Perioada: 13 Februarie 2011
Traseu: Busteni – Valea Alba – Albisoara Branei – Valea Alba – Busteni
Echipa: eu si Cata
Se anuntase vant pe tot weekendul insa Sambata seara,dupa tura de bicicleta de la Comana (vezi aici) verificam inca o data vremea si observam ca de-a lungul zilei de duminica vantul va scadea in intensitate: Mergem la munte pe o vale? Mergem!
Luam primul tren, cel de 6:08. La 9:20 eram in gara la Busteni.
Ne hotaram de acasa sa mergem pe Albisoara Gemenilor, dupa ce am iesit din traseu credeam ca am facut Albisoara Crucii pentru ca mai apoi ajungand acasa si discutand cu prietenii sa aflam ca a fost Albisoara Branei ;)). De mult timp eram curioasa sa parcurg traseele din Peretele Albisoarelor si iata ca le-au venit radul … sau cel putin, macar unuia.
Traseele din Peretele Albisoarelor:
In drum spre Valea Alba … Nu e prea multa zapada, si nici frig…
Valcelul Spalat 🙂
Poteca spre Valea Alba e destulde clara: stiam ca si Corina si Rudi strabatusera acea poteca chiar cu o zi inainte, doar ca in alte conditii … mai de vant si ninsoare 🙂
Peretele Vaii Albe cu Fisura Albastra in dreapta 🙂
Suntem pe Valea Alba. Deja ne-am echipat la “La Verdeata” si acum urcam masurand Peretele Albisoarelor, pentru a identifica Albisoarele, respectiv intrarea in Albisoara Gemenilor. 🙂 Zapada e tare, intra doar coltii coltarilor … vantul nu ne bate!
Gasim sa intram pe firul Albisoarei…s-a dovedit a fi Albisoara Branei. E 11:30 … 🙂
Pe firul Albisoarei, zapana continua sa fie tare. Ascensiunea ne nu pune probleme tehnice dar noi am plecat in sus legati in coarda, pentru orice eventualitate. Vantul doar adie usor. Mai pica pietre mici …
Ma loveste o pietricica in picior: AUCI! Nici nu vreau sa stiu ce s-ar simti daca pietricica ar fi de fapt un mare pietroi …
Inaintam destul de repede. Pasajele sunt prea putin tehnice ca sa ne incetineasca. Nu asiguram si nu simtim nevoia … Sunt curioasa ce e mai sus, si mai sus, si mai sus …
Un mic pasaj … zapada e asa de buna de infipt pioletul in ea, incat pasajul e banal!
Si vremea e perfecta …
🙂
Vedem din departare o saritoare de gheata. Sunt curioasa daca se va putea ocoli sau va fi nevoie sa cataram cumva … dar inca nu imi dau seama din locul in care ma aflu. Ma gandesc, totusi, ca ar fi fost faine niste cuie de gheta. 🙂
Prima se ocoleste pe dreapta …:)
… apoi spatiu se largeste si o a doua saritoare de gheata se ocoleste pe stanga. Asadar nu ni se impune sa cataram nimic. Incepem sa simtiti vantul tot mai violent, dar suportabil. Zapada e la fel de faina, inaintam fara probleme!
Ne-am infofolit cu toate hainele pe care le avem. Mai avem un pic si iesim. Ma simt cam la fel de dezamagita de lipsa problemelor tehnice, si lungimea mica a traseului, precum m-am simtit cand am catarat Mittelegi Ridge (vezi aici)
🙂
Poza de varf cu releul Costila in spate. E ora 13:30. Ne-a luat 2 ore …
.. si una cu Monumentul Eroilor – Caraiman…:)
Vantul bate destul de tare, insa nu insuportabil: e OK!
Cu X am marcat pe poza locul unde am iesit din Albisoara noastra…
In drum spre Valea Alba.
Incepem coborarea. Zapada e tot tare! E ok!
La ora 15:00 suntem deja iar la baza traseului Albisoarei Branii, de unde am plecat…
Aceasta credem ca e Albisoara Hornurilor…. BA NU: am elucidat problema, e intrarea comuna pentru Albisoarele Crucii si Gemenilor. 😉
Ne-am retras de pe Valea Alba pe aceeasi poteca pe care am venit. Am prins trenul de ora 16:51. Uraaaa!!!
A fost un weekend frumos. 😀
E o treabă foarte delicată să arăţi că o treabă umană oarecare e niţel greşită… Apar vocile lui “Cutare se dă mare!”, iar subsemnatul e sensibil la aşa acuze…
Îmi calc pe inimă, totuşi.
Eu am mai propus oarece prudenţă la producţiile lui Kargel… Mă uitam de curînd la unii ce luaseră în serios pretenţiile privind existenţa unui “Vîlcel cu lespezi”, pe partea sudică a Caraimanului. Şi care au dormit prin Spumoasă, chit că parcurseseră anterior fluierînd Muchia Berbecului…
Mă uit aici la schiţa lui Kargel despre Albişoare şi văd că dă drept fir continuu Vîlcelul Spînzurat. Nu vă sfătuiesc s-o luaţi pe-acolo în rapeluri, direct, chiar cu două corzi şi ceva pitoane în dotare. E păcat de timpul pierdut, başca emoţii (detalii, la Liviu Enache între alţii).
Răutăţi, dar poate utile.
Valea parcursă îmi pare să fie a Brîului / Brînei (eu folosesc forma “brîu – brîuri”).
Firul cu ceva săritori care apare în ultima poză din articol îmi pare să fie a Gemenelor. Ea (mai exact firul comun Gemene-Crucii, acestea separîndu-se imediat mai sus) se află la vreo sută de metri în amonte de crucea apărută recent la Verdeaţă. Adică de locul unde poteca de la Buşteni coboară în deschiderea văii Albe.
Albişoara Hornurilor este cam exact deasupra/în dreptul crucii cu pricina, dar talvegul ei se cam ascunde de ochi. O poţi vedea mai bine dacă te apropii de versantul Coştilei /eventual din poteca dinspre Munticelu, căutînd drept repere vizuale hornurile de sub Creasta Picăturii ce dau numele văii.
Am uitat să spun cît de mult mi-au plăcut pozele şi descrierea turei!
Sensibilitate de montaniard, o ştiţi doar din propria dvs. experienţă…
Mă întreb uneori de la ce glandă vine acea plăcere teribilă, care ne apare pe munte (ori revăzînd drumurile acolo). Nici nu mai plănuieşti viitoare sejururi în Rai, te-ai vrea doar umblînd precum pasărea prin creasta Picăturii… Bineînţeles aici vorbeşte mintea-mi de copil, căci aşa ceva nu prea-i posibil…
Ha! Mi-amintesc de ceva scrise pe subiect asemănător – a la cum o fi arătat zona cu n milioane înainte ori peste alte n milioane, cît se vor mai afunda în munte Hornurile Văii Seci de pildă, ori se va teşi creasta Picăturii, scurtînd aferent albişoarele…
Să mă ierte Silvia, dar asta se petrecea exact în iarna dinainte de a se naşte ea, în nişte seri lungi la o fabrică de sticlărie din Bucureşti.
Ca sa concluzionez:
-ultima poza din articol nu este intrarea in Albisoara Hornurilor, ci intrarea corecta in Albisoara Gemenilor/Albisoara Crucii.
-asta inseamna ca ce am urcat noi este Albisoara Branei (sau Albisoara Braului). Vezi si schita de mai jos obtinuta prin amabilitatea lui Mircea Ordean. Multumim Mircea ! https://picasaweb.google.com/mmordean/HartaAlbisoareCaraimanBucegi?authkey=Gv1sRgCOSW7rT_vq-BkwE#5576145548383799154
frumos si rapid parcurs!
cred ca mult mai tari sint Albisoara Strungii ori a Hornurilor.
Pacat ca iar s-a stricat zapada, dar mai asteptam putin
Catalin, compara si cu ce a vazut Rudi in ziua precedenta. Urcind pe Alb Crucii treci pe linga confluenta cu Alb Gemenelor. Si pe Alb Crucii e bine de observat si Vilc Cantuniari
Pingback: 2011.03.13 – Albisoara Gemenelor | Jurnal de weekend si calatorie
Pingback: 2014.01.19 – Bucegi – Albisoara Crucii 2A | Jurnal de weekend si calatorie