Perioada: O zi, 12 septembrie 2010
Echipa: Eu si Catalin
Locatia: Alpi, Triangle du Tacul
Traseu: Chèré Couloir (sau Chèré Gully) II 4, D 350m, gheata pana la 80° (mai multe info aici)
Deoarece afirmatia “Ati fost in vacanta pe banii sponsorilor” a fost deja exprimata de anonimul Nikopolus (vezi comentariile lui Nikopolus de la sfarsitul articolului “Ne-am intors din Alpi”), m-am gandit ca ar fi bine sa fac introducerea in acest nou articol cu o mica precizare pe aceasta tema.
Cine sunt sponsorii nostri?
Sponsorii nostri sunt niste oameni cu care interactionam in viata de zi cu zi (prieteni), dar si magazine pe care le fecventam, chiar si sala de escalada unde ne antrenam. Cel mai mare suport pe care il avem din partea acestora este faptul ca EXISTA. Datorita lor noi avem de unde sa ne cumparam cele necesare sau avem unde sa ne antrenam. In spatele logo-urilor listate in bara laterala a site-ului se afla oameni pe care ne-a facut placere sa ii cunoastem, sa vorbim despre o pasiune comuna, sa le aratam pozele si/sau oameni care ne-au oferit consultanta atunci cand am vrut sa facem o investitie: sunt oameni pe care ii respectam. Forma de suport primita a fost: produse energizante, echipament montan, reduceri la echipament tehnic, chiar si imprumut de material montan, aparat foto pentru testat, si multe-multe urari si ganduri bune. Desi valoarea totala a sponsorizarilor in echipament se traduce intr-o suma foarte mica raportata la cheltuiala totala a iesirii din Alpi, noi suntem absolut incantati de suportul primit de la fiecare.
 |
Iulian Cozma este prieten cu Catalin. Este un bun ghid montan, excelent fotograf si mare iubitor de natura. Ca sa va convingeti puteti vizita site-ul lui dand click pe bannerul alaturat. |
 |
Vertical Spirit este sala de escalada din Bucuresti, situata pe str. Baicului. Este sala unde ne antrenam noi. Ne place mult deoarece panourile au 15m inaltime si ne putem antrena la anduranta, toate tronsoanele sunt echipate astfel incat sa ne putem da cap de coarda si in plus e foarte curat. Personalul salii e foarte amabil. |
 |
Alpin Expe este un magazin online de echipament montan. Este acel magazin pe care il avem in vedere mai ales atunci cand cautam echipament care nu se gaseste pe piata romaneasca si nu numai. |
 |
F64 este magazinul de la care Catalin isi achizitioneaza tot ce tine de echipament tehnic pentru fotografie si film. De fiecare data cand a apelat la ei a fost foarte incantat. |
 |
Ne place Sport Virus pentru ca aduce echipament de munte MILLET si alte produse de calitate. |
 |
Climbing Shop este un magazin NOU in Bucuresti. Momentan este axat pe escalada (papuci, expresuri, sisteme de filat, corzi, etc) insa are si haine dragute de oras. Ce mi se pare inedit la acest magazin este faptul ca vis-a-vis se afla o terasa foarte draguta (Fabrica): dupa cumparaturi ma pot opri la terasa sa beau un suc. 😉 |
 |
Sponser se ocupa de produse energizante. Prima data cand am auzit de compania aceasta a fost la Maratonul Pietrei Craiului (atentie ca urmeaza editia 2010 – click aici), in urma cu doi ani (vezi aici). Apoi am tot testat produsele lor, si mi-au placut foarte mult (vezi aici). |
Si acum sa ne intoarcem la ale noastre …
Povestea
Sambata seara (11 septembrie) trecem pe la Maison de la Montagne sa verificam pentru ultima data vremea. Speram ca s-a schimbat ceva si da, s-a schimbat iar: a crescut probabilitatea de furtuna pentru duminica noapte si luni dimineata (prognoza e destul de instabila, la fel si vremea!). Debusolati ne asezam pe sezlongurile din fata oficiului de informatii din Chamonix sa admiram apusul si sa ne gandim “Ce facem?”.
Inca din Romania am urmarit cu atentie prognoza meteo, mai ales pentru zona Grandes Jorasses pe care planificam sa il cataram (vezi aici). In urma cu 2 saptamani a nins mult dar apoi a fost cald. Speram ca zapada sa se fi topit. Apoi miercuri si joi inainte de plecare, ninge iar. Temperaturile raman joase. Stiu ca zapada de pe perete nu a avut conditi de topire, si deja incepusem sa ma obisnuiesc cu ideea ca “incercam sa cataram traseul nostru in conditi de gheata si zapada”.
Acum, pe sezlonguri, admirand superbele culori ale muntilor in lumina apusului e timpul sa fim realisti: De data asta nu se poate! Mergem si incercam sa intram in Grandes Jorasses stiind clar ca e posibil ca din cauza furtunii sa nu ajungem nici macar la baza lui si pierdem timp pretios, sau ne schimbam planul?
Catalin remarca o poza cu un culoar de gheata in care catarau 4 echipe rasfoind cartea “Snow, ice and mixed”. Hei, asta nu e “acel” culoar?
In urma cu doi ani, cand am urcat pe Mont Blanc pe ruta 3M si ne-am retras pe aceeasi ruta (vezi aici), ne-am oprit la baza lui Mont Blanc du Tacul si am urmarit cu atentie pret de jumatate de ora o echipa care catara in acest culoar. Ne gandeam ca “Aceia sunt alpinisti meseriasi. Cand vom creste mari, vom catara si noi acolo! Uite ce misto fixeaza pioletu! Uite, a asigurat la un cui de gheata! Uite, a regrupat la stanca! Pare totul foarte vertical. Ce frumos trebuie sa fie!”
Avem de data asta la noi fiecare cate 2 pioleti tehnici, coltari seriosi (de otel), 4 friend-uri, nuci, 3 cuie de gheata si o semicoarda de 50m. Ni se pare ca am avea nevoie de mai multe cuie de gheata dar … “Hai ca ne descurcam noi!”
Suntem plini de entuziasm deoarece in sfarsit avem un plan pentru urmatoare zi, si in sfarsit ne-am hotarat sa cataram primul nostru traseu de gheata…si de cand imi doresc asta! 🙂 De emotie aprope ca nu pot sa dorm noaptea …
Chèré Couloir II 4, D+ 350m, gheata pana la 80° este culoarul clasic din Triangle du Tacul, fata nordica a lui Mont Blanc du Tacul. Linia G din fotografia de mai jos (photo by Antonio Giani).
Duminica dimineata ajungem la Aiguille du Midi cu prima telecabina…
Ce de lume …
E zapada multa, pulvar. Doar ca sus la Aig du Midi e gheata si acest schior are dificultati. 🙂
La traseu ajungem traversand Col du Midi, practic, pe poteca pentru 3M pana la baza lui Triangle du Tacul …
Prima lungime este usoara. Mergem concomitant si regrupam la stanca la spituri si cordelina existente. O alta echipa e cu jumatate de lungime in fata noastra: Manu din Argentina si prietena lui, Pas. Inevitabil ne dau bucati de gheata si zapada in cap.
Plec cap a doua lungime de coarda. Din cand in cand ma opresc si ma lipesc de gheata sperand ca cei de deasupra se se mai linisteasca … apoi ii ajung din urma asigurand la cordelina existenta sau la asigurari mobile. Ajung langa Pas in regrupare. Gheata e absolut superba si culoarul din ce in ce mai abrupt. Cata e nerabdator si pleaca inainte ca eu sa pot regrupa. Reusesc sa il iau la filat fix cand ajunge la partea mai inclinata …
Urmeaza 2 lungimi si jumatate mai inclinate cu un pasaj scurt de 80° … apoi panta se mai domoleste, ~60°. Desi abrupt, mi se pare mult mai usor decat imi imaginam. Imi place mult! Si in acelasi timp ma bucur ca in sfasit am reusit sa invingem teama pentru traseele de gheata. Capatam repede incredere in coltari si pioleti.
Culoarul are 5-6 lungimi de coarda. Apoi sunt 3 variante: (1) se poate continua in sus pe teren usor mixt pana in varful lui Mont Blanc du Tacul, (2) se poate rapela de-a lungul culoarului, sau, asa cum am facut noi (3) se poate catara usor dreapta inca jumatate de lungime pe gheata si mixt si apoi se rapeleaza in dreapta (NV) si se traverseaza pana la ruta 3M.
Manu si Pas ne-au asteptat sa rapelam impreuna pe semicorzile lor: noi am avut la noi o semicoarda de 50m, si ei au avut 2 semicorzi de 60m…. Multumim frumos!
La scurt timp dupa ce am rapelat si am intrat in ruta 3M au inceput sa apara tot mai multi nori. Ba se punea ceata, ba se ridica…
Fotografie cu echipa (eu si Cata) si Triangle du Tacul in spate.
Imediat dupa ce am facut fotografia asta s-a pus ceata deasa si a inceput sa ninga usor: “Gata, vine furtuna!”. Am reusit sa prindem ultima telecabina spre Chamonix. Acolo jos, desi ploua mocaneste, era destul de placut asa ca ne-am plimbat direct pana in centrul Chamonix-ului pentru un sandwich si o bere … Sa sarbatorim. 🙂
A fost frumos, inedit!
Si acum un filmulet realizat de Catalin care va spune mult mai multe decat am reusit sa va spun eu in cuvinte:
Ce mergeau niste schiuri, am vazut pulvar bun acolo. Felicitari pentru tura, mi-ati facut pofta de iarna. Filmuletul e bun
1) Cred ca la Vertical Spirit mai mult se antreneaza Corina & Co. decat tine.
2) Cat despre aia cu "spiritele roase de invidie a unora" mai ca ar fi un hit in lumea manelelor! 🙂
p.s: da, il las cu anonim. nu e nicio diferenta intre un anonim si o persoana cunoscuta tie. si intr-un caz si intr-altul parerile enuntate palesc in fata infatuarii de mare "halpinista"!:)
@Anonim: Pai atunci semneaza si tu ceva de genu Gheorghe ca atunci cand ma adresez tie sa pot scrie "@Gheorghe". O fi asa de greu?!
Multumesc 🙂
Comentariul Anonim de mai sus e rautacios si inutil. Intr-un fel e normal sa starneasca animozitati realizarile lui Catalin si ale Silviei, cand ceea ce au facut ei ca echipa in 2 ani insumeaza mult mai mult decat au reusit multi "experimentati" in ani buni de zile.
Eu cred ca ei sunt un exemplu de cum se face daca doresti sa-ti indeplinesti visele: multa munca facuta cu pasiune si placere!
In rest, daca va roade invidia, iesiti din schema gaunoasa in care va tine propria minte si faceti ca ei, nu-i nevoie sa recunoasteti ca au dreptate, JUST DO…:), e loc pentru toti.
Neata. Las' sa fiti voi "halpinisti" cu sponsori decat niste anonimi 😉
Felicitari pentru tura si curaj si.. mai multe pozeeeee 😀
@Adi: Multumesc. 🙂
@Rux: Din pacate, in tura aceasta cu Chere Couloar mi-a murit aparatul de fotografiat. Catalin mai mult a filmat decat a fotografiat. Oricum, daca te uiti la filmulet, si dai sonorul tare o sa auzi sunetul loviturilor de piolet in zapada: mi se pare un sunet divin.
Urmatoarele zile am avut mai multa grija de aparat, sa vedem ce fotografii putem alege. 😉
Mersic.
Rautatea asta gratuita e specifica romanilor. Deh, ce sa-i faci, vorba aia, de unde nu e nici Dumnezeu nu cere.. 🙂
Nu va cunosc, dar din blog-ul tau reiese clar ca ce faceti faceti din pasiune, si doar asta conteaza !
Keep up the good work ! 😉
Nu ma pot abtine sa nu comentez…imi pare rau daca supar iar pe cineva.
Deci voi nu aveti sponsori !! Aveti parteneri, prieteni, sustinatori, asta e alta mancare de peste!
Detin o firma de turism (nu dau numele ca imi spargeti geamurile:P ) si sunt si impatimit al cataratului, doream sa devin sponsor pe termen lung la "halpinisti" care fac ture externe si interne tari !! vazand blogu vostru am zis ca sunteti profi insa deocamdata sunteti profi in doar ceea ce faceti pe banii vostri. Pentru a avea un sponsor adevarat trebuie sa intelegeti un lucru…si cand o sa intelegeti acel lucru o sa aveti si sponsor adevarat. Sportivii in lume cu sponsori danseaza cum le canta sponsoru si daca zic ca vor bani sa stea 10 de zile in desert fara apa atunci aia fac, nu se arunca in prima oaza care le iese in cale. Asa se castiga un sponsor …adica ii promiti ceva si incerci sa faci acel lucru, iar daca nu reusesti (nu trebuie nimanui sange) asta este.. nu incerci altceva pe banii lui ! Declari nereusita si te intorci acasa ca nu esti pe banii tai.
Deci voi nu ati gresit cu nimik pentru ca ati fost pe banii voptri acolo, asta nu am inteles eu. Situatia se schimba daca erati acolo pe suportu unui sponsor.
Pentru cei care o tin cu "invidia romanului"…nu sunt nici invidios nici roman 😉
In rest tura expusa e foarte faina! la fel si pozele! La cat mai multe in viitor.
O sa continui sa va urmaresc prezentarile si sper sa ma abtin de la alte comentarii 😉
@Nikopolis: Zici ca "Pentru a avea un sponsor adevarat trebuie sa intelegeti un lucru…si cand o sa intelegeti acel lucru o sa aveti si sponsor adevarat."
Ce te face sa crezi ca noi nu intelegem, sau nu stim acel lucru? :))
Din ceea ce spui tu reiese ca ai vrea sa sponsorizezi "halpinisti" care deja sunt sponsorizati si "stiu sa joace dupa cum le canta sponsorul".
Ai de unde alege …
Mult succes!
parerea mea este ca atunci cand te prezinti la un sponsor cu un proiect iti asumi niste riscuri….tu vi cu proiectul nu ti-l impune sponsoru. Daca proiectu nu e bun, de exemplu perioada nu e ok, ploua in acea perioada sau mai stiu eu ce alte motive …nu e vina mea ca sponsor ca nu eu am facut planu…ci cel care a facut planul isi asuma responsabilitatea. Tu daca vi la mine si spui ca urci in sezonu de iarna un varf de peste 8000 eu sunt incantat ca e ceva deosebit insa daca nu reusesti poate nu imi convine sa stiu ca banii mei s-au dus pe alte activitati. As prefera sa te intorci si asta e. Nu demult David Lama a fost sustinut de red bull sa catere un big wall super greu…nu a reusit (motive gasesti pe net) insa nici nu a plecat sa catere alti pereti din zona …pe motiv ca daca tot e acolo….Voi nu ati gresit cu nimic pentru ca …repet…voi nu aveti sponsori ci parteneri care va sustin.
Bugetu in mare masura a fost din buzunaru vostru, insa poate pe viitor o sa vreti sa mergeti in Patagonia la ceva catarat pe acolo…va permiteti ? Eu ca sponsor poate imi permit insa o sa inebunesc daca o sa vad ca ca opriti pe continentu sud american la plaja pe motiv ca vreme nu e buna in Patagonia…
ce ma face sa spun ca nu intelegeti este reactia voastra. O sa te invit sa vorbesti cand ai ocazia cu un sportiv (catarator de exemplu) care face proiecte pe banii sponsorului…sa il intrebi ce poate si ce nu poate face.
Poate gresesc si e doar damblaua mea insa eu asa gandesc….pe banii mei.
Deocamdata sunt sponsor la doi sportivi din grecia, insa sunt mai zgarcit cu ei…
Multumesc de sfat! O sa aleg insa cu mare grija 🙂
@Niko: Doua afirmatii:
1."ce ma face sa spun ca nu intelegeti este reactia voastra."
2."Voi nu ati gresit cu nimic pentru ca …"
Nu stiu daca te-ai uitat in CV-ul meu profesional. Sunt o persoana mai tehnica/matematica…. si am senzatia ca aceste 2 afirmatii se bat cap in cap.
In orice caz, consider ca aceasta discutie nu are rost sa continue pe blog. Daca ai ceva de zis/explicat poti trimite un mail.
Multumesc, Silvia
@Niko: Inca ceva! STIU si INTELEG ce zici, si sunt perfect de a cord cu tine. Dar …. nu a fost cazul. 🙂
bravo voua…..eu ma uit cu drag la ceea ce faceti voi….si silvia un mare bravo pt ca ai reusit sa-ti dai curs visului 🙂
@ Niko:
Obiectivul principal al unui sponsor este obtinerea expunerii maxime. In cazul alpinismului unde factorii obiectivi pot face impracticabil cel mai bun plan, stabilirea de obiective secundare este o practica comuna. Atata timp cat se obtine expunere e un castig pentru sponsor. Statul la plaja e evident, aici, o exagerare. Daca as fi fost sponsor stiam exact la ce nisa ma adresez sustinand un astfel de proiect si nu cred ca Walkerul ar fi facut vreo diferenta.
In Romania nu exista alpinist profesionist adica sponsorizat. Exista proiecte care primesc sustinere financiara (fie finantare totala fie partiala) sau prin echipament – in RO asta se intelege prin sponsorizare. Daca intentia ta de a sponsoriza un alpinist/catarator trece de astfel de limite si esti sponsor unic, poti propune proiecte atletului.
PS: exemplul cu Lama nu e cel mai bun… Proiectul Cerro Tore i-a sifonat imaginea sponsorului intr-un hal fara de hal. Mai bine mergea Lama la plaja si RedBull castiga ma mult….
De accord cu tine, inclusiv ca statu la plaja a fost o exagerare. Trebuie insa ca sponsoru sa fie de acord cu planurile secundare, care bine ar fi sa se stabileasca la inceputul intelegerii …nu? Altfel daca sponsoru nu e de acord din terte motive cu schimbarea planului…ce face sportivu?
Intr-adevar per final Red Bull a iesit sifonat insa eu incercam sa fac o paralela despre cum a renuntat Lama…adica a renuntat fara a incepe sa se catara prin imprejur …chiar daca poate i-ar fi placut sa mai stea pe acolo un pic sa se simta bine…nu?
Bravo! Va felicit din toata inima! Ati vazut, ca dupa ce ati avut succes pe traseu, ati mai primit si bonus la sfarsit, curcubeul acela suberb! 🙂
Multa bafta in continuare!
Faina treaba ati facut! Felicitari!
Despre partea cu sponsorizarile, relax! :))
N-am inteles niciodata acuzele astea, de genul "faceti ceva pe bani". Care-i problema cu sponsorii?! Toti trebuie sa castigam bani, nu? Eu zic sa nu bagati in seama astfel de comentarii si vedeti-va de calatorii si catarari, ca sa avem noi ce sa citim ;))
Banii nu aduc fericirea :)). Ne vedem la MPC
uai mama da pe unde umblati mai nou :)) fain fain !!
Felicitari Silvia si Catalin 🙂
Pentru mine sunteti un model si daca ajung sa fac, macar, jumatate din cate ati facut voi ma voi simti implinit.
Se pare ca realizarile voastre creeaza destule antipatii. NU cred ca ar trebui sa le luati in seama.
Din cate am vazut voi sunteti ghidati de pasiune nu de partea materiala in turele pe care le faceti.
Este numai problema voastra ce si cui ii faceti publicitate pe site si daca sunteti platiti pentru asta.
Din cate inteleg de la Niko,daca sunt sponsor, "pe banii mei", trebuie sa faci ce zic io.
Chiar si daca ati fi sponsorizati 100% in aventurile voastre consider ca sanatatea si siguranta ar trebui sa primeze indiferent de numele sponsorului.
Cu siguranta Bear Grylls si echipa sa nu face lucrurile pe care le face decat daca este 100% siguranta. Si are o gramada de sponsori.
Inca odata felicitari si sanatate maxima.
Am si eu o intrebare! Ce aparat ati folosit la realizarea filmului?(marca -model)
Sony TX5
Ce pacat ca astfel de realizari sunt murdarite de unii pentru care orgoliul si necunoasterea reprezinta ghidul de conduita …
Daca ai bani destui, de ce sa fii sponsor? Catara-te singur, stai in perete sa vezi cum e si gata – nu-i nevoie sa-i platesti pe altii pentru tine! Tipic romanesc -aceeasi vesnica tendinta de a arunca noroi in cei mai buni decat tine …
Catalin si Silvia, felicitari din suflet pentru realizari si tineti-o tot asa – la cat mai multe trasee si varfuri din toata lumea, cu sau fara sponsori!
Dragos
Felicitari si pentru aceasta tura. Am raspuns cu intarziere ca m-am tot dat pe blog si m-am fixat pe niste comentarii pline de frustrari gratuite, ma gandeam daca sa ma mai enervez…Deci, nu ii mai bagati in seama, sunt multi, foarte multi. Sunt peste tot si stau comod in spatele monitoarelor si isi dau cu parerea despre lucruri pe care nu le vor face niciodata.
Numai bine !
Chestia cu invidia este o sculă cu două tăişuri. Depinde doar pe care îl alegi.
Pe de altă parte, invidia în genul celei pomenite de voi este o declaraţie mascată: că niciodată nu vei ajunge precum (ce să mai vb de a depăşi…) cel invidiat.
Părerea mea.
Daca as intelege afirmatia ta, poate ca ti-as raspunde in consecinta. 🙂
Pingback: 2011.07.03 – Cecchinel-Nominè/Boivin-Vallençant – Grand Pilier D’Angle | Jurnal de weekend si calatorie
Pingback: 2011.07.11 – Grand Capucin – Swiss route | Jurnal de weekend si calatorie
Pingback: 2010.09.13 – Mont Maudit: Arête Küffner | Jurnal de weekend si calatorie
Pingback: 2012.12.23 – Mont Blanc – Logistica si Schi de Partie | Jurnal de weekend si calatorie
Pingback: 2013.01.03 – Argentière – Schi din Col du Tour Noir | Jurnal de weekend si calatorie