Perioada: 14 Mai 2011 – o zi, daca se poate spune asa ….
Locatia: Fagaras
Itinerar: Caldarea Fundul Caprei – Creasta Arpasel (3A) – Creasta Vartopel (1B) – Caldarea Fundul Caprei
Echipa: eu si Cata
Inca de joi Cata propune sa mergem in Fagaras weekendul ce urmeaza. Vremea se anunta bunicica, dar ma astept sa fie zapada moale … aiurea.. fie! Refuz sa gadesc prea mult si raspund: DA! Alta idee nu aveam si: “Daca stie Cata ceva ce eu nu stiu?!”.
Plecam de vineri seara imediat dupa servici. Ajungem la Cabana Capra pe la ora 22:00. Era clar ce aveam sa facem, asa ca ne bagam la somn, pentru a fi in stare sa ne trezim dimineata la ora 5:00. La ora 6:00 ar fi rasarit soarele … vroiam sa prindem zapada inca tare pe vale si pe traversarea de sub creasta Vartopel-Arpasel.
In toiul noptii, ne ataca o vulpe. De fapt sare pe masina, se lipeste de geamul din spate cu burtica: faza de desene animate. Apoi nu mai dormim prea bine.
La 5:00 suna ceasul. As mai dormi .. dar nu: daca ne-am lasa prada ispitei de a mai dormi .. am fi regretat! Pana la urma, din 7 zile ale saptamanii, doar 2 sunt weekend: ar fi pacat sa le dormim!
Pe la 6:00 plecam in traversarea Caldarii Fundul Caprei. Sunt zombi de somn: “Ah ce as bea o cafea! Ah, ah, ah .. ”
Dupa 15 min de mers Cata isi aminteste ca a uitat coltarii. Lasa rucsacul jos si fuge inapoi. Ma gadesc ca “timpul asta pierdut aiurea as fi putut sa il dorm. Dar lasa, ca terminam repede creasta, e scurta, apoi, dormim! Abia astept … Zzzzz…” – adorm pe rucsaci! Peste cam 20-30 min ma trezesc pasii lui Cata.
Ne continuam drumul. Din Valea Fundul Caprei continuam in travesare pana in Portita Arpaselului, de unde urma sa incepem catararea de-a lungul crestei in directia Vest-Est.
Noi deja suntem la soare … 🙂
Ne intersectam cu urmele de schiuri de tura a lui Lucian Clinciu: “Deci a reusit! Ieri trebuia sa ajunga la Balea si, uite ca a reusit” – spune fericit Cata.
Lucian si-a propus Traversarea Carpatilor de la Predeal la Baile Herculane in 7 zile (in alergare sau pe schiuri de tura) De unde urmeaza sa ia startul la Hercules maraton alaturi de sotia si fiica lui. Bravo, bravo, bravo! Mai multe detalii AICI.
In fata se vede strunga din care pleaca traseul nostru, in dreapta este vf Portitei. Cata imi tot povesteste de cand a facut el traseul – era iarna adevarata. Vezi AICI.
Plec! 🙂 Incep escalada peretelui Portitei. Cam 50 m. Asigurari suficiente.
Nu e greu, dar stanca e aluneacoasa, si … nu mi-am pus coltarii. Uf!
Gasesc spituri si regrupez! Cata ma fileaza dintr-un loc ceva mai indepartat de perete, pentru a ma putea filma. ;))
Vine si el!
Urmeaza un diedru-horn ud, cu un pasaj surplombat.
Apoi ne continuam drumul pe linia crestei. Zapada e destul de moale … si instabila.
🙂
Vine si Cata …In plan indepartat se vede Vf Capra si Vf Vanatoarea lui Buteanu.
🙂
🙂
🙂
Urmeaza traversarea unei creste foarte inguste … facem echilibristica!
🙂
🙂
🙂
In fata se vede prima Ureche de Iepure … Urechea Vestica.
🙂 O cataram…
Cata ….
Apoi, desi exista posibilitatea de rapel, preferam sa descataram Urechea Vestica: exista un cablu de care ne putem tine.
Catararea Urechii Estice e un pic mai dificila. Nu sunt necesare asigurari aditionale intrucat exista spituri: 3 la numar plus o regrupare foarte sanatoasa.
Am preferat sa nu folosesc regruparea aia sanatoasa, si sa regrupez sus in varf la un bolovan solid. Regruparea, insa, poate fi folosita la rapel atunci cand se parcurge creasta din directia opusa: E – V
Rapel de pe Urechea Estica.
Ne continuam drumul pe creasta ascutita … zapada tot mai moale … Echilibristica! Si .. inca imi e somn!
🙂
De aici incepe Creasta Vartopel.
Ne uitam in urma .. :). In dreapta vedem Varful lui Adam.
Albota Salbatica… 🙂
In stanga Varful Fantana si in dreapta Turnul Vartopel (2385 m)-cel mai inalt varf de pe creasta pe care noi o parcurgem …
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
🙂
Caldarea Fundul Caprei
🙂
🙂
Coboram spre noul refugiu … In zare putem vedea Museteica.
🙂 Noul refugiu. E cam murdar inauntru, si mi se pare ca sunt foarte putine prici-uri: ditamai refugiu pentru 12 locuri …
Primavara …
Echipa fericita! Acum putem sa ne culcam la loc! Zzzzz…. ;))
Am mancat, si apoi la somn – nu glumeam! Dupa cam 2 ore de somn, ne-am trezit si am hotarat sa ne intoarcem in Bucuresti. Zapada era destul de moale pentru Peretele Lespezii Caltun, pe care ni-l planificatsem pentru duminica. Si apoi .. am dus lipsa de alte idei.
Duminica am dormit bine, am alergat printre “turisti” in Herastrau, si am fost la o piesa de teatru surprinzator de faina, pe care o recomand: “Toti fii mei”, la TNB.
Filmuletul realizat de Catalin:
turisti in Herastrau ????
Pai ce era cu lumea aia multa in Herastrau? Nu cumva erau turisti care venisera sa vada lebede? :))
foarte frumos!
Foarte frumos. Data trecuta ati facut parca invers daca nu ma insel ( de la E la V). Pe langa calitati de catarator aveti si calitati de fotograf si asta conteaza foarte mult. Parca ati fii Ueli Steck si Robert Boesch contopite in aceasi persoana. Eu astept postarile voastra la fel cum astepta muierile episoadele la telenovele.
Succes
Szabi, sa nu exageram totusi. Domnii mai sus amintiti sunt din alta categorie. :)))
Cu pozele ne dam si noi silinta, desi dupa cum vezi in tura asta unele au iesit galbene si altele-s albastre 🙂 Am avut doua aparate si fiecare cu setari diferite de white balance.
Referitor la Arpasel, chiar vorbeam cu dl Dinu Mititeanu pe mail ca acum nu prea mai e teren de aventura parcurgerea de la V la E, sunt spituri pe traseu si lanturi in regrupari. Pacat!
sunt uimit si incantat de fiecare postarea voastra…pe 16 mai am fost si eu la albota,la pastravarie…cateva foto din lumea mai pamanteana aici:http://www.facebook.com/media/set/?set=a.1876199197753.104429.1624415331
SUPERB. Mie si vara mie frica sa ma uit in sus spre creasta ce numai ati “supus-o” !
Frumos a spus Szabi mai sus si subscriu intru-totul.
Continuati, continuati, continuati…
Eu nu m-am referit la corectitudinea fotografiei din punct de vedere artistic.Pozele voastre sunt superbe pentru ca “spun ceva”. Eu am vazut poze de la diversi care au ajuns in niste locuri fantastice dar pozele lor sunt “goale” nu spun nimic.Urmarind blogurile voastre am tras cateva concluzii: 1. Nu sunteti tipul de alpinisti care nu vad “muntele” de prea multi “pereti”
2. Contraziceti prin faptele voastre teoria care zice ca alpinismul e un sport “egoist”.Cine face poze si mai ales scrie bloguri e un om care vrea sa impartaseasca ceva..deci nu e egoist sau poate mai bine zis prin aceste metode dispare egoimul din acest sport. Multi dintre noi poate nu o sa strabata traseele facute de voi dar “traim” si noi cu ajutorul pozelor voastre. Ce pot sa mai spun…tineti tot asa.