes Jorasses in spatele meu…

“Dosul” acelor de la Chamonix – Grépon, Grands Charmoz si Aiguille de la République in fata …

🙂

Catalin tinuse legatura cu Jonathan Griffith si, intrucat si el isi dorea sa catere Shroud, speram ca o sa vina si el, si sa cataram impreuna acest traseu.

Jon, Ben, eu si Cata

Vremea se mentine superba toata ziua. A doua zi, la ora 2:00 plecam de la Cabana. Initial gresim putin ruta: mergem prea pe centru si nimerim in labirindul de crevase. Ne intoarcem, si continuam mai pe partea dreapta …

In cam 2h40′ suntem la baza traseului si incepem sa ne luptam cu rimaia.

Apoi urmeaza o lungime lunga de traversare. Gheata nu era foarte buna … scotea un sunet ciudat la fiecare lovitura. In plus stateam pe o placa de gheatza/zapada care avea pe alocuri aer pe dedesubt si din aceasta cauza scotea un sunet surd cand o incarcam. Incercam sa ne miscam cat de repede puteam.

Cata cap de coarda, si Ben secundul primei echipe. Eu sunt inca in regrupare, astept sa se intinda corzile. Nu ne gandim la nimic, catararea e formidabila! Asiguram la cuie de gheata…

Jon ajunge primul intr-o zona mai stancoasa unde regrupeaza. Timpul trece repede! Ah, asa de repede! Pana la ora asta trebuia sa fim mult mai sus…

Ben pe traversare.

Sunt ultima care vine! Desi ne-am miscat cat s-a putut de repede, gheata proasta si catararea tehnica pe acesta portiune ne-a mancat 2h. Era deja ora 6:30. Partea superioara a peretelui era deja in bataia razelor de soare, si cobora vazand cu ochii. Mai sus urma o portiune de cam 3lc de stanca acoperita cu gheata proasta, care nu tinea …

Jon si Ben au hotarat sa se retraga. Cata m-a asteptat … sa hotaram impreuna… 🙂

Ma uit in sus: ah! Gheata asta se spargea numai cat o atingeai, si soarele, necrutator, isi cobora razele asa de repede. Catararea e tehnica, grea, nu imposibila!, dar avem nevoie de mult timp! Deja au inceput sa cada bucati de gheata, in curand va incepe sa cada pietre!

B..bine, ne retragem si noi! Asa arata lungimea urmatoare de mixt cu gheatza foarte subtire.

Primul rapel e de dupa un colt de stanca …

Cata… Al doilea rapel e dintr-un sistem abalacov amenajat de Jon (puteti vedea aici despre ce sistem e vorba).

Fugim repede de langa perete ca sa nu ne loveasca vre-o piatra si ne oprim la o ciocolata.

Apoi Jon si Ben pleaca inainte. Ei locuiesc in Chamonix, locul nu e deloc nou pentru ei .. Poate ca se asteapta sa venim si noi repede din urma, insa … nu! Eu vreau sa ma plimb, sa vad, sa fac poze, sa ma bucur de plimbarea pe ghetar.

Din cand in cand ne oprim si ne uitam in urma …Am catarat pana la imbinarea dintre punctele rosii si cele verzi.

In mod surprinzator,nu am regrete foarte mari. Stiu ca voi reveni si ca data viitoare o sa fie bine. E asa de frumos incat nu ma pot simti deloc dezamagita! Ah, ce stare de liniste! Ma simt noroacasa si nu stiu de ce …

Trecem pe langa cabana care ne-a fost camin 2 nopti …

Sunt indragostita de locurile astea! Oare de ce?! 🙂

Jeu des nuages

Petit Dru si Grand Dru in zare … avem ganduri si acolo …

Pe ghetarul Mer de Glace…

Aici au loc scoli de gheata. 🙂

Mai avem putin si suntem la statia de tren. 🙂

Terasa de la Montenvers. Petit Dru in spate … SUPERB!

Seara ne-am intalnit cu Alex, Adriana, si alti prieteni de-ai lor. Am petrecut cu vin rosu si branza mucegaita… 😀

Asta a fost! Grandes Jorasses ne asteapta acolo!